Ioana Hincu

Ce-i de facut cu iubirea nefolosita…

In Solutii on Septembrie 23, 2011 at 1:59 am

Cand ploua sunt oarecum trista sau cel putin melancolic – meditativa. Nu-mi place ploaia. Sunt o fiinta solara. Asa ca uneori, ca sa-mi mai treaca norii mei, in loc sa-i indispun pe ceilalti, ma pun pe scris si pe gandit. Chiar asa. O fac pe dos decat ar fi normal: intai scriu si dupa aia incep sa curga gandurile. Si evident, asta se vede imediat, deci trebuie sa sterg si s-o iau de la capat. Nici nu mai are importanta ce am scris initial (acu’ ploua in capul meu) pentru ca finalmente m-am oprit la gandul asta: cata iubire nefolosita o fi  primprejur, prin neamul meu si ce Dumnezeu e de facut cu ea?

La prima parte a  intrebarii raspunsul simplu: e multa, foarte multa iubire nefolosita. E o evidenta logica. E de ajuns sa contempli putin fetele posomorate ale oamenilor si cum ne purtam unii cu altii si te lamuresti.

Si totusi nimeni nu se naste fundamental neiubitor, posac sau agresiv( decat daca-i grav bolnav psihic). Daca iubeste, omul, indiferent cate necazuri are, e ceva mai pasnic si mai senin. Ca doar nu suntem in razboi si nu traim apocalipsa ultima ( modelul cinematografic). Presupun ca pana si atunci se mai gasesc unii care sa  fie blanzi si iubitori cu semenii lor. Sunt probabil cei care au trait cu iubire de oameni in suflet si care prefera sa infrunte moartea tot iubind.  Problema e ca oamenii cand spun “iubire” se gandesc direct si restrictiv la cea romantica si sexuala.  Eu nu vorbesc aici DOAR de aceasta varianta ( foarte importanta de altfel), ci ma refer  la toate felurile de iubire. Pentru ca iubirea e polivalenta si policalificata. Si impresia mea ( poate ma insel) e ca noi am uitat sau nici n-am stiut vreodata asta.

Sigur am uitat. Cred ca asta se intampla pentru ca e ceva ce ne lipseste noua, romanilor,  cu desavarsire : fina si traditionala educatie sentimentala. Empatia. Inteligenta emotionala ( zic psihologii). Intelegerea sentimentelor altora. Educatia sentimentala e cea care ar trebui sa ne invete ca putem si e sanatos sa iubim in mai multe feluri.

In primul rand trebuie sa ne iubim pe noi insine. A intrat in folclorul nostru crestin zicerea biblica cea cu “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” . Si toata lumea  o stie pe dinafara, o recita, o tot invoca ( inclusiv biserica) in cele mai nepotrivite si prozaice contexte, ca pe un apel steril la altruism si generozitate. Toata lumea, chiar si cei mai evidenti demagogi, indeamna la iubirea de oameni, fara sa explice sau sa se gandeasca de unde ar putea veni ea. E ca si cum i-ai pune magarului un morcov in fatza , dincolo de multe garduri, fara sa-l inveti sa le sara. Asa si cu omul: ii zici hai! mars si iubeste-ti aproapele! Numai ca nu-i spui cum. Culmea e ca aceiasi falsi profeti se mira ca indemnul n-are ecou. Pai cum sa aibe daca nimeni  nu se oboseste sa-l explice?

Explicatia incepe cu sfarsitul: “ ca pe tine insuti”. Numai asa stii sa-i iubesti pe ceilalti. Pai cum sa-i iubesti adevarat si bine, daca nu te iubesti pe tine, viata ta, cu bune si cu rele? Iubirea e un sentiment  bland, generos, acceptant si tolerant. Daca nu esti asa cu tine, n-ai cum sa fii nici cu ceilalti. Sigur, nu inteleg prin asta ca trebuie sa-ti cultivi si venerezi defectele, ci doar ca e mai sanatos sa le accepti daca-s de neschimbat, fara sa uiti sa fii recunoscator si multumit de calitatile si binecuvantarile cu care natura, viata, soarta sau divinitatea te-au inzestrat. Omul face ce poate sa faca si este ce poate fi. Dincolo de asta, trebuie sa traga linie si sa accepte. De abia de atunci incolo vine iubirea buna de sine si de ceilalti.

In al doilea rand, daca n-ai avut  inca (zic “inca” pentru ca asta se poate intampla oricand, oriunde si la orice varsta) norocul sa dai peste iubirea romantica buna, ar trebui sa te invete cineva ca, intre timp,  e important sa iubesti si altfel, si altceva. Poti sa-ti iubesti meseria ( daca ti-ai ales-o bine). Poti sa iubesti una sau mai multe activitati ( daca meseria nu e exact ce ti-ai dorit). Poti sa iubesti natura, arta, lectura, miscarea, cainii sau gradinaritul. Nici nu ma duce capul acum, repede, cate lucruri placute si de-a gata, care nu costa bani, poti iubi. Dar, si mai important: poti sa iubesti oamenii in general si, daca se poate, macar cateodata sa le-o mai si arati. Cum te duce mintea. Spre exemplu, sa le zambesti. Aici nu-i decat o singura conditie: sa o faci sincer , fara sa astepti imediat recompensa.  Pentru ca mai devreme sau mai tarziu, intr-o forma mai evidenta sau mai subtila, desi poate mai rar decat ti-ai dori, recompensa tot vine; important e sa fii atent si sa te prinzi cand si cum.

In al treilea rand, eu cred ca in fiecare dintre noi ( cu exceptia poate a psihopatilor si sociopatilor) exista niste iubire. N-are importanta cata. Daca-i necautata, negasita,  necultivata si nefolosita se intoarce impotriva noastra. Pentru ca iubirea nefolosita e ca ura mocnita: pana iese la suprafata, sapa consecvent pe dinauntru. Pai atunci vin si intreb: n-ar fi mai bine sa ne-o folosim mai degraba?

Ba sigur ca da. Si nu zic ca-i usor in societatea si in vremurile astea. Nici nu zic ca putem umbla de  bezmetici  pe strada si imparti iubire ca sectantii ( love and peace , brother!), ca n-are rost. N-avem vocatie. Nici n-am sti cum. Chiar si pe Maica Tereza sau pe Isus ( si ei aveau vocatie, nu gluma !) ii suspectez ca mai faceau cate o pauza. E greu sa iubesti tot timpul chiar pe toata lumea. Oameni doar erau si ei…Si prin urmare imperfecti. Dar nici nu-i imposibil sa fim putin  mai intelegatori si mai iubitori cu noi insine si unii cu altii. Trebuie doar un mic efort si niste bunavointa. Chestie de educatie si autoeducatie sentimentala. De exercitiu sentimental. Pentru ca si sentimentele, ca orice alta inzestrare, trebuie practicate ca sa se desavarseasca.

Din pacate observ ca romanii mei habar n-au cum sa faca asta. Cred ca nici nu  si-au propus si nici nu stiu ca trebuie. Eu cred ca ar fi momentul . Ar putea incepe spre exemplu sa zambeasca. Intai pe dinautru. Dupa aia cu ochii si cu tot chipul lor. Altfel? Mi-e teama ca ne dezumanizam prea de tot.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: