Ioana Hincu

O carte frumoasa e ca o iubire buna. Scurta pledoarie.

In Solutii on Octombrie 16, 2011 at 7:09 pm

Nu se mai citesc destule carti in zilele noastre. Nu inteleg deloc de ce. Sau in fine, ma fac ca nu-nteleg. De fapt cauzele sunt multe, unele generale, altele personale si tema e prea ampla ca sa m-apuc eu s-o descos acum. Dar cei mai multi sustin ca pentru caderea in dizgratie a cartii, de vina ar fi internetul. Posibil. Totusi e aberant. Pentru ca internetul pana la urma e cel putin pe jumatate tot lectura. Desi mai simpla si mai stupida in general ( daca n-ai discernamant). Se pot totusi citi chiar carti  descarcate prin internet, din bibliotecile digitale. Ma indoiesc insa ca prea multi o fac.

Oricum, lectura pe computer e foarte obositoare pentru ochi.

Hartia e calda, linistita si odihnitoare. Are viata, culoare, design si…chiar miros. Personal imi place mirosul de carte noua. Imi place si mirosul de carte veche, imbatranita de timp ; imi place culoarea usor galbuie a paginilor imbogatite de atingerea mai multor citiri. Lectura pe hartie e mai autentica si mai romantica. Cred ca e si mai responsabila, pentru ca presupune o oarecare grija pentru carte (daca ti-e draga) ca obiect.

Dar ma indoiesc ca argumentul asta ar putea convinge pe cineva care nu iubeste deja cartile sa le caute, sa le cumpere si sa le citeasca. Nici eu ( care chiar le iubesc), in ingratitudinea mea,  nu le aloc destula atentie si destul timp. In plus cartea de hartie e mai scumpa decat cea in format digital si mai greu de intalnit. Ca sa-ti alegi o carte e musai sa mergi la librarie sau la biblioteca. E un efort care pentru relativ putina lume mai prezinta  interes acum. Am devenit prea harnici la tot felul de tampenii si prea comozi cand e vorba de carti.

Asa ca nu mai insist asupra formatului cartii: pe hartie sau digital, sa zicem ca putin conteaza. Important e ca pana la urma sa fie carte si sa fie citita de cat mai multi.  Eu asta mi-as dori enorm. De asta scriu acum.

M-am hotarat prin urmare sa marturisesc public de ce iubesc eu cartea , indiferent de format , si de ce continui sa am totusi mare nevoie de ea.

Poate-i naiv ce scriu, dar voi fi foarte sincera si poate ca sinceritatea mea mai convinge pe cineva. Desi observ ca onestitatea si-a cam pierdut rangul de virtute, ba chiar e ironizata si nici nu mai convinge cine stie ce. In fine. Imi asum riscul.

Iata deci cum si cand mi-am dat eu seama de ce am mare nevoie si de carti, nu doar de oameni, in viata mea. E o motivatie un pic mai subtila decat credeam sau decat intelegeam cand eram copil:

De pe la 30 de ani am inceput sa am un obicei curios: incep cate doua, trei, chiar patru carti deodata si daca-mi plac, le tot citesc ( si recitesc) alternativ. La inceput am crezut despre mine ca am mintea ratacita. Ce fel de tulburare e asta? – sa citesti in paralel mai multe carti. Firesc ar fi sa le incep si sa le termin pe rand.

Intai m-am gandit ca poate sunt eu prea curioasa si n-am rabdare . Asta cam asa e. Cand imi aleg din librarie sau din biblioteca o carte, evident ca o aleg dupa ce lecturez cateva cuvinte din prefata, ori din postfata si, pe ici pe colo, cate ceva din cuprins. Si daca ma cheama vorbele, o cumpar. Cand pun mana pe mai multe carti deodata, mi-e greu sa ma decid cu care sa incep, pentru ca sunt avida de urmare si as vrea sa le aflu si sa le stiu pe toate pe loc . Deci nerabdarea si curiozitatea mea par a fi de vina. Adevarul e ca sufar de ele in general.

Apoi m-am gandit ca poate sunt eu prea lacoma si pofticioasa , si vreau sa le gust si savurez pe toate deodata, nu pe rand.  O fi si asta. Dar parca n-avea logica. O carte nu-i un fel de mancare. Mancarea e perisabila, iar eu n-am perceput niciodata cartile asa. In plus  nu sunt o fiinta lacoma. Doar curioasa si nerabdatoare – cum spuneam.

Nici asa n-am reusit sa ma deslusesc.

Si tot cercetandu-ma cu atentie si incercand sa ma inteleg pe mine, in sfarsit am gasit raspunsul. Asta trebuie sa fie:

O carte e intruparea in semnele alea mici, jucause si frumoase (in litere) a gandurilor si emotiilor unui om.  Deci e o legatura sufleteasca si mentala cu cineva: ori cu autorul, ori cu personajele construite de el. E o conexiune incontestabila cu cel putin o alta vietate ca mine sau diferita, daca nu cu mai multe la un loc. Asta caut eu in carti. Vietatea din spatele sau din paginile lor.

Cartea deci seamana mai degraba cu o iubire sau cu o prietenie si in nici un caz nu e un simplu obiect de cunoastere sau de cult.

Incepe cu o chemare si cu o atractie naturala. Se dezvaluie treptat. Pe parcurs ori ti se lipeste repede de suflet, ca dragostea la prima vedere – naucitor, incontrolabil, fara sa stii de ce – ori se apropie si se dezvaluie misterios si incet, ca prieteniile sau ca iubirile asezate; depinde cat de mult te identifici cu ea. Dar oricum ar fi, daca-i bine scrisa, chiar daca nu esti de acord cu autorul si nici cu personajele, tot o tii aproape si o citesti pana la capat. La fel ca pe un prieten cu viziuni diferite de ale tale.

Acum imi dau seama care-i motivul pentru care citesc mai multe carti deodata:  sunt o fiinta cat se poate de normala ( unii vor fi tentati sa ma contrazica) si am deopotriva nevoie si de iubit, si de prieteni. Iar cand se intampla sa dea buzna peste mine si unii si ceilalti, n-am incotro, trebuie sa ma  supun si  sa ma descurc cu toti. Nu-i frumos sa-ti neglijezi prietenii pentru iubiri romantice, nici viceversa.

Care va sa zica asta era! Cartile se impart in mintea si in inima mea exact ca oamenii: iubiti, prieteni, dusmani si etcetera.

Desigur, numai primele doua categorii conteaza. Asa ca am sa le iau pe rand.

Cartea-prieten:

Cartea prietenoasa imi da o stare de bine si de siguranta. La fel ca prietenii, imi impartaseste lucruri noi sau vechi, cu rabdare si  toleranta; mai mult sau mai putin pe intelesul meu. Imi da repere noi de viata, ma indruma, ma invata, sau ma ajuta sa mi le pastrez pe cele vechi, ma face sa rad cu pofta cand sunt trista sau macar sa zambesc putin. E buna de tinut aproape. La fel ca  un prieten pe care e bine de stiut ca te poti sprijini de mai multe ori.

Cartea-iubire:

O carte cu adevarat frumoasa, in care vorba scrisa si gandurile pe care le starneste curg in deplina armonie cu ele insele si cu mine, mi se lipeste  etern de suflet  si acolo ramane. La fel ca o iubire buna. Si tot asa trezeste in mine tot ce n-am stiut sau am uitat  ca se poate si ca exista. Gingasie, bunatate, generozitate, pasiune, compasiune, rabdare, entuziasm, pofta de viata, incredere, dorinta, credinta si speranta. Lucruri simple, necesare si profund umane. De care nu-i greu sa uit in vremuri tulburi.  Lucruri pe care oamenii actuali, chiar si cei care cred sau spun ca ma iubesc, isi pierd uneori abilitatea de a le mai starni in mine. Probabil ca si eu mi-o pierd cateodata fata de ei. De aia, cand ma paste pericolul asta si semenii sau iubitii mei nu ma mai ajuta, caut o carte de care sa ma-ndragostesc. Ca sa-mi adun la loc si sa-mi recuperez integritatea inimii .

Pentru ca o carte frumoasa , la fel ca o iubire buna,  se citeste cu inima, nu doar cu mintea.

Si tot la fel ca o iubire buna, o carte cu adevarat frumoasa, iti deschide cheia catre inca o lume. La fel cum omul pe care-l iubesti te atrage in lumea lui. Firesc, natural, de buna voie si fara nici un fel de constrangeri. Si uite asa capeti o noua dimensiune a vietii sau cel putin inca o bucatica de orizont. Asa mai eliberezi sau mai recuperezi o parte din tine. In liniste si in intimitate. Pentru ca doar asa poti sa te recuperezi si eliberezi.

Insa, la fel ca o iubire buna si profunda, o carte frumoasa imi intinde si o capcana:

Pe masura ce ma adancesc in ea si ma apropii de final, incepe sa-mi fie teama c-am s-o pierd pentru ca se termina. Si asta e momentul in care de obicei mi se face frica si ma opresc. Pentru ca nu vreau si refuz categoric sa o sfarsesc. Ce om intreg la minte isi doreste sa sfarseasca o iubire trainica si fericita? Numai un nebun!

In acelasi timp mi-e si putin teama ca nu cumva sa ma dezamageasca.  Si asta ar fi tot un fel de pierdere. Desi e mai blanda decat moartea sau despartirea, si-n dezamagire tot pierzi. Asa ca imi iau un ragaz scurt si, ca sa prind curaj, citesc altceva. Eventual ma intorc temporar la un bun prieten. Viu sau livresc.

Atunci  de abia imi dau seama ca sunt o fraiera. Pentru ca o carte cu adevarat buna si frumoasa,  e imposibil sa te dezamageasca  sau sa te abandoneze la final. Chiar daca s-a sfarsit prima lectura, ea, cartea, nu se termina de fapt. Ramane bine asezata in tine. In plus, o poti lua oricand de la inceput. Ba chiar mai bine decat prima data, pentru ca acum deja o cunosti si o intelegi. O poti savura.

De aia zic eu ca o carte frumoasa e exact ca o iubire trainica si fericita. Pana la urma, daca te arunci in ea cu convingere si curaj, chiar daca risti, nu ai cum sa pierzi.

Un singur lucru mi-as dori sa mai adaug:

Fiti buni si ingaduitori cu cartile. Nu asteptati imposibilul de la ele. Sunt la fel ca autorii lor: diferite. Nu sunt doua la fel. Dar merita cercetate .

Si dupa cum nici de la oameni nu putem astepta iubire sau prietenie intotdeauna, nici de la toate cartile nu trebuie sa asteptati asa ceva.

Important e doar sa le cautati si sa le cititi in continuare, pana gasiti exact ce va face trebuinta si ce va doriti.

Si nu uitati: o carte cu adevarat buna si frumoasa e totusi rara. Trebuie cautata indelung. E intocmai ca iubirea autentica si fericita pe care eu, ca atatia altii,  inca o mai caut. Si pe care sper ca pana la urma sa o si gasesc…

Anunțuri
  1. Frumos. Si adevarat. Eu am incepute, la mine pe noptiera, 17 carti. Si, in functie de starea sufleteasca, aleg in fiecare seara care din prietenele mele cu coperti ma va insoti in calatoria spre vis.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: