Ioana Hincu

Putina duiosie cu Pablo Neruda

In Solutii on Septembrie 13, 2011 at 2:06 am

Cati dintre voi i-ati citit, trimis, dedicat sau scris o poezie de dragoste iubitului/iubitei voastre? Dar cati dintre voi ati citit o poezie de dragoste sau ati iubit cu adevarat? Nu-i nici o rusine daca nu vi s-a intamplat pana acum. As zice doar ca e pacat sa nu vi se intample niciodata.

Sa fie clar: nu sunt si n-am fost niciodata o mare consumatoare de poezie. Nu stiu sa explic de ce, dar mintea si inima mea gasesc mai multa poezie in proza, in natura, in muzica , ba chiar in realitatea omeneasca uneori.

Si totusi, exista un anumit fel de poezie simpla si universal emotionanta pe care ar fi pacat sa o ratam. Iata o mostra scurta,  adusa de un prieten spaniol (Rafael Pisot Diaz , poliglot, profesor, doctor in filologie, traducator, autor de carti si distribuitor de fericire de  felul lui) care ne-a adus-o in original si tradusa de prof. Dan Munteanu si ne-a impartasit-o  mai multora, cu bucurie si cu simplitate. Am citit-o pe loc. El ne-a intrebat daca ne-a placut. Eu n-am mai avut glas sa-i spun decat atat: cred ca era foarte indragostit cand a scris-o.

Probabil. Autorul era Pablo Neruda, poezia era Poemul nr. 15 din volumul “20 de poeme de iubire si un cantec de disperare” – volum pe care l-a scris la 19 ani. Iata-l aici:

Imi placi cand nu vorbesti pentru ca parca esti absenta

si ma auzi din departare, si glasul meu nu te atinge.

Pare ca ochii tai si-ar fi luat zborul

 si pare ca o sarutare ti-ar fi inchis gura.

Cum toate lucrurile sunt pline de sufletul meu,

te nasti din lucruri, plina de sufletul meu.

Fluture de vis, semeni cu sufletul meu,

 si semeni cu vocabula melancolie.

Imi placi cand nu vorbesti si esti parca distanta.

Si pare ca te plangi, fluture gangurind.

Si ma auzi din departare, si glasul meu n-ajunge pan’ la tine;

lasa-ma sa tac cu tacerea ta.

Lasa-ma sa-ti vorbesc tot cu tacerea ta

luminoasa ca un felinar, simpla ca un inel.

Esti precum noaptea, tacuta si-nstelata.

Tacerea ta e stelara, atat de departata si atat de simpla.

Imi placi cand nu vorbesti pentru ca parca esti absenta

Distanta si dureroasa ca si cum ai fi murit.

Un cuvant atunci, un suras ajung.

 Si ma bucur, ma bucur ca nu e adevarat.

Si putina muzica frumoasa:

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: