Ioana Hincu

Destramarea noastra interioara (II). O solutie.

In Solutii on Septembrie 26, 2011 at 1:30 am

Partea a II-a: Decalogul prescurtat – viata insasi

Ce-i de facut impotriva destramarii noastre interioare – personale si ca societate?

Pai citeam recent un articol al unui reputat jurnalist american, Denis Prager, care foarte simplu si coerent demonstra (referindu-se la declinul societatii americane) ca nu trebuie sa inventam nimic: singura solutie pentru a produce raiul pe pamant e veche de 3000 de ani si este chiar decalogul – cele zece porunci biblice. Poate am sa revin la articolul omului altadata. Nu acum. Si asta in primul rand pentru ca, desi sunt perfect de acord cu el, mi se pare  nerealist ca intr-o societate amnezica – asa, ca a noastra – decalogul biblic sa poata fi reimplementat complet si dintr-odata.  S-a pierdut cam demult.  45 de ani de comunism la asta au lucrat; si urmatorii 20 nu i-au contracarat. Oricum, in anul 2011, decalogul biblic trebuie aplicat cu talent moral ( vorba lui Andrei Plesu), adica adaptat la realitatile vremii. Noi suntem inca departe de a putea face asa ceva. Cu o biserica schioapa ca un inger decazut si o educatie in declin vertiginos, nici n-avem cum pentru moment..

Trebuie deci s-o luam metodic, treptat si ceva mai usor, mai pe intelesul si puterea tuturor. Ne trebuie deci nu zece, ci macar una sau doua reguli sacre, pe care sa le trasmitem si explicam din om in om si carora pentru inceput sa ne supunem ca unui adevar poruncitor.

Adevar poruncitorimi place teribil vorba asta si nu-mi apartine. Ii apartine lui Antoine de Saint-Exupery. Sa ma iertati ca ma intorc periodic la el, dar gasesc multe similitudini intre Franta despre care scria el atunci – o Franta in plin razboi si destramare –  si Romania mea de azi, aflata intr-un alt fel de razboi, mocnit si mult mai personal. Dar ma gandesc ca poate, la fel ca lui atunci, si noua acum, ne trebuie aceleasi lucruri ca sa supravietuim si sa iesim invingatori.

Sa ma explic: la fel cum lui Saint Exupery in plin razboi, contempland distrugerea fara noima de vieti  omenesti si a tarii sale ,  ii trebuia un “adevar poruncitor “ caruia sa i se supuna ca sa poata continua , la fel si mie imi trebuie un adevar cu autoritate, ca sa ma pun in slujba lui si sa ma urnesc in fiecare zi in care sunt descurajata. Realitatea e ca nu incetez sa-mi caut cu mintea si cu inima  adevarul asta suprem si atotstapanitor. Cand nu-l mai gasesc, ma agat ca inecatul de viata insasi, ca de ultimul mal si de ultimul meu orizont. Da, viata mea in sine si respectul fata de ea raman pana la urma malul pe care imi trag sufletul si de unde ma ridic zilnic. Chiar printre impostori si lichele multe, chiar cu ei deasupra mea si peste tot.

Si asa, destul de obosita de flotarile astea zilnice de la nivelul malului in sus, catre un  orizont tulbure si incert, ma gandesc ca poate nu-i totul pierdut si mai am cumva o sansa sa-mi recompun viata. Daca societatea nu da semne ca s-ar putea ridica de jos, de unde a cazut , macar sa raman eu in viata, sa mi-o traiesc si sa mi-o pretuiesc singura, in ciuda si impotriva tuturor. Sa-mi acord singura a nu stiu cata sansa.

Ce sa fac? Sunt o optimista incurabila. Intotdeauna am crezut intr-o noua sansa. Chiar si cand imi plang de mila de mama focului , printre sughituri si certurile mele frecvente cu Dumnezeu , ma bantuie totusi de undeva si habar n-am de unde vine, un soi  de credinta in a doua, a treia si a nu stiu cata sansa. E o senzatie ca de o mana blanda si delicata care ma mangaie pe crestet si ma impinge mai departe. Se poate ca mangaierea asta sa vina de la ingerii mei pazitori (pentru ca toti avem ingerii nostri si avem datoria sa cooperam cat putem cu ei). Sau poate e doar instinct de conservare. Nu stiu.

Dar stiu ca  atunci cand nu mai vad perspectiva si salvarea  lumii mele, cand nu mai stiu care-i directia si – obiectiv vorbind – nu mai am nici motiv, nici putere sa continui, cand consemnez aproape mecanic ca in jurul meu viata insasi e dispretuita si speranta e masacrata cu incapatanare, ca decalogul biblic nu mai are nici o valoare, ATUNCI e momentul , in mijlocul  distrugerii, sa raman optimista si sa imi acord singura, eu mie, o noua sansa. Asta-i cred, de fapt, optimismul autentic: cel care se naste din deznadejde si se ridica peste ea; nu gandirea pozitiva tampa fara suport, ci speranta solid fundamentata pe pretuirea vietii proprii intr-un mod simplu si sanatos.

Da, in clipa asta de lipsa de repere si destramare a societatii, eu as inlocui intreg decalogul cu o singura porunca: viata noastra cea de toate zilele, a fiecaruia si respectul nostru autentic pentru ea. Nu stiu daca-i sfanta si suprema, nu stiu daca a mea valoreaza mai mult decat a altuia,  dar sunt convinsa ca merita respectata si traita cum se cade. Asa ca ma supun vietii mele cu reverenta si devotament. Si cred ca de aici incolo pot veni toate celelalte. De aici vine cu siguranta si respectul sau grija fata de vietile celorlalti.

Pana una alta, ar fi o blasfemie sa las toate jumatatile de om si impostorii care ne-au napadit si ne conduc sa ma jefuiasca pana la capat de viata mea. Refuz si ma opun cu inversunare. Chiar daca au disparut atatea valori bune, chiar daca s-au mentinut si inmultit cele rele, cel mai grav e ca acum, in tara mea, e pe cale sa dispara insusi cultul omului si al respectului fata de viata lui. Pentru mine asa ceva e de neconceput.

Asa ca pentru inceput, in lipsa de altceva, in razboiul asta indreptat  in continuare de noi impotriva noastra, cea mai buna arma e o simpla schimbare de atitudine: sa-mi pretuiesc si respect viata chiar si cand nu-i mai vad un sens. Pentru ca e un cadou de la Dumnezeu si n-am dreptul sa-mi bat joc de ea.

O prima si fundamentala porunca. Prima regula sacra dintr-un decalog modern. Pe care recomand oricui sa o urmeze. Si mai departe? Om mai vedea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: