Ioana Hincu

„Retragerea” americană din Siria. Ce lipsește din politica și strategia occidentală privind Islamul

In Dubii on octombrie 13, 2019 at 8:09 pm

Context:
[…] infilltrarea [islamica] s-a accelerat in anii ’90 in timpul administratiei Clinton, a luat avant in timpul administratiei George W. Bush si acum, in timpul administratiei Obama, se petrece cu viteza luminii. Analista sustine ca infiltrarea a facut ca, treptat, conducatorii nostri politici alesi, numiti, comunitatea serviciilor de informatii si armata, cu totii, sa devina treptat „legati la ochi cu privire la ceea ce Islamul este de fapt”.

„Au devenit incapabili sa vada istoria Islamului, doctrina, legea, scripturile care motiveaza si anima terorismul islamic” – afirma Claire Lopez, fost agent operativ CIA, in prezent expert si analist in problemele Orientului Mijlociu, intr-un interviu acordat WND in august 2014 (link la final)

Savanti neinformati din tot spectrul politicl-au pus la stalpul infamiei pe Presedintele Trump pentru decizia sa eminamente rationala de a reduce numarul de trupe (pentru inceput doar 25 de oameni, respectiv doua detasamente mici, de fapt!) angajate in mlastina siriana (a carei „dinamica” a ramas in general neschimbata din anii ’40).

Cea mai mare parte din furia impotriva domului Trump are legatura sentimentul de vinovatie privind „aliatii nostri kurzi”, chiar si dupa ce Presedintele a avertizat Turcia sa nu se angajeze in comportamentele uzuale – de cand Ataturk a creat statul sau etno-rasist – impotriva kurzilor.” – scrie Andrew Bostom in articolul publicat de Jihadwatch pe 10 octombrie 2019, intitulat „Nu romantati problema kurda”, unde trece in revista cateva date si fapte care, daca ar fi cunoscute, ar trebui sa domoleasca entuziasmul crestin-occidental privind „aliatii” kurzi. (link la final)

Este prostesc pana la extrem si, finalmente, autodistructiv sa pastrezi trupe militare oriunde pe termen nelimitat, fara un termen final, fara un plan pentru victorie, fara un scop precis – asta nu face decat sa submineze resursele nationale fara sa produca vreun rezultat bun. Oricand vom parasi Siria sau orice alt loc, elemente antiamericane vor face tot posibilul sa capitalizeze absenta noastra. Insa daca raspunsul la acest lucru este sa pastram trupe oriunde, atunci nu se vor mai intoarce niciodata acasa, si va trebui sa le trimitem in mult mai multe tari decat acum.” – Robert Spencer, 8 octombrie 2019 (link la final).

Vestul nu mai intelege Islamul

Politica Vestului fata de Islam sau Orientul Mijlociu n-a fost niciodata unitara, coerenta sau stralucita, cu atat mai putin dupa al doilea razboi mondial si infiintarea ONU. Acest lucru se datoreaza, in opinia mea, incapacitatii conducatorilor politici sau militar, de a intelege cultura islamului si calitatea de inamic perpetuu al lumii nemusulmane. In prezent, aceasta incapacitate nu se mai datoreaza lipsei de informatie sau accesului dificil la informatie, ci refuzului de a lua act de realitate. Refuz care nu mai e demult un accident, un tip de ignoranta intamplatoare si scuzabila, ci opera lobbyului islamist [jihad cultural si ideologic] pe care blocul tarilor islamice (57 la numar) il practica atat in cadrul ONU, cat si intern, din interiorul autoritatilor de stat si universitatilor occidentale.

In epoca Obama, analisti cu experienta directa in tari islamice avertizau ca nivelul de infiltrare islamica a adminsitratiei, armatei si agentiilor de securitate americane este similar cu nivelul de infiltrare KGBista din timpul Razboiului Rece. Ma indoiesc ca restul marilor puteri politice si militare occidentale sta mai bine – uitati-va numai la ce se intampla in politica guvernamentala franceza sau britanica. Rezultatul? Realitati istorice esentiale depre Islam, Israel si Orientul Mijlociu sunt omise in totalitate nu doar din discursul public, ci si din analizele si deciziile strategice.

 

Omisiunile esentiale. Islamul nu e pace si nu poate fi integrat in cultura crestin-occidentala

1.Relatia cultural-religioasa dintre islam si lumea non-musulmane a fost si ramane una de ostilitate si conflict perpetuu – lucru datorat islamului, care pe aceste baze, ale jihadului global a fost fondat acum 14 secole.

2. Jihadul anticrestin ramane o prioritate si o valoare pilon a culturii si religiei mahomedane (sinonima cu religia musulmana si cu Islamul main stream). Tinta cea mai de pret ramane civilizatia occidentala, cea mai avansata dpdv democratic, liberal, economic si cultural, si radical diferita de a islamului. Cata vreme Occidentul crestin, democratic si liberal rezista, islamul nu poate triumfa global.

3. Natura religiei musulmane, asa cum este statuata de scripturile islamului si asimilata de 14 secole de populatia islamului, este una politica, totalitara si violenta – de unde apropierea si suportul din partea Stangii universale, alta religie politica totalitara, anticrestina si violenta. Democratia, cu atat mai mult cea liberala, este incompatibila cu islamul. Crestinismul este incompatibil cu islamul. Pacea contrazice canoanele traditionale ale islamului – respectiv jihadul.

Occidentul crestin, cu exceptia partii care a fost mai multa vreme sub atac si ocupatie musulmana (de exemplu Spania), n-a inteles niciodata prea bine lucrurie astea, neavand experienta directa necesara. Iar daca le-a inteles vreodata, acum le-a uitat. Mai mult, de cand elitele lui culturale (universitatile, mare parte din intelectuali si mass media) insista pe linia iluziilor pacifiste si corectitudinii politice multiculturale, anticrestine, proislamice si vadit antidemocratice, ignoranta occidentala s-a generalizat, agravat si a contaminat, cu notabile exceptii, intreaga clasa politica, de la stanga la dreapta.

Consecintele omisiunii

Nicio analiza si decizie politica, strategica sau militara privind islamul si securitatea Vestului nu poate fi una optima atata vreme cat omite factorul cultural-religios, incompatibilitatile cultural-religioase si ostilitatea islamica deschisa fata de cultura occidentala fundamentata pe valori crestine, liberale si democratice. Liderii islamului n-au ascuns niciodata aceste lucruri sau dorinta de a cuceri si supune Occidentul (crestin) valorilor Islamului. Nici acum n-o fac. Liderii Occidentului continua sa nu ia in serios aceasta amenintare perpetua si declaratie constanta de intentii a Islamului.

In acest context, nu ar trebui sa surprinda ca lideri politici marcanti de dreapta, nu doar de Stanga, ai marilor puteri militare vestice nu se angajeaza corect si decisiv impotriva agresorului islamic. Fara angajamentul cultural si ideologic corect, cel militar este incomplet si pe jumatate esuat din start. Aceasta jumatate de masura este cea care face ca jihadul antioccidental si expansiunea islamica spre Vest avanseze cu succes, iar eforturile militare (enorme in cazul Americii, insa deloc neglijabile in cazul altor tari europene) sa ramana fara rezultatul scontat: pacea si securitatea continentului european  si nordamerican.

Bunaoara, putini isi amintesc (daca au stiut vreodata) ca George W Bush a fost cel care, la cateva zile dupa 9/11, a declarat public ca „Islamul e pace”. Sau ca si-a bazat politica si strategia razboiului din Iraq pe fictiunea colosala ca jihadul poate fi oprit si islamul poate fi democratizat si pacificat in cativa ani, printr-o interventie militara de succes, urmand ca procesul sa fie continuat de „fortele democratice” interne. Acestea au fost, probabil, informatiile furnizate de „experti”. Pe aceeasi fictiune par a se fi intemeiat si retragerea militara americana din Iraq (2011) sau incurajarea „primaverii arabe” de catre administratia Obama.  Ce a urmat – dezastrul ISIS din Siria si Nordul Iraqului, ascensiunea Fratiei Musulmane in Egipt, intensificarea terorismului musulman in Nordul Africii si nu numai – l-a facut pe Thomas Sowell sa-si incheie articolul din 2014 despre situatia din Iraq cu aceasta concluzie: „nu poti crea democratie instant asa cum faci cafea instant.”Suntem in 2019, si Occidentul nu pare sa fi inteles nici acum morala.

Nu, retragerea americana din Iraq NU a creat ISIS. Islamul l-a creat pe baza scripturilor mahomedane. ISIS este islam fundamental, ca de altfel tot fenomenul terorist musulman. Dar retragerea americana, neangajarea perpetua din partea marilor puteri europene de mai mare proximitate – deci teoretic mult mai interesate in controlul situatiei din Orientul Mijlociu – si politica granitelor deschise imigratiei islamice au favorizat nenorocirea care a urmat si noua invazie jihadista a Europei, care continua.

 

„Retragerea” americana din Siria si antitrumpismul

In primul rand, ghilimele privind retragerea se datoreaza faptului ca in realitate decizia priveste deocamdata doua detasamente mici (25 de oameni) de forte speciale si relocarea in zone mai sigure din Siria a unui numar intre 50 si 100 de militari (conform datelor furnizate de Military Times). Asta in timp ce numarul militarilor americani stationati in zona (Siria, Iraq, Afganistan) este mult mai mare si nu este dat publicitatii de Pentagon si administratia americana din ratiuni strategice si de securitate evidente. Vorbim de forte speciale care asista autoritatile locale siriene, iraquiene sau afgane. Prin urmare, nicio legatura cu retragerea din Iraq de acum cativa ani.

In al doilea rand, putem sa nu fim de acord cu aceasta strategie a administratiei Trump. E dreptul nostru. Si poate sa nu ne placa faptul ca datele exacte ale miscarilor de trupe si operatiunilor militare americane din regiune nu sunt date publicitatii. Ce n-ar trebui sa facem insa este sa ne pronuntam fara sa luam in considerare macar toate datele la vedere. Iar acestea pot fi rezumate pe scurt cam asa:

America nu este un imperiu pus pe cucerirea militara a planetei. Conservatorismul american include, de cand exista SUA, si rezerve serioase fata de interventiile militare externe – vezi numai intrarea Americii in primul, respectiv al doilea razboi mondial. La randul lui, Donald Trump n-a fost niciodata un adept al interventiilor militare externe. Nici in anii 2000 (epoca Bush-9/11, a razboiului din Iraq si impotriva terorismului musulman global), nici acum. In fond are dreptate: ce rost are sa trimiti si mentii forte militare impresionante in alte tari fara un obiectiv strategic precis si termene clare? Iar daca suntem onesti si rezonabil informati, stim ca stationarea trupelor militare occidentale (nu doar americane) in Orientul Mijlociu, dar mai ales in Siria, nu mai are la acest moment un obiectiv coerent si clar, iar temeiul legitim dpdv constitutional este discutabil – si asta tocmai din motivele politico-ideologice mentionate in introducere.

De asemenea, n-ar trebui sa uitam faptul ca Donald Trump a promis electoratului american infrangerea ISIS si protejarea nu doar a cetatenilor americani, ci si a militarilor americani. Si se tine de promisiuni atat cat ii permit adversarii interni si externi – lucru de care europenii in general si romanii in special s-au dezobisnuit; cati dintre politicienii nostri se mai tin de cuvant?

Ca atare, la ordinul lui Donald Trump, in mai putin de 2 ani, militarii americani (atentie! nu rusi, turci sau ce mai auzeam in anii trecuti) au reusit sa evacueze ISIS de pe teritoriul ocupat sub numele de „califat”. Acest lucru nu se putea intampla dand publicitatii detaliile strategiei si tacticii militare aplicate.

Sigur ca asta nu echivaleaza cu infrangerea ISIS – care, dupa cum era previzibil, s-a raspandit si relocat in zona, incepand cu Afganistan – sau a terorismului islamic, care se regrupeaza si adapteaza permanent, fiind islam one on one. Insa deocamdata, in lipsa unei strategii internationale coerente in privinta islamului si jihadului, efortul militar american in Orientul Mijlociu continua sa fie cel mai important, masiv si costisitor prin comparatie cu orice alta forta militara europeana.

In al treilea rand, ramanand la Siria, trebuie mentionat ca una din principalele acuze aduse Presedintelui Trump este ca abandoneaza „aliatii kurzi” in fata Turciei. Aceasta acuzatie vine din partea criticilor intregului spectru politic, de la stanga la dreapta.

Daca pozitionarea isterica antitrumpista a Stangii internationale n-ar trebui sa ne surprinda – se intampla indiferent ce ar spune sau face, bine sau rau, Donald Trump – criticile din partea Dreptei conservatoare si crestine sunt cel putin curioase si vadesc o splendida ignoranta in ce priveste „abandonarea aliatilor kurzi”. De ce? Pentru ca aici se omit alte cateva „detalii” istorice si culturale esentiale. Primul ar fi ca etnia kurda localizata in principal in patru tari (Iraq, Iran, Siria si Turcia), in forme de organizare politico-administratia diferita, este, totusi, majoritar musulmana si nu tocmai straina de masacre si epurari anticrestine sau antievreiesti. Al doilea ar fi ca, de exemplu, „aliatii” din Kurdistanul iraqian aplica legea islamica la fel ca oricare alta tara islamica. Al treilea ar fi ca „aliatii kurzi” ai fortelor militare americane din Siria impotriva ISIS sunt o organizatie la fel de terorista ca ISIS, cu principii marxiste radicale; vorbim de PYD/YPG, ramura siriana a PUK iraqian sau PKK turcesc. In fine, dar nu in ultimul rand, sangerosul conflict etnic dintre turci si kurzi n-a inceput ieri (Statul etno-nationalist a lui Ataturk a masacrat masiv nu doar armeni, ci si kurzi, iar terorismul marxist-nationalist kurd al PKK e la locul lui de atunci incoace) si nu se va termina cu ce face sau spune Donald Trump.

Cu alte cuvinte, da, fortele militare americane au colaborat cu kurzii din PYD/YPG sirian – colaborare care pe mine, personal, nu m-a entuziasmat niciodata. Dar de aici si pana la a-i considera prieteni, aliati sau ca ar impartasi valorile crestin-occidentale, e cale lunga.

Chiar crede cineva lucid si rezonabil informat, mai ales de dreapta, ca ar fi cazul ca SUA sa colaboreze mai mult decat a facut-o deja, strict conjunctural, cu organizatii paramilitare marxiste precum PYD/YPG/PUK/PKK? Sau ca Donald Trump ar trebui sa intervina politic in conflictul etnic turco-kurd mai mult decat a facut-o avertizand Turcia lui Erdogan sa nu-si reia vechile obiceiuri nationalist-opresive impotriva civililor kurzi? Sa fim seriosi: o asemenea concluzie se bazeaza pe omisiuni la fel de importante ca cele care l-au facut mai intai pe George W Bush, apoi pe atatia altii, sa creada ca „islamul e pace” si sa actioneze ca atare.

Concluzia de etapa? Una singura: cata vreme politica occidentala de pe ambele maluri ale Atlanticului nu se va pune de acord cu realitatea islamica, nu cred ca cineva este indreptatit sa pretinda Americii sau lui Donald Trump mai mult decat fac pentru protejarea altor tari si populatii. Ce face in acest sens si cat de eficient pentru tara lui, vom constata in timp, pe baza de rezultate. Pana atunci, ce stim este ca antitrumpismul, omisiunile esentiale, predicile ideologice sau fanteziile romantice cu „aliati” inexistenti nu pot avea un rezultat bun.

 

Pentru cei care au ratat, dar vor sa inteleaga:

Jihadul perpetuu si semnificatia migratiei islamice
https://ihincu.wordpress.com/2016/07/24/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-viii-hijra-semnificatia-migratiei-islamice/

George W Bush 2001 – Islamul e pace
https://georgewbush-whitehouse.archives.gov/news/releases/2001/09/20010917-11.html

Interviu Claire Lopez 2014

CIA expert: Obama, Osama share Mideast goal

Thomas Soweel dupa retragerea americana din Iraq https://townhall.com/columnists/thomassowell/2014/06/17/a-bitter-aftertaste-n1852070

Despre decizia de retragere militara americana din Siria, anuntata de anul trecut, mai multe opinii:

Andy McCarthy, dpdv politic si constitutional (unul din putinii editorialisti ai National Review in a carui onestitate si expertiza inca se mai poate avea incredere):
https://www.nationalreview.com/2018/12/syria-troop-withdrawal-middle-east-policy/
https://www.nationalreview.com/corner/more-syria-thoughts-the-case-for-intervention-was-never-made/

Gatestone Institute , Middle East Formum si JIhadwatch despre SUA,Trump si decizia de retragere din Siria, kurzi, ISIS, Siria si Turcia (date la zi):
https://www.gatestoneinstitute.org/14992/isis-turkish-homecoming
https://www.meforum.org/59554/state-department-distrust-of-syrian-kurds

Don’t Romanticize the Kurds

Trump to withdraw US troops from Syria, says “I’m not siding with anybody”

Military Times despre numarul si ratiunea stationarii fortelor speciale americane in Siria si Orientul Mijlociu
https://www.militarytimes.com/flashpoints/2017/10/31/4000-us-troops-in-syria/
https://www.militarytimes.com/flashpoints/2019/10/07/how-the-us-troop-withdrawal-from-northern-syria-could-create-an-isis-resurgence/

După 30 de ani, tot Stânga e problema. Tot memoria și istoria soluția. Cazul Papaya Advertising-Șora

In Dubii on octombrie 5, 2019 at 9:37 pm

A te declara anti-PSD nu inseamna ca esti de dreapta. Comunismul nu se rezuma la stalinism

Incep prin a felicita initiativa celor de la Papaya Advertising de a celebra 30 de ani de la revolutie prin materialul publicitar avandu-l ca protagonist pe Mihai Șora. Dincolo de emotiile pozitive pe care au mizat si esuat, acesti publicitari au oferit fara sa vrea prilejul de a readuce in atentia publica cateva adevaruri vitale si neschimbate.

Primul adevar ar fi ca minciuna, respectiv falsificarea adevarului prezent si istoric, ramane ocupatia de baza a Stangii. Al doilea, ca Stanga investeste sau, in fine, risipeste neobosit bani, talent si competente, uneori remarcabile, pentru a minti si specula emotii colective in detrimentul ratiunii, realitatii si societatii. Al treilea, fara sa fie ultimul, este ca minciunile Stangii, oricat de rafinate si seducatoare, nu functioneaza oriunde, oricand si cu oricine, ci doar cu naivii, amnezicii si ignorantii. Reactia publica rapida, mai precis a publicului informat, onest si legitim indignat, nu a impostorilor tip Antena3, ramane dovada. Si niciun mesaj „dur” [asa titreaza principalul cotidian romanesc de stanga, Adevarul] din partea publicitarilor autori nu schimba realitatea.

Realitatea fiind ca, oricat ar striga Robert Tiderle, seful agentiei in cauza, „nesimtitilor”; oricat ar incerca sa-i intimideze sau asocieze pe criticii indreptatit indignati cu PSD, Gadea sau Badea; si oricat ar pretinde ca el, agentia lui sau productiile video propagandistice n-ar fi de stanga, tot ce va reusi sa faca este sa-si probeze in continuare ignoranta crasa – asta in cel mai fericit caz. (Mesajul lui Robert Tiderle publicat de Adevarul pe link, la final)

A te pozitiona impotriva PSD, stimati filozofi si publicitari, nu echivaleaza cu a fi anticomunist sau de dreapta. Exista la ora actuala o multime de orientari si identitati politice de Stanga, inclusiv in interiorul partidelor de dreapta. De la Stanga clasica, socialista sau comunista, pana la Noua Stanga asa zis progresista, liberala, democrata, social-democrata, marsaluitoare sau chiar crestin-conservatoare, denominarile sunt nenumarate si inselatoare. Numai esenta ramane aceeasi: antidemocratica, anticrestina, anticapitalista si impotriva libertatii individuale fundamentale. Etatism, minciuni si iluzii frumos impachetate in drumul spre instalarea noilor forme de guvernare totalitara. Dar ca sa intelegi, trebuie sa ai cunostinte solide despre toate.

 

Greselile tineretii si scuzele sau asumarile batranetii. Neagu Djuvara versus Mihai Șora

Eu consider comunismul si doctrina marxista ca au fost asa de daunatoare nu numai tarii noastre, dar globului intreg. Adica asa vrea Dumnezeu din cand in cand ….Marxismul a fost o erezie a civilizatiei occidentale, ca sa vorbim in termeni bisericesti.” ii declara Neagu Djuvara lui Cristian Patrasconiu pentru cartea de interviuri „Repere intelectuale ale dreptei romanesti” (2010)

Discutasem îndelung cu prietenii mei din studenție despre procesele staliniste din anii ’30, știam exact care le fuseseră dedesubturile, dar pe vreme de război s-a înfiripat (sau, cel puțin, așa mi se părea) un fel de democratizare reală, s-au deschis bisericile etc. Totul s-a dovedit, în cele din urmă, a nu fi fost decât o manevră prin care Stalin voia să-și câștige o platformă populară; în presa aliată lucrurile erau însă prezentate ca o democratizare reală, ca o îndulcire a regimului. Un proces ireversibil, credeam eu. Nu m-am lămurit decât atunci când am ajuns aici. Și cred că, dacă rămâneam în Franța, s-ar fi putut să încremenesc și eu, ca toată intelectualitatea franceză, în postura unui intelectual de stânga – ba chiar comunizant.” – ii declara Mihai Sora lui Leonid Dragomir pentru cartea „Mihai Sora. O filozofie a bucuriei si sperantei” (2009).

Neagu Djuvara, istoric (licentiat in istorie si drept, cu doctorat in drept la Paris) si Mihai Șora, filozof (licentiat in filozofie la Bucuresti, cu doctorat la Grenoble) sunt doi intelectuali romani de referinta internationala nu doar nationala, amandoi nascuti in 1916.

Neagu Djuvara a decedat la varsta de 101 ani. Mihai Șora a implinit 102 anul trecut.

Neagu Djuvara n-a fost niciodata comunist, nici macar in tineretea pariziana, cand socialismul si comunismul de tip occidental inca puteau exercita, sa zicem, o seductie romantica. Dimpotriva, anticomunismul lui autentic l-a facut sa simpatizeze o vreme cu legionarii. O vreme, pana cand au inceput crimele, si, oricat de tanar era, a inteles grozavia, dupa cum a inteles si ca miscarea legionara nu era de dreapta. S-a dezis de simpatiile legionare inca de atunci, explicand de ce la batranete, asumandu-si public si regretand ratacirea pasagera.

Neagu Djuvara n-a fost anticomunist si liberal doar din gura. Domnul Djuvara, adevarat domn, a luptat pe front impotriva stalinistilor. A colaborat din exil cu serviciile secrete americane si franceze impotriva regimului comunist instalat in Romania postbelica. Dupa 1989 s-a intors in tara si a continuat sa vorbeasca si scrie despre adevaruri  istorice importante, atat de necesare orientarii corecte in realitate. Le-a povestit cu succes si pe intelesul tinerilor (vezi O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri). A ramas singurul intelectual roman de referinta care s-a exprimat ferm si constant nu doar impotriva totalitarismului comunist si colaborarii cu comunistii noi sau vechi, ci si impotriva totalitarismului islamic si a islamizarii Romaniei sau Europei.

Domnul Djuvara n-a fost membru de onoare al Academiei Romane, n-a fost declarat „Omul anului” si nu-mi aduc aminte sa fi fost celebrat de tinerii publicitari frumosi si liberi. Dar si-a pastrat pana la moarte curajul opiniei, umorul si calitatea de domn (in sensul de gentleman) alaturi de cea de intelectual onest si consistent cu sine si cu publicul.

Filozoful Mihai Șora, pe de alta parte, nu stiu sa se fi dezis ferm, clar si argumentat de marxism, adica de Stanga, asa cum ii sade bine unui filozof batran care declara el insusi ca i-ar fi  „inteles dedesubturile”. In schimb am notat cum a devenit in ultimii ani nu doar membru de onoare al Academiei Romane sau „Omul anului 2016”, ci si entuziast aliat si rasfatat al miscarilor „tineresti” de Noua Stanga, numai declarativ „anticomunista”, „progresista” sau „liberala”. Asa si este celebrat si promovat de „tineri” in retelele de socializare sau, mai nou, in materiale video publicitare, iata:

Despre Mihai Șora, daca nu aveti rabdare sa cititi carti sau interviuri autobiografice, gasiti cu link, pe toti peretii virtuali, datele incluzand atasamentele lui stangiste, de la calitatea de membru al Partidului Comunist Francez pana la noua miscare #rezist sau USR. N-are rost sa insist.

Despre Papaya Advertising este suficient sa va reamintesc ca anul trecut pe vremea asta punea umarul la boicotarea referendumului pentru garantarea constitutionala a casatoriei monogame, heterosexuale si crestine, printr-o alta cascadorie video nerusinata, in care sugera ca acela este „referendumul PSD” si al lui Tariceanu, si ca crestinii vor bate cu biciul si arde pe rug mame si copii daca referendumul va fi validat si constitutia modificata in consecinta:

 

Nu oricine e indreptatit sa dea lectii despre libertate

„Aveam 30 de ani cand ne-au condamnat pe toti la frica”, spune protagonistul Șora in recentul material publicitar.

Pe care toti? Pe domnul Sora nu l-a condamnat nimeni niciodata la nicio zi de puscarie sau tortura bestiala ca cea pe care au avut-o de suferit prea multi colegi de generatie anticomunisti – pe aceia ii poti intelege daca au cedat si colaborat. De ce sa-l fi condamnat la frica? In fond omul era comunist cu carnet de partid frantuzesc fara sa-l fi obligat sau terorizat nimeni. Si desi era filozof cu doctorat – deci nu tocmai ignorant in ale curentelor de gandire pollitica – si avea 32 de ani nu 18, s-a intors de buna voie in Romania terorii comuniste totalitare … ca sa fie angajat direct la ministerul condus de una din cele mai sinistre reprezentante ale terorii comuniste, Ana Pauker.

„Aveam 30 de ani cand mi-am pierdut ce aveam mai aproape de suflet: libertatea”.

Totusi, domnul Șora nu si-a pierdut libertatea de a avea un loc de munca in care sa faca ce-i placea – sa citeasca si editeze carti. Nu si-a pierdut libertatea de a decide sa nu mai scrie. Convenabil, ar spune rautaciosii, in timp ce altii erau aspru persecutati, torturati si ucisi ca sa colaboreze cu comunistii sau, dimpotriva, pentru ca se incapatanau sa lase, pentru posteritate, marturii anticomuniste scrise. De exemplu, Nicolae Steinhard, unul dintre marii ganditori romani anticomunisti, clasic liberali si crestini, care a facut-o in ciuda fricii, suferintelor si terorii indurate in puscariile aceluiasi regim.

Mihai Șora, de fapt, nu si-a pierdut libertatea de scrie si publica peste 20 de ani (Sarea pamantului, 1968), fiind chiar premiat 10 ani mai tarziu de Uniunea Scriitorilor comunisti. Nu si-a pierdut nici libertatea de a deveni membru in primul guvern comunist (nu postcomunist) de dupa decembrie 1989. Nu si-a pierdut, iata, nici libertatea de a-si continua visele tineretii comunist-revolutionare intr-o varianta indulcita si inselatoare, alaturi de mai tinerii ignoranti care-l idolatrizeaza. Pentru ca trebuie sa fii foarte ignorant in ce priveste Stanga sau libertate ca sa-l alegi ca simbol si purtator de mesaj tocmai pe batranul filozof care se declara anticomunist fara sa fie, si care nici dupa 102 ani de viata nu-si asuma acest deficit de constiinta.

Nu, domnul Șora nu este un simbol al luptei pentru Libertate, nu poate prosti decat pe cine vrea sa fie prostit, si nicio insulta, amenintare sau asociere mizerabila cu PSD sau Antena3 nu poate intimida pe cel care ii critica, in cunostinta de cauza, pozitionarile si simpatiile politice.

 

Comunistii i-au citit pe Marx si Lenin, anticomunistii i-au inteles

Aveam 12-13 ani cand stiam, fara sa fiu geniu, ceea ce domnul Șora, doctor in filozofie, a ratat. Stiam fara sa-i fi citit inca pe Lenin sau Marx. Ii citisera parintii, bunicii si fratele meu mai mare, Alexandru. Eu doar ii traiam. De exemplu, apropo de libertate, media si entertainment, stiam urmatoarele:
https://ihincu.wordpress.com/2012/10/28/logical-song-cantecul-logicii-brutale-a-lumii/

Aveam putin peste 20 de ani cand mi-au murit prieteni anticomunisti in revoltele anticeausiste din decembrie ’89, de la Bucuresti, si am inteles pe loc de ce. Sau cand domnul Șora nu intelegea si NU isi dadea demisia (asa cum pretinde acum) din guvernul iliescian care a pus bata minereasca pe anticomunisti pasnici din Piata Universitatii.

Am trecut de 50 de ani si inca mai astept ca cei care au beneficiat de clementa sau de varii oportunitati si onoruri de pe urma guvernarilor, miscarilor sau institutiilor de stanga veche sau noua, nationale sau internationale, sa se caiasca sau macar sa taca.

Nimeni nu-i fara de pacat, stiu, si multi gresesc fundamental la tinerete. Dar avem destule exemple de comunisti apostati, unii mari intelectuali, care la maturitate au inteles si s-au cait nu doar prin vorbe, ci prin fapte si scrieri importante. Revel, Besancon, Horowitz sunt doar cateva nume celebre care-mi vin in minte acum, la repezeala. Asta e, unii se repara, altii raman stricati. Unii vad mai tarziu lumina, altii n-o vad niciodata, desi Dumnezeu le ingaduie o viata indeungata.

Nu, n-am nicio asteptare de la cei care suprapopuleaza si domina industria media si publicitara romaneasca; acolo stricaciunea spirituala, ignoranta, superficialitatea, vanitatea, hedonismul si sfertodoctismul sunt la ele acasa, de aceea e si Stanga. Insa am asteptari de la cei care au depasit varsta erorilor fundamentale si pe a ignorantei scuzabile. Putina decenta ar fi un inceput remarcabil.

Nu mi se pare decent, pentru ca nu este, ca dl Sora sa-si aproprieze frica sau suferinta inimaginabila a colegilor anticomunisti de generatie sau a urmasilor lor, dand lectii oneroase despre libertate. Dar mi se pare util sa folosim acest moment nefast ca sa-nvatam lectiile ratate dar importante ale libertatii si ale istoriei Stangii universale, neobositul ei inamic. Una din ele ar fi cea oferita de Ronald Reagan, al 40-lea presedinte american, cel care, intrebat fiind cum face diferenta intre un comunist si un anticomunist, a raspuns:

Comunistul e cel care i-a citit pe Marx si Lenin. Anticomunistul e cel care i-a inteles.
(‘How do you tell a Communist? Well, it’s someone who reads Marx and Lenin. And how do you tell an anti-Communist? It’s someone who understands Marx and Lenin.’ – Arlington, Virginia, 25 Septembrie 1987)

Asadar, invatati, stimati publicitari, ca aveti de unde si de la cine,  si nu va mirati cand sunteti discreditati de propria ignoranta. De la anti-PSDism la anticomunism, sau de la Stanga noastra cea de toate zilele pana la Dreapta, e o cale la fel de lunga ca de la minciunile pe care v-ati obisnuit sa le vindeti la adevarurile fundamentale.

 

http://libertytree.ca/quotes/Ronald.Reagan.Quote.717A

https://web.archive.org/web/20050214182150/http://www.plai-cu-boi.ro/protect/11/djuvara.html

https://adevarul.ro/cultura/carti/omul-anului-2016-mihai-Sora-filosoful-100-ani-zeci-mii-fani-facebook-1_58665d675ab6550cb8eb7532/index.html

https://adevarul.ro/entertainment/tv/Seful-papaya-advertising-mesaj-dur-cei-l-au-atacat-mihai-Sora-campania-emag-nu-dreptul-aruncati-noroi-nesimtitilor-1_5d971b92892c0bb0c64031db/index.html

Noua Stânga delirantă (I). Direct din Parlamentul European: Statele Unite ale Americii sunt imperiu și India „cea mai mare democrație”

In Dubii on septembrie 15, 2019 at 8:09 pm

Nu este o viziune, ci o boala

Acum cativa ani am inceput sa folosesc in scrierile publice sintagma „Stanga psihopata” sau „Stanga psihiatrica”. Unii cititori, printre care si cativa psihologi, au protestat: e o insulta, o exagerare. Altii, printre care altfel de psihologi si psihiatri – cei care inteleg nu doar patologii psihice, ci si curente de gandire si miscari politice – au inceput sa confirme diganosticul. De la disonanta cognitiva si mitomanie la delirurile sistematizate ideologic, Stanga noului mileniu confirma mai dezinvolt ca niciodata ca este o boala.

Delirul incalzist, delirul sexist, delirul LGTBist sau multigenderist, delirul multiculturalist, delirul „islamul e pace”, delirul „dreapta nazista si fascista”, delirul identitar „liberal” al celei mai radicale Stangi occidentale si, mai nou, delirul imperialist-aristocratic al „elitelor” Stangii care domina Uniunea Europeana se manifesta la vedere. Toate sunt tulburari psihocomportamentale si deficite cognitive desprinse direct din manualele de diagnostic de specialitate, si ar impune mai degraba anamneza si terapie adecvata decat  demnitati si functii de autoritate in parlamentele si executivele europene sau occidentale.

Stiu, suna brutal, dar este real. Sa luam de exemplu cazul Guy Verhofstadt, asupra caruia merita sa ne oprim pentru ca este emblematic.

 

Guy crede ca UE trebuie sa devina Imperiu

Fost premier si ministru in cabinetul belgian, apoi lider al grupului progresist ALDE din Parlamentul European – teoretic „liberal” si „centrist”, practic de stanga radicala -, grup extins mai nou cu cel al presedintelui marsaluitor (de la En Marche) Macron si al prietenilor precum europarlamentarii romani de la PLUS si USR, eurocratul Verhofstadt este in acelasi timp si liderul grupului de negociere Brexit din partea Uniunii Europene.

Impetuosul Guy nu mai face demult un secret din faptul ca se opune antidemocratic parasirii Uniunii de catre Marea Britanie – adica se opune votului democratic al britanicilor. Nici din faptul ca doreste ca UE sa-si intre la fel de anti-democratic in drepturi depline ca Supra-stat, in detrimenul identitatii si suveranitatii statelor nationale membre – spun antidemocratic pentru ca nimeni nu i-a consultat pe cetatenii statelor UE in acest sens.

Mai nou, in sinceritatea sa deplina vecina cu decompensarea psihica, Guy nu mai face un secret nici din faptul ca viseaza ca Supra-statul European sa devina un imperiu competitiv – in competitie cu China, Rusia sau SUA pe care le considera in egala masura inamici. A declarat-o in luna mai, intr-un interviu acordat reporterilor CNN in spatiosul sau birou de eurocrat de la Bruxelles. (aici: https://www.breitbart.com/europe/2019/05/22/leading-eurocrat-guy-verhofstadt-admits-eu-wants-empire/ sau aici: https://humanevents.com/2019/05/21/top-europhile-admits-we-need-an-eu-empire/)

In luna martie 2019, acelasi Guy sustinuse acelasi lucru, declarand totodata fara retineri ca pentru el conservarea suveranitatii si identitatii nationale a statelor membre este „un cosmar” promovat de  „populistii” europeni care trebuie curmat degraba. Cum? Prin centralism etatist eurocratic, mai nou imperialist. Tipic pentru Stanga, da, care asta vrea dintotdeauna: etatism si centralism antidemocratic.

Nu,  aceste declaratii nu sunt  un accident, ci viziunea politica deliranta si constanta eurocratilor, printre care  Guy se distinge prin vehementa si pasiunea cu care sustine ideea. De exemplu, recent, a concluzionat public:

„Ordinea mondiala de maine nu este o ordine bazata pe statele-natiune sau tari, este o ordine globala bazata pe imperii. China nu e o natiune, e o civilizatie. India, stiti mai bine decat mine, nu este o natiune, sunt 2000 de natiuni in India, sunt 20 de limbi diferite utilizate acolo, sunt patru mari religii in acelasi timp, este cea mai mare democratie din lume. Statele Unite [ale Americii] sunt un imperiu mai mult decat o natiune, poate vor fi acolo mai multi hispanici decat americani, nu stiu ce se va intampla, si, finalmente restul federatiilor …. Lumea de maine este o lume a imperiilor in care noi, europenii, si voi, britanicii, ne putem apara interesele si modul de viata impreuna, intr-un cadru european”

Puteti urmari inregistrarea video a declaratiei postata in aceasta dupa amiaza pe pagina Facebook a lui Raheem Kassam [redactor si editorialist Human Events], https://www.facebook.com/raheemkassam/videos/2458549791090926/UzpfSTEwMDAwMzAzMTA4NTE2MDoyMzM4NTQ0ODE5NTg5ODY1/ sau pe youtube:

 

Ceva in neregula cu argumentul „imperialist” si „democratic”? Totul!

Daca ceva este cu adevarat ingrijorator in pozitionarile lui Verhofstadt nu este impetuozitatea si consecventa retoricii lui pasionale in favoarea imperialismului european, ci argumentele pe care se bazeaza.

Bunaoara, belgianul repeta cu obstinatie ca America (SUA) este un imperiu, nu o republica federala care se intampla sa fie si cea ma durabila si avansata democratie liberala din lume. In acelasi timp, crede ca India este o mare democratie. Ceea ce ne face sa ne punem, in ordine, urmatoarele intrebari:

1. Din ce surse si la ce scoala a invatat Guy istorie universala si institutionalism politic?
2. Ce intelege Guy despre natiuni si state nationale?
3. Ce intelege Guy despre imperii ca forme de organizare statala sau din imperialism ca manifestare statala externa?
3. Ce intelege Guy din liberalism – grupul lui parlamentar se asuma drept liberal – sau din democratie?

Raspunsul la prima intrebare ramane un mister. Raspunsul la urmatoarele trei este evident: NIMIC. In sensul ca nu contestam ca omul, probabil, stie multe. Insa nimic din ce stie nu este asa cum stie sau crede el cu tarie.

Nu, America nu este si n-a fost niciodata un imperiu, desi inamicii ei, incepand cu Stanga europeana, ii aduc constant aceasta acuzatie. In fapt, America a fost colonie a Imperiului britanic – de fapt mai multe. Si tocmai pentru ca cetatenilor celor 13 colonii  americane existente in 1776 nu le placea hegemonia imperialista britanica, ci Rule of law (Domnia legii, stat de drept), incepand cu acel an, cu Declaratia si razboiul de independenta, America a devenit si ramas cea mai durabila si liberala democratie constitutionala a lumii. O republica federala cu o constitutie unica ce reuseste chiar si azi, in ciuda razboiului dus de Stanga americana impotriva republicii si constitutiei americane, sa garanteze ca nicaieri in lume libertatea individuala, guvernarea democratica si diversitatea de facto. We the people, E pluribus unum si One nation under God continua sa fie, de mai bine de doua secole, temelia democratiei americane.

Nu, Europa n-a cunoscut niciodata democratia si libertatea ca-n America. Europa n-a avut niciodata, in nicio tara, indiferent cum a fost organizata – ca stat national, federal, uniune sau imperiu – constitutii care sa atinga standardul american de garantare a libertatii individuale si functionalitatii democratice.

Europa, in schimb, a cunoscut de-a lungul ultimelor doua milenii toate formele imaginabile de tiranie, de la cea monarhica absolutista la cea nazista, fascista sau sovietica. Imperiile europene chiar au existat, iar imperialismul lor colonialist aristocratic are o istorie veche, complexa si deloc democratica sau liberala, care a dus finalmente la doua conflagratii mondiale care aproape au distrus continentul. Printre ele, apropo de Brexit, Imperiul britanic a fost cel mai avansat din punct de vedere constitutional, cu o cultura democratica asa cum Europa continentala n-a cunoscut niciodata – detalii aici:
https://ihincu.wordpress.com/2016/07/08/lectia-brexit-v-cultura-libertatii-si-democratiei-britanice-mai-domol-cu-ro-exit-ar-zice-edmund-burke/

.Nu, India nu are 2000 de natiuni, distinse Guy. Are multe etnii si caste, dar ele nu insumeaza caracteristicile conceptului de natiune, definit de aproape un secol (dupa primule razboi mondial) in dreptul international public si dictionare, care spune ca, pentru a considera ca o comunitate este natiune, ea trebuie sa fie caracterizata de unitate de limba, teritoriu, istorie, etnicitate, constiinta culturala comuna, si, nu in ultimul rand, de organizare statala distincta. Chiar daca India este stat federal compus din 29 de state si 9 uniuni teritoriale (spune pana si wikipedia) de aici pana la „2000 de natiuni” e cale lunga, ca de la realitate la fantezie eurocratica.

Nu, India nu are 20 de limbi, ci doua grupuri lingvistice dominante – cel indo-arian si cel dravidian – cu o multime de dialecte regionale dintre care unele, in unele state, sunt recunoscute ca limbi oficiale.

Nu, India nu are patru mari religii, ci sapte: hinduism, mahomedanism, crestinism, religia sik, budism, jainism, zoroastrianism.

Si nu, India nu este o democratie decat in masura in care era si Romania Socialista cu Marea ei Adunare Nationala – constitutia Indiei prevede ca India este stat socialist. Sau, altfel spus, in masura in care feudalismul, tribalismul si diversele regimuri autoritare, oligarhice sau chiar totalitare, de la China si Venezuela, trecand prin toate republicile islamice, se autodenumesc in mod ironic „democratice”. Daca-i p’asa, si Iranul , China sau Coreea de Nord sunt democratii, pentru ca asa pretind conducatorii si constitutiile lor.

Si nu, solutia pentru prezervarea culturii si modului de viata european nu este revenirea la forma de organizare imperialista – prin Supra-Statul UE – ci intarirea coeziunii in interiorul UE prin reducerea birocratiei supraetatiste sufocante, renuntarea la visele hegemonice si aristocratice ale Bruxelles-ului si revenirea la respectul  fata de democratie si propriiile popoare, adica,  asa cum recomanda Margaret Thatcher la Bruges, in 1988, cooperarea voluntara intre state suverane, un principiu la care liderii UE au renuntat demult, daca l-au avut vreodata – de asta ne parasesc britanicii.

O sa-mi spuneti ca astea sunt detalii si nuante. De acord. Sunt exact detaliile si nuantele care fac diferenta intre democratie si tiranie deghizata, respectiv intre realitate si iluzii, sau, poftim, intre adevar si propaganda deliranta, si, nu in ultimul rand, intre sanatate si boala mintala. Pentru ca daca ceva reiese din manifestarile recente ale elitelor europeniste dominante este  aroganta, ignoranta, iresponsabiitatea, delirul si aspiratia lor imperialist-aristocratica ce frizeaza prea des nebunia in sens psihiatric.

In fond, nimic nou: Diavolul chiar sta in detalii si nuante.

Pe data viitoare!
Texte ajutatoare:

Democratia fara democratie. Mai europeni ca niciodata sau ca altadata? https://ihincu.wordpress.com/2016/07/07/lectia-brexit-iv-democratia-fara-democratie-mai-europeni-ca-niciodata-sau-ca-altadata/

Din etica si metodologia Stangii. Mari umanisti. Lucifer si Alinsky https://ihincu.wordpress.com/2018/10/25/din-etica-si-metodologia-stangii-mari-umanisti/

Imperii postimperialiste. De exemplu UE https://ihincu.wordpress.com/2018/06/06/imperii-postimperialiste-de-exemplu-ue/

De aia tot America, nu Europa. Pentru ca „We the people”https://ihincu.wordpress.com/2015/05/06/de-aia-tot-america-nu-europa-pentru-ca-we-the-people/

Ce este democratia totalitara https://ihincu.wordpress.com/2016/03/20/ce-este-democratia-totalitara/

Mascarada democratica europeana cu postere gigantice https://ihincu.wordpress.com/2019/09/11/mascarada-democratica-europeana-cu-postere-gigantice-alegerea-presedintelui-comisiei-europene/

Tot inainte spre democratie cu indragitele metode (neo)comuniste https://ihincu.wordpress.com/2017/10/28/tot-inainte-spre-democratie-cu-indragitele-metode-neocomuniste/

%d blogeri au apreciat asta: