Ioana Hincu

Deseneaza-mi o oaie… te rog…

In Solutii on Octombrie 20, 2011 at 2:20 am

Asa-i spunea la inceputul cartii omonime, Micul print, aviatorului. Si dupa o carte, o oaie si-o vulpe… s-au imprietenit. ( pentru cei care n-au citit carticica inca, e timpul sa o faca, indiferent de varsta, nu doar ca sa stie despre ce vorbesc eu. Ci despre ce vorbea Saint Exupery. E important.)

Recent mi-a venit sa scriu despre ingeri. Azi ma duc cu gandul la afectiune. Adica la iubire si la prieteni. Ia numarati va rog: cati prieteni adevarati, de suflet aveti? Pe viata. Dar cate iubiri bune, adevarate ati vazut sau ati trait? Greu de spus, nu?

Am ascultat odata ( anul asta), cu  mult interes, raspunsurile unor oameni de varste cuprinse intre 18 si 36 de ani la o intrebare simpla: ce e mai important in viata pentru voi? Banii, sanatatea sau iubirea? Ma numaram si eu printre ei.  Sondajul asta de opinie fusese facut in Spania unde, pe primul loc in raspunsuri, de la distanta, era Iubirea. Dupa aia sanatatea si de abia pe locul 3 banii. Si spaniolii nu sunt un neam prea bogat. Ma refer la bani si bunuri materiale. Ca-n rest sunt foarte bogati in frumuseti naturale, create, cultura si simtire. Acolo, desi varsta minima de pensionare e de mult mai ridicata decat la noi si somajul mai mare, totusi la speranta de viata stau mai bine , chiar fata de celelalte tari mai bogate din Occident. Pentru ca pe primul loc in viata si in capul lor e inca iubirea de oameni. Si comunicarea. Si empatia: le pasa unora de ceilalti.

Stiind deja varianta spaniola de raspuns ( cu care sunt de acord; poate ca trebuia sa ma nasc acolo, cine stie…), am ciulit urechile la varianta romaneasca. Atentie! Nu eram pe strada si nici printre someri, pensionari sau oameni saraci lipiti, nici printre interlopi de succes sau dudui de Dorobanti; ci intr-un mediu vecin cu cel academic ( oameni care studiau spaniola la  un nivel avansat, mai de nevoie, mai de placere, la Institutul Cervantes; toti studenti sau absolventi de facultati gen drept, medicina, filologie, arhitectura etc).

O fetita ( 18 anisori, cu parinti in Spania; singura care era eleva de liceu, nu studenta sau absolventa de facultate)  a declarat spontan si fara ezitare: el amor y despues la salud y despues el dinero.  Adica iubirea pe primul loc, dupa aia sanatatea si banii. Doi barbati de peste 30 de ani au raspuns : „sanatatea, iubirea si banii” ( unul era spaniol si doar unul roman). Bravo lor! Fie vorba-ntre noi, ii suspectez ca ar fi pus iubirea pe primul loc, dar le leza imaginea lor de masculi ( la noi barbatii n-au voie sa para sentimentali). Simpatici. Restul? Indiferent de sex, varsta si situatie materiala , au raspuns invariabil: „banii sau  sanatatea”. Iubirea e o iluzie si trece. Si depinde de bani. Ca dragostea trece prin stomac. Punct. Asa sa fie oare? Nu cumva din graba si neatentie am preluat prea usor, fara sa gandim prejudecata asta? N-o fi cumva importanta iubirea si-n saracie si lipsuri materiale? Sau mai ales atunci, caci daca de avere si de privilegiile aferente nu te poti bucura, pana la urma ce-ti ramane? Nu cumva iubirea?

Eu am raspuns exact asa cum gandesc. Adica la fel ca spaniolii. M-au privit circumspect. Nu se asteptau. Mai vorbisem cu alte ocazii despre politica, criza economica, mass- media si alte lucruri reci. Li se parea ca sunt lucida 9 raspunsul meu nu dovedeste, in capul lor), ironica, argumentata, chiar cinica uneori. Se asteptau sa fiu mai “orientata”, deh.

M-am intristat. Recunosc ca dupa aia chiar m-am speriat. Asa ca am incercat sa le explic putin pozitia mea. Le-am spus ca eu cred ca iubirea ( afectiunea, poftim! daca vi se pare prea pasional cuvantul) iti prelungeste viata si uneori ti-o salveaza. Lipsa ei te imbolnaveste. Le-am povestit cum mi-a salvat-o mie acum cativa ani, cand am fost grav bonava ( o boala autoimuna ciudata, afara din carti), iar medicina – nestiutoare si neputincioasa – m-a ajutat putin, dupa care mi-a spus ca n-o sa ma vindec, ba chiar am sanse sa mor destul de repede. Si m-a salvat Dumnezeu si iubirea pe care am primit-o de la cei din jur. Mai multi decat ma asteptam. In fine, asta-i un pleonasm, pentru ca Dumnezeu E Iubirea. Pe mine asta m-a salvat si m-a vindecat. Asta ma tine in viata si-n echilibru. Lipsa ei ma imbonaveste. Nu cred ca m-au crezut. Credeau probabil ca am “consumat” ceva.

Si cam de atunci, de la raspunsurile la sondajul asta, am inceput sa ma gandesc mai mult si sa observ mai atent  ce se intampla cu afectiunea in lumea noastra. As zice ca … e plecata in vacanta. De asta, mai tarziu, m-am hotarat sa scriu. Si sa tot scriu. Ce le-am spus lor atunci, scriu de ceva vreme pe blogul asta si voi mai scrie din cand in cand. In varii forme si cu varii argumente.

Cu riscul de a ma repeta si de a irita, voi insista de cate ori si pe orice cale pot ca indiferent de cat de putini bani avem, indiferent de cat de lovita ne e uneori sanatatea si soarta, iubirea pe care o daruim si o primim ramane  cel mai important si mai sanatos lucru din viata noastra. Orice ai fi facut in viata, prin oricate ai fi trecut, oricate ai fi realizat, oricati bani ai fi avut sau pierdut, pana la urma, cand tragi linie, ce ramane si iei cu tine oriunde, e iubirea. Cea pe care ai oferit-o si ai primit-o in viata ta. Daca-ti umpli cu ea cele 21 de grame de suflet ( cica atat ar cantari sufletul nostru), ti-ai cumparat nemurirea si vesnicia!

Si, daca veti fi mai atenti, veti observa ca oamenii care impart si primesc afectiune, sunt  mai sanatosi,  mai senini, mai eficienti si mai fericiti. Si raman multa vreme mai tineri decat ceilalti si decat varsta lor biologica. Si traiesc  mai mult. Si sunt mai frumosi fara chirurgie plastica. Dincolo de asta de fapt ce mai vreti?

Iar frumusetea lor nu e doar fizica. Frumusetea autentica si tineretea vin si se arata din interior. Si tot de acolo incep sa moara.

Da, afectiunea si curatenia sufleteasca, raman cea mai eficienta si mai ieftina terapie ati-ageing. Si cel mai bun medicament uneori. Mai ales atunci cand medicina ( biata de ea, inca limitata) nu mai are solutii. Totul e sa fim receptivi.

Dar nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. La sfarsitul scrierii o sa gasiti un link. Al Institutului american HeartMath. Care cerceteaza (stiintific) coerenta inimii, adica legatura dintre ea, minte, sanatatea noastra si sistemul imunitar. Intrati singuri si cercetati.

Insa tineti minte: afectiunea reala pe care o veti primi in viata vine numai dupa ce incepeti s-o si daruiti. Asta e legea pamantului pe mosia iubirii: intai oferi si dupa aia primesti. E singura lege a firii care incalca regula care spune ca atunci cand daruiesti, pierzi ceva. Nu va temeti: patrimoniul sufletului nu se diminueaza cand iubiti. Dimpotriva. Cred ca sufletul e singurul perpetuum mobile de pe pamant.

Dar se pare ca pana si asta se invata. Avem deci cu totii mult de invatat.

Pentru asta trebuie sa ne oprim din cand in cand, sa meditam la lucrul asta si sa fim mai atenti si mai grijulii cu cei din jur. Mai ales cu cei care merita sau care au nevoie de afectiunea noastra. Nu toti stiu s-o ceara. Mai ales nu direct. Stiu cel mult, ca si Micul print, sa ne roage sa le desenam o oaie. Pana la urma nu-i mare lucru si nu-i asa de greu.

Altfel?  E foarte posibil si probabil sa trecem pe langa suflete bune si frumoase si  sa pierdem noi mai mult , nu ei. Sa pierdem  un potential si bun prieten. Un om pe care cu un gest simplu sau cu un cuvant bland am fi putut sa-l ajutam. Pe care am fi putut sa ni-l apropiem. S-ar putea sa pierdem relatia buna cu copii nostri. Sau cu partenerul.  Sau s-ar putea sa pierdem sansa de a ni-l gasi.

Din pacate toti facem asta. Traim timpuri tulburatoare. Plus criza economica. E explicabil sa fim preocupati si uneori coplesiti de probleme prozaice, banesti. Banii sunt primul subiect al zilei, cu care suntem  permanent bombardati. Si ni se pare ca ei, banii, neavandu-i ( pentru ca cei mai multi nu ii au), viata noastra e inutila, lipsita de sens si de valoare. Nu-i chiar asa.

Nu va doresc sa saraciti peste masura ca sa va amintiti ca iubirea si prietenia, adica afectiunea pe care o daruiti si o primiti, e mai importanta decat orice. Nu va doresc sa pierdeti tot ( familie, prieteni, iubit, iubita) sau sa va imbolnaviti, ca sa va lamuriti. Nu-i nevoie de asta ca sa va treziti .

Pentru asta eu va doresc sa invatati doar  atat:

Cand cineva  incearca timid sa se apropie de voi,  lasati-l! Nu-l refuzati! Fiti blanzi.  Poate asa va castigati un prieten pe viata. Sau nu. De indepartat , il puteti indeparta oricand.  Dar macar e o sansa pe care  n-ati ratat-o. Si o fapta simpla si buna .  Numai asta, si tot face bine la cap si la suflet.

Fiti un pic mai buni si mai atenti unii cu ceilalti. Mai daruiti din voi din cand in cand.  “Desenati” deci , cat de des puteti, cuiva, o oaie…Sau cate ceva…

Sigur o sa fiti mai sanatosi si mai fericiti.

(Si desigur, ca sa intelegeti mai bine, cititi-l sau recititi-l periodic pe Micul print.)

Pe linkul de mai jos gasiti concluziile studiului stiintific despre coerenta inima-creier.  Merita citit.

http://www.heartmath.org/research/science-of-the-heart/head-heart-interactions.html

Anunțuri
  1. Scuze, in postarea de mai sus nu era de fapt nici un fel de ironie, imi cer scuze. Probabil ca am eu o idioSting-crazie, sau ceva, nu stiu – cu totii cred ca mai cerem sa ni se deseneze cateo oaie, din cand in cand (doua puncte D-tastatura daneza DDD).
    Salutari lui Alexandru, si spor la scris amandurora!

  2. -da, asta-i de StExupery. dar, cu voia dvs, Sting e cam trist pt asta, eu as fi preferat http://www.youtube.com/watch?v=a0SuX1IvJys

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: