Ioana Hincu

Candoarea. O necesitate.

In Solutii on Ianuarie 23, 2012 at 5:24 am

Trăim vremuri grele. Nu doar de sărăcie . Ci pentru că nu mai știm deloc ce să prețuim și ce nu.

Bunătatea, generozitatea, onestitatea, curățenia sufletească au devenit subiect de larg oprobriu și bășcălie publică. Nu sunt la modă.  Răutatea, cinismul, imoralitatea, batjocura, vulgaritatea, duplicitatea și lipsa de scrupule sunt virtuțile orei.  Mă rog, n-au decât.

Eu sunt liberă să mă opun și să nu fiu de acord cu legile nescrise ale momentului.

Așa că între uluire ( pentru că a devenit uimitor de rară) și încântare, voi continua să iubesc candoarea. Nu doar pe a copilului, ci mai ales pe a omului adult. Și-o voi iubi până la moarte și dincolo de ea ( dacă se poate) . Căci pentru mine rămâne  o calitate umană esențială și salvatoare. Numai în preajma ei mă simt adevărat întreagă și adăpostită. În mintea mea, candoarea nu contravine deloc stării de inteligență și de maturitate intelectuală și emoțională. Ci dimpotrivă, o întemeiază corect și îi dă autenticitate, căci ține de curățenia sufletului uman.

Gandhi spunea că a văzut  “copii depășind cu succes efectele unei moșteniri rele. Și asta datorită faptului că puritatea este un atribut inerent al sufletului. ”  ( citat original: I have also seen children successfully surmounting the effects of an evil inheritance. That is due to purity being an inherent attribute of the soul.) Desigur, Gandhi era un visător. Probabil din pricina asta a eșuat ( zic eu, făcând o retrospectivă istorică) în strategiile și perspectivele sale politice. Însă din aceeași cauză  a salvat  și încă mai salvează, prin impactul unora dintre convingerile sale, suflete pierdute. Pentru că era un visător; ce-i drept  foarte educat ( la Londra, desigur), însă temerar-încrezător în esența bună a spiritului uman și întemeiat pe ea până la limita imposibilului câteodată. El, iată, prețuia și recunoștea valoarea miraculoasă a neprihănirii sufletului.

Acum? Mă uit împrejur ( și împrejurul la care mă uit depășește granițele țării mele) și nu mă mir deloc că una dintre calitățile omenești prețioase -€“ candoarea -€“ e disprețuită și masacrată constant.

Într-o lume dirijată și copleșită de false valori și de impostură, în care prețul ascensiunii sociale nu mai are nici o noimă și nici o limită morală, cum ar putea candoarea -€“ care ține exclusiv de puritatea și de neintinarea sufletească -€“ să aibe succes? Păi nu poate.

Probabil că de asta o iubesc atât de mult și o caut. Pentru că am o slăbiciune pentru cauzele bune și aproape pierdute. Sau, poate, cum spuneam, pentru că numai lângă oamenii candizi și curați la suflet mă simt protejată de relele lumii exterioare. Într-o lume atât de anapoda și de dăunătoare, ăsta e felul meu de a mă salva.

Orice s-ar spune, și oricât de utopică ar fi pledoaria mea, voi continua să susțin că e o mare prostie să disprețuiești candoarea oamenilor mari. E ca și cum ai alege  să te sinucizi sufletește fără motiv. Să ucizi multa sau puțina neprihănire cu care , din naștere și inevitabil, ai fost dotat.

Nu-i în regulă. Și nici o atitudine prea inteligentă și matură nu mi se pare.

Poate că aici ar trebui să se oprească și să reflecteze ceva mai mulți adulți ( evit să spun maturi). Poate că așa s-ar evita multă nevroză și înstrăinare de sine.

Căci nimeni nu poate fi bine prea multă vreme  jucând roluri impuse de societate. Roluri care nu-l reprezintă și care nu-i aparțin. Indiferent cât succes social i-ar aduce.  Nu-i nimic sănătos sau confortabil în a fi cinic, imoral, vulgar, batjocoritor, insensibil, materialist  sau duplicitar, așa cum te vrea lumea de azi. Nu-i deloc reconfortant să nu spui ce gândești ( dacă mai gândești corect și cu capul tău, desigur) și să nu arăți ce simți ( dacă mai ești în stare să simți ceva). Nu-i deloc fiziologic și igienic să nu fii autentic, să nu fii tu însuți, să negi valori ca sinceritatea și candoarea, doar pentru că , în termenii actualității, au încetat să mai fie virtuți. E nevrotic și patologic. Iar eu mă voi opune întotdeauna sacrificării sănătății mentale și sufletești pe altarul integrării și conformării la actualitate. Și puțin îmi păsa că sunt din ce în ce mai rari aceia care, asemenea mie,  se opun.

Compromisă sau nu definitiv de lumea actuală , pentru mine candoarea adultului  rămâne o virtute, o necesitate și o valoare. Singura care, alături de dragoste și de bunătate, mă ajută ( cel puțin pe mine) să mă salvez și să mă depoluez.

Pentru că e multă și copleșitoare poluare morală și spirituală în zilele noatre. Promovată și mediatizată excesiv, agresiv și cu o consecvență tâmpită. Firește. Suntem în plin declin al unei civilizații. E greu să rămâi onest și curat pe dinăuntru sub tirul unui fenomen atât de răspândit și decadent. E greu să nu fii atins, deturnat sau chiar aruncat în derivă  spirituală, măcar din când în când sau măcar un pic. Dar te poți salva. Asta da, se poate. Căci salvarea nu vine din afară, ci din interior. Tocmai din puritatea sufletului, cu care, atâta câtă avem fiecare și așa cum spunea Gandhi, în mod inerent, ne-am născut toți.

Pentru care motiv, atunci, aș discredita  eu candoarea omului mare? Doar pentru că unii o confundă cu naivitatea și o consideră ( greșit) un lucru imatur sau infantil? Doar pentru nu e cool/chic?  Doar pentru că lumea întreagă nu mai e cumsecade și e lipsită de discernământ sentimental și moral?
 
 Refuz. Refuz total și categoric.
 
 Și nu refuz din pură încăpățânare.  Ci din instinct de conservare.

Iar acum m-am trezit să scriu și să pledez public pentru candoare,  pentru că, în sfârșit, de când m-am făcut mare, am căpătat și ceva argumente raționale. Dincolo de înstinctul și de intuiția salvatoare , în sfârșit, slavă Domnului,  am înțeles. Am înțeles  că e nevoie de multă tărie de caracter, de rezistență la mediu, de coerență spirituală, inteligență adevărată,  curățenie sufletească,  maturitate , curaj și de mult discernământ, ca să te păstrezi ( adult fiind) autentic,  onest și candid. Asta presupune ! de fapt, candoarea manifestă și sănătoasă a omului mare. Exact atât de multe și atât de prețioase calități omenești.

Așa că vedeți? Nu-i de ici de colo candoarea . Probabil că de asta e rară. Iar în vremuri de restriște morală ca cele de acum, ar merita prețuită, cultivată și iubită mai mult ca niciodată. Din pur și simplu instinct de conservare. Pentru că e o necesitate. Așa socotesc eu.

E cineva împotrivă? Sigur că este. Are cineva vreo contra-argumentație  coerentă și mai seducătoare? Poate că are. Vrea cineva să mă convingă de contrariu? Sigur că da. Mulți probabil. N-au decât. Eu voi continua să-i refuz pe toți și pe fiecare. Pentru că țin mai mult decât ei și decât societatea la sănătatea minții și inimii mele, și îmi respect viața mai mult decât pare.

Sigur, cultivarea candorii și apropierea de asemenea oameni nu-mi va asigura cine știe ce succese sociale. Nu mi-au asigurat niciodată. Nu voi face în felul ăsta nici carieră politică și nici avere. Evident. Dar  voi fi cu adevărat răsfățată și protejată de soartă, mai ceva decât în legendarul sân al lui Avraam. O minte bună la un loc cu o inimă curată ? Protector, prețios și miraculos panaceu. Ce-i drept, n-o fi având pe moment multă căutare. Totuși, mie asta mi se pare adevăratul și autenticul lux al zilei de azi.

Iar dacă nu mă credeți și vi se pare că din nou bat câmpii, voi încheia cu două gânduri scurte, care aparțin unor oameni cu adevărat mari. Despre copilărie și candoarea ei firească -€“ o calitate asupra căreia ar merita să meditați.

În plus, aleg să închei așa, pentru că la o temă oarecum tristă merită atașat un zâmbet. Măcar la final.

“ Omul  superior nu este niciodată cel care e mai puțin copil, ci viceversa: cel care atingând vârsta de 30 de ani găsește acumulată în inima sa, mai splendidă ca niciodată, comoara copilăriei. ” Ortega y Gasset

“ Oamenii mari nu înțeleg niciodată nimic singuri și e obositor pentru copii să le tot dea explicații ”. Saint Exupery

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: