Ioana Hincu

Oz. Lumea pe dos.

In Dubii on Februarie 18, 2012 at 8:00 pm

Prolog: Am promis in articolul anterior ca va tin la curent daca mi-am recuperat mintile. Nu stiu. Cititi si judecati voi.

Ha! M-am prins de ce e lumea cu susu-n jos: traim in Oz ! Nu, nu in inchisoarea de maxima securitate pentru vietasi (inca) din serialul omonim , ci in taramul de poveste al lui L. Frank Baum. Sau in film. Intre halucinatii vesele sau incantatoare si iremediabil cosmar. Ireal…

Nu-mi dau seama cand a inceput. Cand Pilat din Pont s-a spalat pe maini si a lasat multimea sa-l salveze pe Barabas si sa-l condamne pe Isus? Cand Torquemada a hotarat ca tortura si arsul omului de viu, pe rug, in public,  revigoreaza spiritul crestin si fac bine la ten, la cap si la suflet ? Cand Darwin a decis ca ne tragem, in principiu, din Euglena verde si ca suntem mandri descendenti directi ai maimutei? Sau cand Marx si Engels au stabilit ca munca e o valoare in sine, suprema, si ca l-a creat pe om? O fi inceput cand americanii au hotarat sa scrie “ In God we trust” ( in Dumnezeu credem) pe moneda nationala? Sau cand intelepti ca raposatul ( si regretatul de unii) Bin Laden sau discipolii lui  s-au gandit ca-i mai sanatos sa ne omoare pe noi, infidelii ( a se citi nemusulmanii), care cum ne prind si pe unde pot,  pentru ca ni se pare ca Dumnezeu are alte planuri cu noi decat ei? Insha’Allah! (traducere =asta-i  vointa lui Dumnezeu).

Nu stiu cand a inceput. Poate ca dureaza de mai bine de doua mii de ani. Habar n-am. Doar ca lumea,  asa cum a ajuns azi, mi se pare ca are ceva substantial din povestea Vrajitorului din Oz. O lume condusa de vrajitori netalentati , dar atotputernici – a se citi de impostori manipulatori si mincinosi. Exact ca vrajitorul din Oz.

O lume in care momailor de paie , adica sperietorilor de ciori ( din poveste) li se atesta existenta creierului ( pe care nu-l au) pe baza de diploma. Ia uitati-va in jur si vedeti ce de titluri si diplome au unii prosti.

O lume in care leii fricosi ( regii junglei) devin curajosi pe baza de premii si medalii . Gen: Ion Iliescu ( si multi altii ca el) are certificat de revolutionar. Obama a primit premiul Nobel pentru lupta sa neobosita ( nu m-am prins care si cand) pentru pace. Fotbalisti celebri ( care n-au facut o zi de razboi si n-au condus nici un pluton, dara-mi-te o armata) au ( pentru ca au primit) grad de general.

O lume in care oameni de tinichea, care n-au inima, primesc in locul ei  un breloc care confirma ca sunt iubiti si capabili de iubire.

Pai asta-i in mare lumea de azi. Adica Oz.

De aia ma simt uneori ( cam des in ultima vreme) exact ca-n visul lui Dorothy. Adica nu contest: in realitatea asta actuala si uneori fantastica pe care o tot traiesc, sunt si lucruri frumoase. Sunt si unele lucruri bune si care imi plac. Dar mai multe sunt cele care ma sperie, pentru ca sunt de un nefiresc si neomenesc aproape ireal.

Asa ca uneori vreau acasa si nu mai stiu cum. „Acasa” e pentru mine locul cu oameni autentic inteligenti si iubitori. In care diploma corespunde cu continutul si inteligenta e plina de spirit si de miez. Locul in care inima omului exista, nu e de plastic si bate cuminte , frumos si cald, in piept, chiar la locul ei. In care regulile si ideile au noima, iar sentimentele si emotiile au temei. Locul condus si aparat de oameni cu adevarat puternici si curajosi, nu de nebuni lacomi, de farisei caraghiosi si de impotenti orgoliosi.

Nu-i asa lumea noastra. De aia nu ma mai simt acasa in ea. Si totusi acolo imi doresc si tanjesc sa ma intorc. Cum sa fac?

In poveste era relativ simplu. Vrajitorul incompetent si desconspirat isi lua lumea-n cap,  fugea si aparea zana buna cu solutia salvatoare: bati de trei ori din calcaie, halucinatia se sfarseste, si te-ntorci pe loc la ai tai.

Pare simplu, nu-i asa? Dar nu e. In lumea noastra lucrurile sunt cam pe dos. Ca sa te intorci acasa, la matca ta buna, mai degraba te retragi din realitate in lumea ta mica, izolata, impreuna cu alti doi-trei, maxim cinci,  unde halucinezi sau visezi fara limite.

Nu-i a buna. Sa te tot retragi din realitate. Sa visezi la firesc si la normalitate. Sa halucinezi pentru reinstaurarea omenescului printre noi.

Nu-i a buna deloc. Daca stie cineva alta cale, sa se exprime. Chiar il rog frumos. Pentru ca eu vreau” acasa” de-adevaratelea. Nu doar la mine in ograda. Ci in mai multe locuri sau, de ce nu, chiar peste tot. Printre oameni majoritar inteligenti, coerenti, de bun simt, curajosi si iubitori. Asta inseamna “acasa”. M-am saturat pana peste cap de Oz.

S-o putea oare? Sau lumea asa va ramane pana dincolo de orizont?……

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: