Ioana Hincu

Temă pentru guvernanții noștri

In Solutii on Septembrie 20, 2011 at 2:53 am

Pe 20 Ianuarie 1961, cu ocazia ceremoniei de investitură în funcția de președinte al SUA, John F. Kennedy rostea unul dintre cele mai celebre discursuri motivaționale și inspiraționale ale sale. Se încheia așa:

“Așadar confrați americani: nu întrebați ce poate țara să facă pentru voi – întrebați ce puteți face voi pentru țară. […]  În încheiere, fie că sunteți cetățeni ai Americii sau cetățeni ai lumii, cereți de la noi aceleași standarde înalte de tărie și sacrificiu pe care le cerem noi de la voi. Cu o conștiință curată ca unică recompensă certă, cu istoria ca ultim judecător al faptelor noastre, lăsați-ne să mergem mai departe ca să conducem țara pe care o iubim, cerând binecuvântarea Lui și ajutorul Lui, dar știind că aici pe pământ lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie cu adevărat a noastră.”

(“And so, my fellow Americans: ask not what your country can do for you – ask what you can do for your country. […]
Finally, whether you are citizens of America or citizens of the world, ask of us the same high standards of strength and sacrifice which we ask of you. With a good conscience our only sure reward, with history the final judge of our deeds, let us go forth to lead the land we love, asking His blessing and His help, but knowing that here on earth God’s work must truly be our own.
”)

 Nu știu cine i l-a scris și care a fost exact contribuția președintelui Kennedy  la redactarea lui, dar a rămas un discurs istoric, de referință. Pentru că este. Pentru că are miez. Astea nu sunt doar vorbe goale pentru sedus mase. Ci conține un dens și necesar adevăr politic.  Și un principiu – deziderat de guvernare, de relație guvernanți – cetățeni-Dumnezeu extrem de sănătos.

Ce m-a găsit acum să-l readuc în atenția celor care citesc? Păi n-a fost întreaga lui substanță ( densă) și nu ca să-i amintesc cititorului că nu toate relele vin din America ( deși…de când cu Obama…). Nu. Acum n-am treabă cu America, ci cu țara mea. Și cu faptul că oricum ar fi, politica, în general, are principii mai bune și mai clare acolo, peste ocean. Ai noștri nu trebuie să inventeze nimic, ci doar să învețe principiile astea și să le urmeze. Mai ales acum când în țara mea comunitatea și națiunea se dezintegrează.

Finalul acestui discurs conține  principiul de bază al guvernării și agregării politice responsabile a unei națiuni libere și a comunității în jurul liderilor ei. Și mi-aș dori ca principiul ăsta să-l cunoască nu doar politicienii, ci și cetățeanul normal, ca să dea cu el peste bot la guvernanți. Pentru că eu consider că pentru dezagregarea și înfrângerea comunității noastre, nu suntem responsabili și nu avem de plătit și de muncit DOAR noi, cetățenii de rând, ci  ÎN PRIMUL RÂND GUVERNANȚII.

În contextul de azi, discursul ăsta ar trebui citit de la coadă la cap și adresat mai ales liderilor societății. Politicienii și stâlpii șubrezi ai lumii noastre ar trebui să-l învețe și să și-l asume înaintea noastră ( pe tot, nu doar finalul, dacă se poate) și, după aia, PRIN PUTEREA EXEMPLULUI SAU A DISCURSULUI CONSECVENT ȘI CONVINGĂTOR, să ne inspire și să ne călăuzească pe noi. Așa stau lucrurile pretutindeni în lume. Nu dai vina pe talpa țării pentru eșecurile reprezentanților ei. Ci tocmai pe dos.

Nu poți culpabiliza de sus, din amvon, un neam întreg pentru lipsa de succes, de civilizație și de demnitate. Nu poți responsabiliza din balcon o comunitate pentru toate relele și înfrângerea ei. Nu când puterea asupra comunității e la tine. Comunitatea se unește și se ridică prin liderii și modelele ei. Cei care s-au zbătut atâta să ajungă în fruntea comunității ( se zbat în continuare și își pun la bătaie toată averea și energia ca să se aleagă), trebuie să și-o asume așa înfrântă cum e și s-o modeleze sau remodeleze la loc. Și să nu se mai vaiete. M-am săturat de văicărelile lor. Înfrângerea și declinul comunității sunt măsura eșecului și imposturii lor.

Spunea Saint Exupery :”O civilizație ca și o religie se acuză pe sine însăși dacă se plânge de moliciunea credincioșilor ei.” Și mai spunea că ” o civilizație plămădește oamenii. Dacă aceea de care pretind că aparțin e amenințată de prăbușirea indivizilor, apoi am dreptul să mă întreb de ce nu i-a plămădit altfel ”. Și eu asta mă întreb tot timpul. Nu doar mă întreb, dar și încerc să îmi răspund . Și să fac ceva.  Uneori pot. Alteori nu. Pentru că nu eu conduc comunitatea.  Așa că e timpul să se mai întrebe și liderii ei. Să se întrebe deci ei primii – cei care guvernează – ce pot face ei pentru țară, nu doar pentru ei, și după aia să pretindă să facem și noi. M-am săturat să duc în cârcă toate păcatele și eșecurile lor. Da, sunt de acord că înfrângerile au și o dimensiune individuală. Eu pe ale mele mi le asum și mă lupt  permament să le repar. Însă aici e vorba de o civilizație întreagă și de o comunitate națională care s-au dus de râpă. Și pentru eșecul ăsta, ei ne culpabilizează și ne îndatorează tot pe noi!!!! Am ajuns să trăim aici, în țara noastră, de parcă le-am fi noi guvernanților datori!!! Da’ chiar s-au răsturnat toate cu susul în jos?!

Eu nu le mai datorez absolut nimic. Și nici voi. Sunt aleșii noștri, ca să ne servească EI pe noi! Nu pe dos. Și totuși noi continuăm să muncim ca să-i servim pe dumnealor, de parcă le-am fi vasali și servitori.

Ce-mi datorează ei mie? Ce va datorează vouă? Păi toți cei care au guvernat țara asta de la război încoace, ba și înainte ( nu-i mare scofală sau diferență între ei, să fim serioși), cu rarisime, notabile excepții, împreună cu oamenii lor, ne sunt datori  până li se va stinge neamul pentru lipsa de libertate, lipsa de orizont, lipsa de civilizație, lipsa de respect pentru ființa și viața noastră. Și mai ales, lipsa de demnitate. Și tot eu să le plătesc impozite? Adică tot eu să plătesc  greșelile lor ? Dar ei când și cum or să ne plătească viața, viitorul și demnitatea furate? Păi uite cum: să înceapă să se întrebe ce pot face ei pentru mine, pentru cetățean și pentru țară, dincolo de ocazionale ( mai mult electorale) și nocive pomeni. Că ăsta e rolul și menirea lor! Și să pună odată mână să facă, pentru că eu una m-am săturat până peste cap de ei  și m-am săturat să tot fac lucruri bune în gol. M-am săturat să fiu servitoarea lor.

Să se întrebe odată, stimabilii care ne conduc, ce pot face EI PENTRU ȚARĂ, NU DOAR NOI PENTRU EI! 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: