Ioana Hincu

Lumea se invarte fara mine

In Solutii on Februarie 28, 2012 at 7:57 pm

Nu ma sperie gandul asta. Dimpotriva. Ma linisteste. Ma elibereaza. Ma simt aproape ca-n copilarie, cand stiam sigur ca lumea nu depinde de mine, chiar daca ma simteam totuna cu ea, asa ca ma jucam fericita, in legea mea.

Lumea se invarte fara mine…imi amintesc si acum din cand in cand. Nu pentru ca n-as conta. Ci pentru ca sunt foarte mica, iar lumea-i foarte mare si-si vede singura de invartelile ei.

Lumea se invarte fara mine…ar trebui sa-si spuna fiecare. Macar uneori si macar in gand. Nu pentru ca viata lui n-ar fi importanta, ci ca sa capete putina perspectiva. Perspectiva care, pe de o parte, ne spune ( cu putere de axioma irefutabila) ca-n ordinea gigantica a lucrurilor, de exemplu, Pamantul face tumbe de capul lui, cu sau fara noi. Pe de alta parte, in aceeasi ordine  enorma, universala, la fel de axiomatic e faptul ca si noi contam foarte mult, in masura in care, finalmente, suntem cu totii praf de stele – si noi , si stelele suntem croiti din aceeasi atomi. Ar fi pacat sa uitam.

Lumea se invarte fara mine ar trebui sa-si spuna fiecare consultant financiar sau bancher care-si risipeste prea mult timp din viata adunand si scazand cifre si zerouri prin conturi. Ale altora sau ale lui. Adunand si scazand zerouri… Adica adunand si scazand … nimic. E putin caraghios si absurd.

Lumea se invarte fara mine. Ar trebui sa stie  orice politician sau profet care se crede indispensabil, si fiecare dictator care se crede etern. Fiecare tanar sau adult care viseaza sa schimbe lumea, pe toata, si fiecare batran care are convingerea ca a schimbat-o el. Pentru ca lumea se schimba oricum, iar in ordinea ei larga, nimeni si nimic nu actioneaza sau influenteaza singur, nimeni si nimic nu e de neinlocuit. Important ramane doar cat si cum fiecare a contribuit.

Lumea se invarte fara mine. Imi spun deseori. Pentru ca sunt convinsa ca daca Dumnezeu vrea, poate inlocui pe oricare dintre noi cu oricine . Oricand. Daca Moise, Budha sau Isus dadeau gres, i-ar fi inlocuit cu un altul chiar si pe ei. Daca Einstein nu formula teoria relativitatii, ar fi facut-o altcineva in locul lui. Daca Traian Vuia n-ar fi visat sa zboare, Dumnezeu i-ar fi trimis visul altcuiva. ( L-a si trimis, ca sa fie sigur, fratilor Wright 🙂 )

E util gandul asta si nu trebuie sa va sperie. Mie mi se pare reconfortant. Pentru ca dintr-odata toate greutatile marete sau marunte ale vietii nu mai par vitale sau determinante; parca pierd din substanta si greutate, iar eu am ragazul si lejeritatea binecuvantate sa ma opresc la ce este cu adevarat important.

Lumea se invarte fara mine si nu sta pe umerii mei. Daca ne-am spune mai des lucrul asta, totul ar deveni mai clar. Am vedea limpede unde ne este locul. Si care dintre lumile  mici si la indemana cu adevarat nu se mai invart fara noi. Nu-s chiar atat de multe. Lumea copilului mic, a carui viata se opreste si da inapoi fara parinti. Lumea celui pe care il iubesti, te iubeste, si care fara tine n-are directie sau sens. Dupa cum n-are nici lumea ta fara el. Lumea prietenului al carui sprijin si axa de rotatie esti uneori. Sunt lumi in doi, mici pentru altii, dar care pentru cei care le populeaza fac cat un univers. Sunt lumi construite pe conexiuni afective si spirituale. Acolo contam cel mai mult, acolo suntem indispensabili, acolo suntem de neinlocuit si esentiali. Prin urmare e bine sa stim si sa ne aducem aminte ca astea sunt singurele lumi care isi schimba cursul si mersul, se invart sau se opresc functie de noi.

Nu-i mare lucru sa pricepi asta. Trebuie doar putina modestie si clarviziune . Atat.

Modestie ca sa pricepi eternitatea sau infinitul , si ca sa nu te mai masori cu ele. Inutil. Clarviziune ca sa stii care ti-e menirea si ca sa ajungi sa ti-o indeplinesti firesc.

Modestie ca sa fii recunoscator pentru trecerea ta prin lume, pentru ce esti si pentru ce ti s-a cadorisit ( viata, trup, minte si sulfet). Clarviziune ca sa nu ti se para ( asa cum prea des si prea multora li se intampla) ca daca ti s-a dat, ti se si cuvine, fara sa daruiesti sau sa faci nimic in schimb.

Modestie ca sa ne intelegem locul in lume. Clarviziune ca sa ne bucuram de el.

Inainte sa-nchei, inca un gand scurt, care aduce tot a axioma: va asigur ca soarele arde,  pamantul se roteste, banii circula, averile se fac si desfac, companiile functioneaza, omenirea ( peste 7 miliarde) subzista si se inmulteste, facturile curg, problemele nu se termina niciodata si nimic din toate astea, si nu mai stiu cate, nu stau in loc de noi. Si va asigur ca timpul trece dupa propriile lui reguli, pe care, nici pe astea, nu le facem noi. Daca va veti aduce aminte mai des,  poate ca-l faceti cumva sa treaca impreuna, nu fara voi. Pentru asta, nu pentru altceva, azi , acum, am scris si m-am tot repetat. Ca sa nu va mai irositi in detalii, ca sa distingeti intre important si neimportant . Si ca sa va gasiti locul si rostul vostru, numai al vostru, unic si special.

 “Lumea se invarte si fara mine” – un gand pentru  om si locul lui potrivit , cu adevarat important.

PS:Cum trece timpul, ne explica mai jos  domnul Sting. Ca suntem praf de stele si frati cu ele, ne explica astrofizicianul Neil deGrasse Tyson ( si mai jos). Enjoy !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: