Ioana Hincu

Reguli inepte

In spaime on Februarie 20, 2012 at 12:17 am

Motto: Scapa cine poate.

N-ar fi nici prima nici ultima data cand omenirea se conduce dupa reguli gresite, impotriva firii si care ar trebui schimbate. Pentru ca asta-i singura regula eterna: schimbarea. Intre timp? Cine rezista, rezista.  Cine nu, moare. Macar de nervi, daca nu de altceva.

Ma gandesc acum la o regula ( caraghioasa, daca n-ar fi tragica) care contravine inimii noastre si bulverseaza spiritul consistent.  Dar care s-a insinuat zdravan in societate , in special in cea occidentala si implicit in viata noastra, pentru ca, sa fim seriosi, modelul catre care tindem, orice am face, asta e.

Regula reprimarii emotionale. Pe care eu as numi-o  managementul inept si nefiresc al emotiilor. Si, avand in vedere amploarea fenomenului,  nu ma astept sa fie prea multi de acord.

Zice Occidentul ca e mai bine sa nu simti nimic ( de parca s-ar putea), decat sa simti si sa te doara.Zice ca e mai bine sa fii rece si singur decat sa-ti deschizi sufletul la lume cand iti vine, pentru ca risti sa ti-l accidentezi. Si nu zice de ieri – de azi.  Vorba cantecului: owner of a lonely heart, much better than owner of a broken heart ( sa ai o inima singuratica e mult mai bine decat sa ai o inima franta), nu-i asa? Serios?! Ce vorbesti?!

Dupa regula asta, hai sa ne reprimam cu totii emotiile,  ca doar asa vom fi sanatosi si fericiti. Fericiti?!  Nu zau ?! Ce confuzie! Poate  temporar amortiti in inconstienta noastra. Iar cand ne trezim la viata si la simtire – pentru ca ne trezim inevitabil odata si odata, caci emotiile nu pot fi reprimate la nesfarsit  –  o facem haotic, in plina depresie sau atac de panica, si ajungem direct la balamuc, la spital sau la psihoterapeut. Vai de noi. Halal regula, halal management al emotiilor. Inept.

Dupa regula asta la serviciu sunt interzise relatiile romantice, sexuale si sentimentale (ceea ce nu inseamna ca pe la colturi si pe tacute nu le practica toti).  Si asta a devenit litera de lege si protocol. Adica adultul, care in coplesitoarea lui majoritate lucreaza intr-o companie sau institutie, privata sau de stat, si care isi petrece la munca mai mult de jumatate  din viata pe care n-o doarme , daca nu pe toata, n-are voie sa se indragosteasca de colegul/colega, nici de subaltern , nici de sef. Si nici ei de el. De parca inima functioneaza sau ar putea functiona dupa asemenea protocoale. Si ma rog de ce? Pai pentru ca interfereaza cu procesul de productie. Iar daca nu se sfarseste bine, situatia devine delicata si complicata ( ca viata). Plus interfereaza cu ceilalti colegi, ii incurca putin si ii deranjeaza la productivitate. Colegi carora nu le pasa. Nu pentru ca s-au nascut nepasatori, ci mai degraba pentru ca asa sunt scoliti si obligati. Pentru ca-i mai usor si mai profitabil sa manageriezi roboti, asociali si indiferenti, decat oameni. Fain. Si uite asa ajunge adultul care lucreaza 8 pe zi sau mai mult sa-si caute iubirea si fericirea  pe facebook, la agentiile matrimoniale, la carciuma, la bar sau pe siteurile de lipeli de pe internet. In loc s-o lase sa vina natural ( daca se-ntampla) si de prin preajma. Exceptional!  Dublu fain!!

Asa i se interzice omului si inimii lui firescul si e impins la balamuc emotional si social. De dragul zeilor epocii actuale: onor Productivitatea, Profitul si managementul lor eficient. Asta de cand economiile traiesc preponderent din servicii, iar omul a devenit principalul mijloc de productie, nu masina.

Dar cu managementul emotiilor ( care nu inseamna nici negare, nici reprimare, ci gestionarea echilibrata si dibace a ceea ce simti) cum ramane? Ei, pai asta-i neproductiv , ca-i prea complicat. Alta ineptie.

Complicata-i si viata. Si totusi nu ne sinucidem in masa, si ne incapatanam s-o traim cam toti. Complicata-i si munca, dar complicat si profitul. N-ar fi mai profitabil si mai firesc totusi sa ne relationam si la serviciu omeneste si autentic, asa cum suntem noi? Ocazie cu care, desigur, poate ca ne-ar fi si munca mai placuta, si n-am mai fugi de ea ca de un strigoi. Deh, zic si eu…

Regula asta, a neimplicarii emotionale, are si alte aplicatii actuale. Spre exemplu medicii sunt invatati sa se detaseze emotional de pacient. Bravo. Felicitari si la mai mare! Adica sa nu manifeste compasiune si empatie, ca-s tulburatoare, si-o sa le tremure mana cand te taie sau iti prescriu un antibiotic toxic sau un chimioterapic ucigator. Iar compania de asigurari nu vrea riscuri ( chiar daca riscul e chiar obiectul activitatii ei). Vrea ( si are) doar profit. Pai sigur ca le tremura putin mana, ca si ei, medicii, tot oameni sunt, ca si noi. Si sigur ca-i doare putin sufletul de tine, si sigur ca asta-i tulburator. Dar daca au inima tare si ceva vocatie, se descurca. Desi e greu. Pentru ca e greu sa fii medic oriunde-n lume. Chiar foarte greu. Dar a zis cineva ca-i usor? Nu-mi amintesc, zau. Imi amintesc in schimb ce bine e  cand doctorul e bland si uman cu tine, e intelegator si convingator, pentru ca te trateaza ca pe un om.  Si-mi amintesc ca degeaba are 10 diplome si multe titluri, degeaba te taie-n bucati cu precizie de samurai sau iti prescrie o reteta de mare anvergura, si degeaba iti povesteste statistici, studii si sanse matematice, daca te trateaza ca pe-un procent de carne si oase, fara suflet si spaime, iar tu nu esti convins si n-ai incredere ca n-o sa-ti faca rau. Da, e greu. Dar nimeni n-a spus ca medicina ar fi altfel vreodata. Decat mai recent, odata cu acest protocol inept. Pe care, desigur, cei mai multi si mai buni medici il ignora. Ce sa spun? Cinste si bravo lor.

Si stati asa: cine si cand a spus ca viata e usoara? Sau ca inima-i facuta sa simta numai iubire, compasiune si bunatate, ca nu cunoaste nici frici, nici furii, nici ura si nici dureri? Nici asta nu-mi amintesc, jur, deloc.

In inima, ca si in minte, avem de toate. Bune si rele,  toate sunt ale noastre. Trebuie doar sa le invatam. Sa le-nvatam mecanismul si balansul, sa ne obisnuim cu el, ca sa stim cum sa-l gestionam.  Si e greu. Cu atat mai greu cu cat traiesti – sub presiunea impusa de lume – alaturea cu sinele tau. Si toate astea de la niste reguli  straine de tine  care s-au insinuat pervers in viata si in mintea ta…

Sigur ca-i greu. Pentru ca viata nu-i usoara. Dar si mai greu e sa te dezici de tine si sa traiesti permanent asa. Asta e chiar inept. Si foarte periculos sa asculti de reguli care nu-s ale tale, ca de exemplu sa traiesti amortit sufleteste. Amorteala nu-i  buna. Pentru ca nu trateaza cauza, ci doar efectul. Si,  la fel ca anestezia, e temporara.  Iar cand te trezesti la viata si la simtire, doare mai rau si risti un soc.

E dramatic cum a ajuns lumea de azi cu protocoalele ei inepte, dar aparent logice si rationale, sa se insinueze in suflet si sa ni-l faca praf. E dramatic cat de nenaturale si toxice sunt unele reguli care  recomanda sa inlocuim iubirea cu vidul, si tristetea ( fireasca  si utila pana la o limita)  cu Xanaxul, in loc sa ne lase sa ne obisnuim cu ele si, treptat si incetisor, se le echilibram.

Caile vietii sunt intortocheate si nu-s usoare. Ale inimii la fel. Dar sunt ale noastre si daca ne abatem de la ele , da, e posibil s-ajungem departe pe scara sociala, profesionala si financiara. Dar vom ajunge singuri, alienati, bolnavi si tot mai straini de noi.

Coerenta. Ne trebuie mai multa coerenta in reguli. Coerenta intre ce gandim si ce simtim. Coerenta fata de axiomele de neschimbat ale existentei si ale firii. Cum Doamne iarta-ma sa nu mai simtim nimic?!! Am capiat de tot?!

Si rezistenta la mediu ne trebuie. Cat mai multa.   Ca sa traim sanatos. Noi cu noi.

Prin urmare, cum spuneam, scapa cine poate. Cum ? Fiecare de capul si de  sufletul lui. N-am retete. Ci doar ganduri, dileme si , uneori, sugestii.

Insa chiar daca-i greu, va doresc succes.

On your own….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: