Ioana Hincu

Si Bucurestiul poate deveni Paris sau Londra. Mitul „moralei crestine” si al celor „sase sute de mii”

In Dubii on Septembrie 16, 2017 at 5:08 pm

1. Noi si Occidentul

Eu nu inteleg de unde prejudecata asta fantezista ca Bucurestiul nu poate deveni la un moment dat Paris sau Londra. Exclus! mi se spune. Asa ceva nu ni se poate intampla. Eu nu sunt asa sigura. Iata de ce:

Sigur, daca ne referim la avansul civilizational [sute de ani] pe care cele doua capitale/natiuni il au fata de noi, nici eu nu cred ca handicapul este usor (sau vreodata?) surmontabil. In schimb, daca ne referim la declinul lor cultural, sub presiunea celor doua mari amenintari globale actuale – Stanga si Islamul; nu, nu incalzirea globala -as zice ca suntem perfect capabili sa recuperam rapid. De ce spun asta? Dupa roade si fapte.

Astfel, in ultimi 27 de ani, aproape nimic din institutiile si valorile care au facut din Occident cea mai avansata civilizatie cunoscuta vreodata nu s-au prins de noi. Dar toate, absolut toate relele occidentale la moda – declinul moral, demografic, anormalitatea sexuala, anticrestinismul, ateismul, antiamericanismul, ideologiile progresiste, ecomarxiste, multiculturale, animalismul, veganismul, liber-imbecilismul  Corectitudinii Politice, samd – prind iute si spectaculos, mai ales la generatia internet si  millenials. Atat am preluat noi dinspre Vest in conditii de libertate. La asta consimtim noi entuziast.

Poate ca era firesc: in cultura noastra sociala – mult mai inapoiata decat cea occidentala, paternalista si tarata de cele trei generatii guvernate comunist si postcomunist – ideile si institutiile alea benefice pe care s-a construit civilizatia occidentala n-au apucat sa prinda radacini niciodata; vorbesc in primul rand de cultura libertatii civilizate.  Desi, formal, dictatura comunista a incetat in decembrie 1989, majoritatea neamului nu s-a eliberat niciodata de catusa ei mentala. Iar mentalitatile nu se schimba in bine intr-o generatie, dar pot degenera oricand.

Asadar, nu stiu de unde iluzia asta, foarte raspandita, ca ce se intampla rau, acum, in Occident, nu se poate intampla si la noi. Vorbim de asaltul asupra fundamentelor crestine, al institutiilor democratice si liberale – cele pe care noi nu le-am avut si asumat pe scara larga niciodata. Vorbim de desantul (pentru ca vine de sus in jos) impotriva libertatilor fundamentale si securitatii personale. Vorbim de asaltul jihadului cultural, ideologic si armat, conjugat natural cu neomarxismului. Ce va face sa credeti ca noi putem rezista mai bine decat Occidentul in fata acestui desant? Faptul ca suntem mai saraci, mai inapoiati cultural si civilizational? Fiti seriosi! Tocmai asta ne face victime mult mai facile. Saracia materiala genereaza saracie culturala si reflexul supunerii si al  minimei rezistente. E suficient sa se doreasca si vom fi supusi mai rapid decat oricare societate occidentala. Ce va face sa credeti ca nu se va dori? Suntem o tara foarte interesant pozitionata – o splendida bresa strategica impotriva civilizatiei crestine si democratice vesteuropene. Daca va fi sa fie, vom deveni o simpla victima colaterala a celor care vor sa distruga Occidentul. Va bazati pe armata si serviciile noastre de securitate? Pe guvernarea PSD sau pe Iohannis? Succes si vise placute in continuare!

 

2. Cele sase sute de mii si morala crestina suspendata

Am si alte motive de ingrijorare si pesimism in acest sens. De exemplu, notez la multi interlocutori ca suportul iluziei [ca noua nu ni se poate intampla ce li se intampla occidentalilor] sta in „traditiile crestine romanesti”, care ar urma, chipurile, sa stea pavaza in fata neocomunismului si islamului.  As vrea sa fie asa, dar nu-mi place sa (ma) amagesc. Pot insa, pe baza observarii atente a realitatii,  sa va dez-amagesc: uitati-va  atent in jur. Unde-i morala crestina a neamului? Aia cu „sa nu minti, sa nu furi, sa nu ravnesti la bunul aproapelui”? (nu mai vorbesc de reactiile fata de initiativa de revizuire a constitutiei in sensul protectiei familiei normale, heterosexuale sau de indiferenta fata de tema asta)

Pai o sa-mi spuneti ca, totusi, asta iarna, sase sute de mii de oameni, pe un frig cumplit … Pe un frig cumplit ce? Nu de alta, dar tocmai cand a venit vremea buna, cele sase sute de mii, majoritatea coplesitoare, s-au evaporat si au plecat acasa dupa ce PSD i-a prostit retragand acele ordonante hotesti, ca sa le transforme in legi mai pe vara/toamna si sa ne poata fura linistiti in continuare. Si ca sa opereze cu si mai multa furie concertata o adevarat schimbare de regim si mai nedemocratica impotriva libertatilor si bunastarii noastre. Totul previzibil pentru un observator decent al crezurilor si evolutiei PSD. Cu toate astea, cele sase sute de mii au plecat acasa pentru ca in mintea lor „asa era democratic, sa-i lase sa guverneze pe alesii neamului”.

Cu alte cuvinte, cele sase sute de mii n-au inteles NI-MIC din democratie, adica din dreptul de a se autoguverna prin reprezentantii neamului, care drept implica si pe acela de a limita furtul (chestie crestineasca, nu?) si abuzul democratic al guvernantilor, si de a-i trimite urgent acasa cand isi incalca/ abuzeaza flagrant mandatul. N-au inteles nimic nici din invatatura crestina care avertizeaza sa te feresti de profetii mincinosi pe care ii vei cunoaste dupa roade.

Prin urmare cu cine vreti sa va opuneti asaltului asupra libertatilor fundamentale (asa, putine cum sunt, dar atat de greu castigate) si sa mentineti Romania pe un traseu oarecum democratic? Cu sase sute de mii de „rezistenti” care nu inteleg nimic din lucrurile astea?  Cu milioanele de „crestini” care voteaza PSD? Cu si mai multele milioane de „crestini” absenti abulic din viata cetatii, pentru ca nu inteleg nimic nici ei?  Unde nimic inseamna nimic.

Da, opinia mea este ca atasamentul natiei la valorile-pilon ale crestinismului este, la acest moment, o amagire; la fel cum este si atasamentul majoritatii romanilor fata de valorile democratiei moderne, liberale. Imi bazez opinia in primul rand pe reactia/lipsa de reactie a majoritatii coplestioare a compatriotilor mei la cele mai anticrestine manifestari ale guvernantilor, cel putin din 2012 incoace.

Da, ma indoiesc sincer ca cele peste 90% crestini recenzati in 2011 mai inteleg ceva din crestinism. Crestinismul  nu este o religie abulica, ci luptatoare. Crestinismul presupune curaj, consecventa, perseverenta, responsabilitate in apararea libertatii individuale, credintei si valorilor crestine, si, nu in ultimul rand, cultivarea inteligentei, nu a prostiei – inteligenta in sensul de utilizarea judicioasa a mintii, ceea ce nu e cazul, lucru care se vede dupa starea natiei.

Nu, nicaieri scripturile crestine nu prescriu toleranta fata de Rau si pasivitatea. Asta e o inventie anticrestina menita sa-l paralizeze pe crestin inducandu-i indatoriri, rusini si vinovatii pe care nu le are – celebrul complex blame-shame, care este una din cele mai eficiente metode de intimidat si amutit adversarul, metoda pe care Noua Stanga a Corectitudinii Politice o foloseste exceptional; metoda pe care si islamul a invatat sa o foloseasca in siajul si cu cooperarea Noii Stangi. Acesta este unul din motivele pentru care crestinii nostri (la fel ca multi dintre crestinii Occidentului) au ajuns sa tolereze intolerabilul – comunismul si islamul – in numele unei prost spre deloc intelese etici biblice.

Invatatura crestina, prieteni, cheama la iubirea aproapelui (chiar a dusmanului), dar nu exclude judecata dreapta si sanctiunea dreapta; daca-ti iubesti copilul nu inseamna ca nu-l certi si pedepsesti cand fura, minte, e lenes, invidios, lacom sau da in cap vreunul nevinovat.

Invatatura crestina indeamna la iertare, insa nu fara cainta sincera si indreptare prealabile – nici Dumnezeu nu te iarta fara cainta adevarata.

Invatatura crestina nu indeamna la ignoranta sau la lenea mintii, dimpotriva – cauta si vei afla, bate si ti se va deschide ….

Invatatura crestina indeamna la blandete („ca sa mosteniti pamantul”, dragi crestini), dar nu la suicid si abulie; pana si Isus s-a maniat ocazional si a dat cu biciul.

In fine, as putea continua pana maine cu argumente la vedere ca, pana si in cele sase sute de mii de asta iarna, morala neamului e cel putin suspendata, daca nu moarta. Vorbesc de morala crestina, care se intampla sa fie si absoluta, fiind singura de origine directa divina. Sa nu furi, sa nu minti, sa nu te-nchini la alti zei, sa nu ravnesti la ce  nu-i al tau, sa nu invidiezi, sa nu fii lacom, sa nu fii vanitos, sa nu lenevesti ….

Prin urmare cu cine credeti ca ne vom putea opune, la o adica, jihadului si razboiului cultural neomarxist? Haideti, ziceti. Imi doresc nespus sa fiu contrazisa.

Unde-s cele sase sute de mii care sa se opuna construitii marelui centru de islamizare accelerata si pregatire jihadista intensiva care urmeaza sa se construiasca in buricul capitalei – Marea Moschee, da, ce altceva? Ah, sunt la „welcome refugees”, pentru ca cei care se opun islamului si jihadului sunt „nazisti”. Mai sunt si altii? Va rog, va impor, aratati-mi-i.

Unde-s baietii aia tineri, la varsta de recrutare in armata, care sa ne apere in caz de doamne fereste pe noi, femeile, sau pe copiii si batranii care suntem primele tinte ale jihadului. Unde sunt barbatii aia in putere care sa sara in apararea mea, pe strada, cand sunt agresata? Aia care sa-mi deschida usa la supermarket, nu sa dea buzna peste mine cand dau sa ies cu sacosele pline? Unde sunt? Sunt la sala, pentru display de patratele pe burtica, la coafor pentru coculetz hipsteresc sau la mall dupa itzari `zdrentuiti trendy. Faptul ca unii dintre ei au topait prin piete asta-iarna, au impartit insigne cu #rezist sau au strans din spirit civic gunoaiele postmanifestatie nu-i face mai putin predispusi la Corectitudine Politica si „welcome refugees”. Ii face mai degraba dispusi  sa ceara autoritatilor sa-mi inchida mie gura sau s-o ia la sanaotasa primii, lasandu-ma sa ma descurc eu, singura, cum voi putea, cu banditii.

Asa ca zau, personal nu inteleg de unde linistea si prejudecata asta ca Bucurestiul n-ar putea deveni oricand si repede fix Parisul sau Londra pe care nu le vreti. Nu trebuie decat sa se vrea. Si semnele sunt ca incepe sa se vrea. Multumim pe aceasta cale, inca o data, nu doar PSD care vrea (si ne va construi) Marea Moschee, ci si Presedintelui Iohannis, care, spre deosebire de alti lideri esteuropeni – polonezi, cehi, unguri – se pare ca vrea si el.

Cam astea ar fi directiile pe care va invit sa reflectati spre dezmeticire si eventuala dezmeticire a cunoscutilor dumneavoastra. Sau nu. Caz in care, vise placute in continuare, cat se mai poate.

 

Anunțuri

Brâncoveanu și credința creștină versus Sevil-PSD și Coranul

In Dubii on August 15, 2017 at 11:54 pm

15 August 1714

„[…] Realitatea este ca, dintre toate popoarele crestine supuse stapanirii otomane, romanii sunt singurii care, in intregime, nu s-au lasat islamizati. Este drept ca, de cand fusesera siliti sa se inchine sultanului otoman, voievozii tarilor romane primisera fagaduiala ca religia mahomedana nu va fi practicata in tara, unde nicio moschee nu avea sa fie deschisa. Iar turcii s-au tinut de cuvant, chiar si in momentele cele mai cumplite ale dominatiei lor, cand nicio rezistenta armata n-ar mai fi fost cu putinta. Sa-si fi dat oare seama ca romanii sunt „impermeabili” la islamizare?[…]

Renegatii [cei care-si renuntasera la credinta crestina sub presiunea sau oferta musulman-otomana] din tarile romane? Pot fi numarati pe degete, mai toti fiind pretendenti la tron, niste rataciti. In afara de un beglerbey si de unul sau doi pasi din neamul Basarabilor, nu se va gasi niciun roman in galeria de inalti slujbasi ai imperiului otoman. Putem spune, in jargonul nostru contemporan, ca, vreme de patru secole de stapanire otomana, romanul a indurat multe, dar n-a „colaborat”. Este o trasatura de caracter la care se cuvine sa meditam.

In lumina aceasta, tragedia lui Constantin Brancoveanu, din 1714, capata valoare de simbol. Domnise douazeci si cinci de ani in Tara Romaneasca, pana cand invinuirea ca s-ar fi dat de partea imperialilor l-a pierdut in ochii sultanului. Pentru a ramane atat de mult timp pe tron, in vremurile acelea, ii va fi trebuit multa dibacie, se va fi invoit la multe compromisuri. La judecata lui Dumnezeu insa multe ii vor fi iertate; caci in fata

De ce Stânga Psihiatrică? De la intelectualii ei: tulburări și continuitate

In Dubii on Iulie 7, 2017 at 8:09 pm

Sau Roger Scruton – Fools, Frauds and Firebrands. Thinkers of the New Left 2015

Nu se poate sa nu fi observat cum persoane care se declara anticomuniste, ba chiar “de dreapta”, manifesta, in fapt, aceleasi tulburari cognitive, emotionale si comportamentale ca vechii marxistii – socialisti si comunisti asumati ca atare. Sunt adeptii (constienti sau nu) ai Corectitudinii Politice, ai Nou Limbii asupra careia Orwell, el insusi cazut in capcana Stangii in tinerete, avertiza la maturitate.

Nu se poate sa nu fi observat la aceste persoane urmatoarea simptomatologie – cumulativ sau pe segmente:

Repulsia fata de ideea crestina de Dumnezeu; fata de morala crestina; fata de capitalism si liberalismul clasic – politica respectului fata de libertatea si proprietatea individuala. Repulsia fata de adevar, argument si realitate obiectiva. Dar, mai ales, repulsia fata preopinentul care spune acestor lucruri pe nume.

Apetitul pentru aceeasi metodologie: daca nu putem combate adevarul si realitatea – pentru ca n-avem contraargument valid – atunci sa le ascundem. Daca istoria obiectiva nu ne convine, s-o rescriem ca sa corespunda Cauzei si ideologiei. Daca sensul cuvintelor care incapsuleaza adevaruri vechi de cand lumea – idiot, ignorant, nebun, impostor, imoral, minciuna, fals, nazism, fascism, comunism, islam, radical, fundamental, extremist, criminal, stanga, samd – nu ne flateaza, schimbam sensul sau dictionarul. Iar daca nici asa nu merge – pentru ca adevarul are prostul obicei de a tot iesi la suprafata – atunci anihilam in cel mai abject mod pe mesagerii incomozi: prin