Ioana Hincu

Somnul cunoasterii. Toata lumea crede ca stie.

In spaime on Octombrie 9, 2011 at 1:22 am

Sunt multe lucruri de speriat in jurul meu. De aia scriu, de aia ma repet. Pentru ca spaima e mare. Si ingrijorator e ca lucrurile astea  nu trec, nu se amelioreaza, ci se amplifica, perpetueaza si inversuneaza impotriva noastra, a tuturor.

Azi ma sperie ignoranta. Adica necunoasterea. Lipsa de informatie. Spuneti-i cum vreti. Si nu-i o sperietura inedita. Nu. Ignoranta exista peste tot in lume daca vorbim de mase, de oamenii simpli, fara prea multa scoala. Eu vorbesc acum de ignoranta celor cu diplome, in aparenta educati, la care ceilalti privesc cu oarecare respect, tocmai pe caz de statul formal-intelectual, si care se bucura astfel de oarecare ( falsa) autoritate. Acum ma refer la acesti ignoranti. Dintre care, cei mai multi sunt autosuficienti, comic-aroganti, foarte fermi in ignorantele lor si grozav de recalcitranti la argument rational si cunoastere.

Parerile pe care le exprima oamenii astia cam despre orice nu au argument logic si nici coerenta. Deci nu sunt opinii avizate. Sunt doar pareri subtiri, lipsite de fundament. Bun. Personal n-am o problema cu asta pentru ca beneficiez de discernamant. In plus, toata lumea are dreptul la libera exprimare, ca de aia e libertate. Insa cred ca cei in aparenta educati ar trebui sa se exprime, mai ales public, cu responsabilitate. Pentru ca sunt responsabil macar pentru legitimitatea formala conferita de diplomele lor. Caci oamenii tind sa-i asculte si sa-i creada. Iar ei nu prea stiu ce vorbesc. Daca-i intrebi – pe cei care  emit si sustin impetuos parerile astea – care sunt sursele de informatie pe care se bazeaza, raspunsurile suna invariabil cam asa:

a)-A zis cutare la televizor ( de obicei tot felul de personulitati, politicieni, jurnalisti ratati, etc).Aproape nici unul nu-mi spune: Am vazut un documentar.

b)-Am citit pe internet sau am primit un mail. Daca ii intreb cine il semna, cu ce se ocupa persoana respectiva si ce autoritate avea in domeniu ( de felul meu sunt receptiva si curioasa; vreau sa stiu)…nu stiu sa-mi spuna. Sau imi spun ceva comic. Gen: un neica nimeni, care nu e medic, ci eventual sculer – matriter sau cantaret sau prezentator la televiziune, a slabit 20 de kile si a scris o carte despre diete sau a postat nu stiu ce regim pe internet; na poftim! si cand ii caut pe impricinati prin lumea virtuala ii regasesc grasi, bolnavi, deprimati  sau morti ( vezi cantareata noastra cu parul rosu sinucisa recent, care propovaduia vegetarianismul fara sa stie ca el contribuie cu succes la depresia grava si continua de care aud ca suferea – argumente stiintifice anti-vegetarianism si despre faptul ca omul nu-i rumegatoare de foioase, ci are nevoie de alimentatie completa, inclusiv de carne, va da cu toptanul orice medic specialist in boli de nutritie, daca nu-i impostor).

c)- Mi-a spus X. Asta de obicei e argumentul suprem. X fiind prietenul unui prieten sau un personaj oarecare pe care nici nu-l cunoaste bine si habar n-are ce cadere sau competenta are sa emita opinia care l-a sedus pe interlocutorul meu. Desigur, nimeni nu se osteneste sa verifice din mai multe surse cu autoritate ce i s-a spus. Ca lenea-i mare si timpul putin.

d) In fine, exista si o categorie mai smechera si mai evaziva care se remarca prin tupeu pretentios si imi arunca: mai citeste si tu…Dar nici unul nu-mi spune unde. Ca eu as tot citi. Aflu ca nu sunt singura care se izbeste de atitudinea asta. E raspandita.

Cam astea sunt sursele abituale de informare ale opinentilor mei. Nimeni nu-mi raspunde: Am citit intr-o carte de si despre…Am citit intr-o publicatie serioasa sau intr-o revista de specialitate…Am citit pe site-ul institutului cutare…Am vazut un documentar..Mi s-a predat la scoala nu stiu care. Nu. Toti au vazut sau auzit cumva, undeva, de la cineva – nici ei nu mai stiu unde – sau, in cel mai bun caz, la televizor. Televizorul si talkshow-ul de duzina au devenit suprema autoritate stiintifica, morala si sociala. Si sursele anonime, obscure de internet.

Pentru mine, opiniile lor nu sunt opinii. Sunt doar pareri. Pentru ca am critica. Pentru ca eu si pe mine ma dubitez cand gandesc ceva fara destula informatie. Prin urmare, daca nu sunt sigura sau convinsa de ceva, nu vorbesc. Sau daca o fac fara sa am ceva certitudini, incep si sfarsesc intotdeauna cu…ASA CRED EU/ ASTA E PAREREA MEA. Pentru ca, in lipsa de informatie suficienta, e foarte posibil sa ma insel.

 Opinia avizata si ferm sustinuta presupune o judecata personala bazata pe argumente solide si coerente. Si pe informatie provenita din mai multe surse cu oarecare competenta si autoritate. Ca la tribunal. Judecatorul  judeca si decide ( deseori doar teoretic, din pacate) numai dupa ce a cantarit toate probele si toate opiniile partilor dintr-un proces. Asa si noi, oamenii normali, ar trebui sa emitem judecati si opinii ferme, numai dupa ce avem argument solid. Iar cand nu avem destule cunostinte, avem cel mult dreptul sa emitem niste pareri pe care ar trebui sa le introducem intotdeauna in propozitie cu “ Eu cred…” Adica, daca tot simtim nevoia sa ne exprimam, avem obligatia sa ne declinam inainte ignoranta si nivelul ei , NU SA AFIRMAM. Si daca tot credem, ar trebui sa fim in stare sa si argumentam. Logic si rational. In nici un caz sa pronuntam verdicte. Daca nu? E de preferat sa tacem si sa ascultam. Si mai ales sa acceptam ca nimeni, niciodata nu poate sa le stie pe toate. De aia suntem asa de multi. De aia avem ocupatii si competente diferite. De aia trebuie sa stim sa ne informam.

Din pacate in realitate nu se intampla asa.  Tot romanul, cu mic cu mare, e absolut atoatestiutor. E plin de pareri neavizate si neargumentate, declamate si popularizate cu mult aplomb. Care bantuie peste tot.

Asta e superficialitate. Care duce la ignoranta. Care inseamna somnul cunoasterii. Care duce la somnul ratiunii. Care, stim cu totii – de cand asa de inteligent si in putine cuvinte ne-a spus Francisco Goya si ne-a si desenat – NASTE MONSTRI.

Ce ma sperie azi si m-am hotarat sa scriu pe sleau, nu pe ocolite, e asta:

  1. Cam toata lumea crede in tara asta ca stie ce inseamna regim politic/politica de dreapta, respectiv de stanga. De fapt nimeni nu prea stie.
  2. Cam toata lumea e convinsa ca am iesit din dictatura de stanga si ca traim intr-un stat liber si democratic de dreapta, pentru simplul fapt ca Ceausescu a murit ( el era imaginea dictaturii in capul maselor) si pentru ca avem alegeri oarecum libere in ultimii 20 de ani. Si , bineinteles, pentru ca unele partide si unii politicieni se declara de dreapta fara sa fie, iar oamenii ii cred pe cuvant.
  3. Cam toata lumea sesizeaza ca suntem praf si pulbere la capitolul politica si mentalitate generala, sociala, dar nimeni nu realizeaza sau observa un lucru foarte simplu: ca aproape toate tarele de mentalitate ( inclusiv ale politicienilor din prezent) se trag din distrugerea masiva si sistematica a valorilor umane firesti  si a elitelor de catre dictatura de stanga pe care am suportat-o 45 de ani si ale carei prelungiri si efecte le traim si acum.

Si toata confuzia si nedumeririle si inertiile astea nocive vin pur si simplu din ignoranta. Lumea ( cu prea putine exceptii) inca nu stie si nu intelege ce s-a intamplat atunci ( intre 1945 – 1990 si dupa) cu societatea noastra. Nu intelege prea bine nici ce se intampla acum si de ce. Dar toti cred ca stiu. Toti au senzatia ca daca nu ne mai numim Republica Socialista Romania, gata, stanga politica a disparut si a trecut. Lumea nu are notiunea de stanga si de dreapta . Dar voteaza, ca are dreptul legal. Sau nu voteaza pentru ca s-a saturat. Insa nu a inteles de ce anume s-a saturat si ce asteapta de la politicieni. Ce ar trebui sa le ceara. Lumea nu cunoaste diferentele esentiale dintre politici si ideologii. Ma refer la alea de baza. La principii. Nu-s chiar asa de multe. Si nu le-am inventat si definit noi. Repet: nemultumirile si spaimele mele se refera aici doar la absolventii de facultati si la cei foarte titrati. Nu sunt absurda si nu am pretentii de discernamant politic si de critica in materie de ideologii politice de la electoratul mai putin educat. Doar de la cel titrat. Pentru ca am vazut si auzit in strainatate studenti si chiar elevi de liceu care stiu si inteleg mai multe despre lume, despre politica si despre societate decat multi licentiati cu CV – uri impresionante de pe la noi .

Cum spuneam, am scris si am sa mai scriu despre asta, cu riscul de a agasa. Punctual si tematic.  Dubiile si spaimele mele, si concluziile altora, mai avizati.

Sa incepem intai prin a ne lamuri ce-i dreapta si ce-i stanga in politica si in istorie. Si pentru ca despre asta au scris si scriu altii mult mai bine si mai documentat decat as putea scrie eu, am sa va recomand pentru inceput 3 articole simple si pe intelesul tuturor, cu bibliografia aferenta lor. Spun pentru inceput, pentru ca asta e. Doar un inceput de informatie si de opinie avizata. Sunteti liberi sa nu fiti de acord. Dar numai dupa ce le cititi. Si numai dupa ce studiati bibliografie la fel de multa si similara ca sa puteti contraargumenta.  Succes.

http://www.blogary.ro/2011/07/prietenilor-mei-de-dreapta-care-sint-de-stinga-2/

http://www.blogary.ro/2011/09/program-electoral-de-dreapta/

http://www.observatorcultural.ro/Culoarea-dictaturii*articleID_24106-articles_details.html

http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/bibliografia-bunului-simt/

Anunțuri
  1. Super!!! e intocmai ce cred si eu referitor la acest subiect, sa stii ca te sustin in cele spuse mai sus.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: