Ioana Hincu

Stânga Psihopată. Combaterea „încălzirii globale” prin taxe. Rezultatele la Paris și București

In Dubii on decembrie 5, 2018 at 5:02 pm

Luni, 3 decembrie, citeam urmatoarea relatare a Pamelei Geller despre revoltele de la Paris, postata pe Facebook cu urmatorul citat introductiv: „this is the start of a revolution”.
https://gellerreport.com/2018/12/paris-rifle-burn.html/?utm_source=dlvr.it&utm_medium=facebook

Acesta este inceputul unei revolutii anuntau cei care, confiscand protestul parizienilor impotriva dublarii taxei pe combustibil, vandalizeaza Parisul si se ciocnesc violent cu fortele de ordine de peste o saptamana. Bilantul victimelor? 80 de raniti si 183 de arestati. Intre timp, la Marsilia, o femeie in varsta de 80 de ani a decedat in spital dupa ce o grenada lacrimogena utilizata de fortele de ordine i-a spart fereastra si a ranit-o la fata in propria locuinta. Detalii aici:
https://ihincu.wordpress.com/2018/12/04/ecologia-e-stiinta-ecologismul-e-politica-si-cateodata-ucide/

Considerand relatarea relevanta, cateva ore mai tarziu, pe seara, am repostat articolul Pamelei Geller cu un comentariu introductiv personal. Cativa compatrioti stabiliti peste granite (inclusiv la Paris)  au comentat. A doua zi, pe 4 decembrie, politia Corectitudinii Politice a Facebook mi-a blocat postarea pentru ca „violeaza standardele comunitatii”. Este a saptea postare blocata de Facebook in mai putin de doua saptamani. Motiv pentru care am decis sa reiau aici comentariul meu initial, insotit de cateva consideratii conexe.

Comentariul introductiv care insotea postarea era in limba engleza, iar in limba romana suna astfel:

Acesta nu este „extremism de dreapta”, ci anarhie „revolutionara” indusa de, si pusa in practica de buna si vechea Stanga. Si din pacate, toate revolutiile sfarsesc unde au inceput: prost.

Toate acestea [revoltele si violentele stradale] puteau fi evitate daca elitele si regimurile stangiste occidentale – unde il includem pe Macron – nu si-ar fi dispretuit si sfidat sistematic si iresponsabil propriile populatii si propria civilizatie, nu ar fi insistat cu incapatanare pe distrugerea propriilor societati prin „multuculturalism”, islamizare, politici nebunesti „de gen”, obstructionarea libertatilor individuale – incepand cu libertatea economica si de exprimare -, sau printr-un nivel insuportabil al birocratizarii si taxelor. Au fost avertizati, dar nu le-a pasat. Acestea sunt rezultatele previzibile: o situatie in care toata lumea, guvernati si guvernanti, pierde.

Ecologia e știință, ecologismul e politică și câteodată ucide

In Dubii on decembrie 4, 2018 at 10:21 pm

Ecologia e stiinta, ecologismul e politica si ucide – ce si cum ucide cititi in continuare. Intre cele doua exista prea putine legaturi, si cu atat mai putin stiintifice.

Dap, ecologia chiar este o stiinta a naturii, care intr-adevar cerceteaza si propune masuri (realmente stiintifice) de conservare a echilibrului ecosistemelor pamantesti, adica a unui mediu natural sanatos.

Ecologismul este politica de stanga si nu conserva nimic altceva decat cresterea nivelului taxelor si veniturilor bugetare gresit alocate, adica un mediu social totalmente nesanatos. Ecologismul NU salveaza planeta, ci doar fotoliile unor politicieni si miliardele cumetrilor lor „capitalisti” cu afaceri „verzi”, afaceri care prospera NUMAI pentru ca sunt subventionate si privilegiate prin politici de stat. In multe cazuri, industriile „verzi” astfel subventionate pe criterii ideologice, nu stiintifice, fac mai mult rau ecosistemelor si omului decat publicul larg stie si stiinta ecologiei demonstreaza (vezi becul asa-zis ecologic sau automobilul electric). In cazuri extreme, ecologismul ucide direct. De exemplu:

„O batrana de 80 de ani a murit ieri la spitalul din Marsilia. Ea a fost ranita la fata de o grenada lacrimogena trasa de fortele de ordine, care a spart fereastra apartamentului sau si a lovit-o in fata. A fost operata de urgenta dar a decedat in timpul operatiei.
Altfel, totul e in ordine: taxa ecologica pe combustibili fixata de guvernul francez ramane in vigoare.” – Stefan Morosan

Despre cateva dintre minciunile Stangii in general si  ale Stangii ecologiste in special,  despre cum te informezi ca sa nu cazi in capcana lor, despre filtrele pe care trebuie sa invatam sa le aplicam pentru a face diferenta dintre propaganda si informatie, mai ales pe internet,  va povesteste Alexandru Hancu in continuare. De exemplu intr-un filmulet despre Becul ecologic

Sau in acest interviu acordat lui Horia Roman Patapievici unde puteti afla despre gaselnita „amprentei de carbon” (the carbon footprint):

Centenar dulce-amar

In Dubii on decembrie 1, 2018 at 6:15 pm

Ca-n fiecare an de 1 decembrie, ma enervez putin gandindu-ma ce bine ar fi fost ca autoritatile noastre sa fi stabilit prin lege o alta data, in alt anotimp,  pentru Ziua Nationala, nu iarna. Stiti, cu sau fara incalzire globala, in Romania iarna nu-i niciodata ca vara, si e putin mai greu pentru majoritatea populatiei sa se bucure in aer liber de parada militara sau de festivitatile aferente. Sigur, inteleg si onorez sincer semnificatia zilei de 1 decembrie. Totusi, sunt convinsa ca politicienii si istoricii ar fi putut gasi o alta zi – de primavara, vara sau toamna timpurie – incarcata de  o semnificatie cel putin la fel de importanta pentru recunoasterea unitatii, independentei  si a tot ce au romanii impreuna de celebrat.

In fine, dincolo de nemultumirea asta personala care face ca, indiferent de starea natiunii, starea vremii sa nu ne permita prea multa veselie de Ziua Nationala, as vrea sa impartasesc cu conationalii de pretutindeni cateva ganduri, azi, 1 Decembrie 2018.

Tara mea a implinit o suta de ani.  In aparenta, felul in care suntem guvernati si starea actuala a natiunii nu ne ofera prea multe motive de bucurie sau de mandrie. Dar asta tine de unghiul din care privim lucrurile si de criteriile si asteptarile la care ne raportam.

De exemplu, daca ne raportam la marile puteri occidentale, ba chiar la unele tari vecine, in aparenta ar trebui sa mergem la culcare, nu la festivitati de celebrare a centenarului. Daca ne raportam la starea sistemului de educatie si de informatie (presa, mass-media) care modeleaza creierul natiunii noastre, la abulia civica si la infantilismul democratic care ne-au impiedicat in ultimii 30 de ani sa ne eliberam real, nu doar formal, de traditiile politice catastrofale, de mentalitatile si viciile culturale si morale cultivate de regimurile comuniste, nici sa dormi linistit nu-ti mai vine. Da, e amar.

Totusi, la un bilant centenar, eu am un sentiment dulce, nu doar amar, pe care mi-l da urmatoarea realitate:

Din o suta de ani de existenta, cel putin 50 (1938-1989) am trait oficial in dictatura salbatica, iar in urmatorii 30 am continuat sa fim condusi politic si dominati socio-cultural de urmasii si slugile Partidului Comunist Roman. Si mai nou, o buna parte a clasei conducatoare si a populatiei pare sa creada ca solutia anticomunista este neocomunismul de tip occidental (marxism cultural, progresism si celelalte derivate).

Prin urmare, cel putin 80 de ani din o suta, cultura si elita politica romaneasca nu aveau cum promite vreo imbunatatire notabila in starea natiunii si democratiei noastre. Cu toate acestea, cumva, desi dezastruos guvernata de cei mai nevolnici lideri imaginabili, tara rezista si natiunea exista in mod miraculos. Ba mai mult

%d blogeri au apreciat asta: