Ioana Hincu

Sexy . Balamuc, desigur.

In intre ras si plans on Februarie 15, 2012 at 2:43 pm

Sa vedeti ce situatie:

Ieri. Afara totul nins, alb si curat. Inca. De la priveliste ( care nu va dura)  si de la izolarea (fortata),  ma gaseam intr-o dispozitie oarecum romantic-duios-dubitativa. Ma pregateam sa profit. Stiam ca nici asta nu va dura si se va topi odata cu zapada si venirea mocirlei. Dar nu ma asteptam sa-mi treaca atat de repede. Contam pe o inertie mai de durata a romantismul invernal. Insa, ghinion! Mi le-a spulberat  pe toate ( si romantismul, si duiosia) o reclama: am deschis televizorul  si l-am vazut pe David Beckham in chiloti. Care, tatuat din cap pana-n picioare, imi ranjea senzual – in fine, asa credeau el si regizorul, ca pe mine m-a infricosat. Da, bine, stiu, multa populatie feminina il considera un etalon sexos si este idolul a tot atata populatie masculina. Fireste: are banet si patratele pe burtica. Nimic nou. Dar eu, cu naturelul nepregatit si simtitor,  desi nu ma sperii usor, va jur ca daca nu stiam cine e baiatu’ si ma intalneam cu el in noapte, pe o straduta laturalnica, fugeam de mancam pamantul si nu ma uitam inapoi. Parol!

Imi zic: Zitzo, esti depasita si neadaptata. Du-te si fa putina gimnastica de intarit abdomenul si fesierii si revino-ti la realitate! Ma conformez. Ma simt din nou ancorata in cotidian. Imi arunc putin ochii pe fereastra: alb, frumos, copacii din curte inghetati ca-n povesti, masina ( neagra) nu se mai vede ca e toata sub zapada. Neee. Nu de actualitate imi arde mie acum.

Asa ca pun o muzica suava, un sound balearic, si ma reinstalez in dispozitia gingasa de la inceput. Insa cad din nou in pacat. Deschid computerul si, in loc sa ma pun pe scris serios ( va spun altadata despre ce, dupa ce imi revin), ma musca Necuratul de inima si verific intai e-mailurile. Imi sare in ochi unul care se cheama “ moda la barbati 2012”. Acum, sa nu fiu gresit inteleasa: sunt femeie si curioasa. Oi avea eu profunzimile mele psiho-emotionale si rezistenta binisor organizata la nebuniile mondene, dar cand e vorba de cochetarii si moda, nu rezist, cad in capcana. Si iar mi-a murit gingasia. Raman stupefiata. Sariti! N-am bagat de seama cine era designerul, dar creatiile si viziunea erau ceva intre Galiano pe halucinogene, Gaultier in sevraj dezlantuit si Vivienne Westwood in plina adolescenta senila. In primul rand toti baietii erau vopsiti la ochi in culorile razboiului si ma priveau fioros ( nu pe mine, desigur, dar furata de peisaj, am luat-o personal). Parul era adunat ( contra fixativ pe baza de azbest cred) in creste tepoase de inaltimi impresionante. Poate ca pana aici, m-as fi tinut cu firea. Daca surpizele s-ar fi oprit. Insa aveau niste sacouri ( lasam culorile) cu umeri falsi enormi, a la Darth Vader ( baiatul ala mare, negru si rau, cu masca pe figura si care respira greu in Razboiul stelelor) . Pe dedesubt, vestutze de tweed, bine croite si camasi frumoase, suave, ba unele cu jabou si volanase. Iar in partea de jos a fizicului deochiat ( la trup n-aratau rau) , nefericitii n-aveau  pantalonasi, ci fustite mai mult sau mai putin scurte, din care erupea multitudinea aceea de picioruse musculoase ( unele cracanate).  Plus sosete trei sferturi vesel imprimate. Pantofii( blasfemie!) erau frumosi. De asa infatisare, se sparie si gandul, ptiu drace. Dupa stupoarea initiala, am ras isteric, m-am declarat invinsa de actualitate, si-am renuntat la orice reverie. Totusi,  sinele meu dubitativ si-a pus  cateva intrebari inevitabile, gen:

Inteleg ca e concurenta acerba in industria modei, dar pana unde poate merge aberatia estetica de dragul senzationalului?Inteleg ca modelele( indiferent de sex) sunt platite cu bani frumosi, chiar grei uneori, sa defileze-n “operele” ( de cosmar) ale diferitilor creatori. Dar chiar trebuie sa fie umiliti/ umilite in halul asta? Se pare ca da. Uf! Nu-i invidiez deloc.

Plus, inteleg ca frumosul, rafinamentul stilistic si eleganta nu mai fac senzatie . Da’ zau, cu noi, cu astia usor de tulburat, ce au ? Nu de alta, dar mai vreau si eu, uite,  sa deschid periodic o revista de moda, de exemplu un Vogue ( mai scumpa decat o carte) sa sa-mi clatesc ochii sau sa-mi iau un azimut estetic fara sa ma simt insultata. Si nu se poate.Chiar am innebunit de tot?!

Adica “sexy” egal obligatoriu Place Pigalle si “elegant” egal musai kitch-balamuc ? In fine, poate oi fi eu desueta si predispusa la banal, dar ma simt insultata permanent in ultima vreme cam de tot ce considera industria modei modern, sexy si avangarde.

Sau poate iau eu totul prea personal. Nu stiu . Ma intreb.

O fi timpul sa devin mai toleranta la jeans-ii cu turul la genunchi, la frezele Rin-Tin-Tin “with a flip” ( adica alea cu faleza si tepi gelati in fata sau “valvoi pe spate”), la tricourile transparente cu pietre si tinte, la tatuajele de puscarias hotarat si la purtatorii lor care umbla cracanati, deselati, dar foarte incantati de ei pe strada? Sa ma tatuez si sa ma imbrac ca o prostituata ( scuzati, vedeta porno) si eu?

Ma rog. Nu prea vreau. Nu sunt de acord. Si nu cred sa ma adaptez vreodata la aceste tendinte. Pardon, la acest “trend”.  Am zis.

Asa ca am inchis  televizorul si calculatorul si am scuipat de trei ori in san ca sa ma eliberez. Plus mi-am jurat in barba ( ca Baiazid la Rovine) ca de acum incolo, inainte sa le deschid, pregatesc o cruce, niste anafura, un pic de aghiazma si putin usturoi. Asa, preventiv.  Dupa care m-am retras pe canapea, langa soba, cu o carte in mana si-o muzica sedativa,  in speranta ca in felul asta am o sansa sa raman intreaga la minte . Va tin la curent daca am reusit :).

Anunțuri
  1. Ăla csre și-a jurat în barbă era Baiazid.

    • Esti simpatic. Era o licenta literar/poetica. Pentru ca baiatul hotarat si care pana la urma ar fi invins era al nostru ( cronicile, in ciuda a ce am invatat noi, in copilarie, din manuale, sunt un pic indecise). Mi-o permiti? Cred ca Mihai nu se supara de dincolo, de unde ne bantuie. ( uite, pentru tine, imi iau globul de cristal si-l intreb). Iar mie nu-mi plac orientalii si musulmanii (deh, nimeni nu-i perfect). Hai, nu fi suparat. Promit ca daca vreodata scriu un articol( serios) despre batalia de la Rovine sau Scrisoarea a III-a respect si textul si adevarul istoric ( atata cat se gaseste prin cronici, deh).
      Have some laugh man…Nu le mai lua pe toate asa de in serios. Nici macar pe mine :))

      • Uite, ca sa nu mai fii suparat pe mine ( cititorul nostru, stapanul nostur): Nota. Pentru cine n-a trecut pe la scoala si n-a citit in viata lui Scrisoarea a III-a , autor Mihai Eminescu si nici celebra conversatie dintre Mircea ( cel Batran) si Baiazid ( sultan suparat si napraznic). In poemul lui Eminescu, sultanul era ala suparat si care, plin de ura, isi jura in barba sa ne faca praf . Dar eu sunt o matza blanda ( dar hotarata), incapabila de ura( mai ales fata de nefericitii din industria modei si entertainmentului, pe care ii compatimesc ) si patrioata/usor xenofoba si nationalista pe deasupra. Uf. Asa ca l-am ales pe al nostru ( pe batranul Mircea) de model. Ca sa stiti ca am contorsionat textul. Ca pe al meu nu-l modific 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: