Ioana Hincu

Integrarea in realitate

In Solutii on Martie 17, 2012 at 1:53 am

Motto: Nu cred ca drumul spre iad e pavat cu bune intentii, ci cu frica, ignoranta si aroganta .

Cred ca unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le are de facut omul cu viata lui e integrarea in realitate.

Nu e atat de greu sa iubesti –  iubirea e inscrisa in codul nostru genetic. Nu e atat de greu sa te hranesti – asta facem din instinct. Nu e greu sa faci copii – asta se invata din mers ( mai greu e sa-i cresti). Nu e atat de greu sa gandesti sau sa inveti – doar ni se pare; o face creierul, oricum, singur, daca nu-l impiedicam noi. Asa mi se pare mie acum: ca cel mai greu lucru in viata este sa te integrezi, armonios si firesc in realitate. Cu alte cuvinte – impacarea cu sine si cu lumea, fara de care nimeni nu poate fi fericit. N-are cum.

Integrarea armonioasa si constienta in realitate e grea pentru ca omul inteligent vrea sa inteleaga ca sa accepte. Iar realitatea pare deseori de inteles. Cum s-o accepti? E grea integrarea pentru ca omul se teme de ce nu pricepe. Iar frica il opreste din mersul lui natural si firesc. E grea pentru ca omul actual are asa…un fel de egocentrism si  de aroganta extrema care-l face sa uite raportul corect dintre el si lumea larga, faptul ca nu el e centrul universului( oricat de istet si de evoluat ar fi), ci ca doar face parte din el.

Iata trei dintre motivele pentru care eu cred ca noua, oamenilor moderni, ne e greu ( mai greu decat ar trebui) sa ne impacam cu lumea si cu noi insine. Motive pentru care ne gasim intr-un permanent, prostesc si nefericit conflict interior si exterior.

Si daca n-ar avea consecinte atat de grave, razboiul nostru cu realitatea ( personala sau generala) ar putea fi  distractiv si caraghios. La fel mi s-ar parea si greselile fundamentale, de atitudine si de abordare a tot ceea ce exista indiferent si independent de ce vrem noi. Greseli pe care le repetam cu incapatanare, generatie dupa generatie, si la nesfarsit. Vai de noi.

Spre exemplu frica de realitate. Ne temem si de cea dinauntrul nostru, si de cea exterioara. Cel mai adesea pentru ca e in continua schimbare. Ca tot ce e viu,  de altfel. Iar noi, de frica,  ne tot opunem schimbarii si incercam s-o oprim. Inutil. De parca schimbarea ar putea fi oprita… Iar teama si opozitia asta, daca n-ar genera atata conflict si suferinta, ar fi caraghioasa. Dar nu e. E doar gresita. Si e o cauza permanenta de nefericire si de razboi.

Spre exemplu ne e frica de realitate pentru ca nu-i cunoastem si nu-i intelegem toate regulile. Vechi sau noi. Parintii nu-si inteleg copiii. Barbatii nu le-nteleg pe femei. Chinezii nu ne-nteleg pe noi. Nici noi pe ei. Si unde nu intelegem , in loc sa invatam noutatea, in loc sa ne adaptam la ea, depunem eforturi sustinute sa indesam realitatea in tiparele noastre personale, in ce stim si in ce vrem noi. De parca s-ar putea! De parca ar incapea ! Uitam ca realitatea e intotdeauna mai mare decat mintea si decat persoana noastra. Daca n-ar fi gresit si nociv, si asta mi s-ar parea caraghios.

Bine, bine, dar pana la urma ce ne facem si cum sa ne integram in realitate, constient si armonios?

Pai n-am o reteta universala. Dar as zice ca desi pare, nu-i chiar atat de complicat. Sunt cateva lucruri de la care ar trebui sa pornim, obligatoriu,  si pe care sa nu le uitam:

1.Ca realitatea exista asa cum vrea ea si e mare. Pe toata nici n-o vom intelege si nici n-o vom schimba noi.

2.Ca drept de viata si de moarte, puterea de a alege si de a determina schimbari radicale, avem doar asupra noastra. Restul realitatii se transforma dupa legile ei,  indiferent si independent de ce vrem noi.

Neplacut gand, nu-i asa? Frustrant.  Ba chiar infricosator. Mai ales pentru egocentrici, pentru vanitosi, pentru aroganti sau pentru maniacii controlului asupra celorlalti. Sa fii mic, neimportant si neputincios in fata realitatii. Sa ai atat de putin control. Cum sa te integrezi atunci intr-o realitate care nu e pe gustul tau, pe care n-o poti schimba sau pe care nici macar n-o cunosti? Cum sa nu fugi de ea sau sa nu i te opui?

Simplu. Schimband abordarea si perspectiva ingusta asupra realitatii , a oricui ar fi ea, cu urmatorul gand:

Nu trebuie sa fiu mare ca sa fiu important, si nici sa schimb lumea ca sa am un rost. Ci doar sa ma impac cu ea, cu mintea deschisa si cu inima iubitoare, incercand s-o inteleg  atent si permanent, cat de bine pot. Si acceptand-o asa cum e, cand s-o inteleg sau sa schimb ceva nu mai pot.  Pentru ca fac parte din ea, din lumea larga, si ea din mine. Indiferent ca achiesez sau nu, participarea mea la realitate e un fapt. Singura alegere de facut e  cum ma integrez,  la ce si cand are rost sa ma opun.

Gandul ca faptic fac parte din lume,  pe mine ma ajuta teribil la integrarea in realitate. Chiar si atunci cand nu-mi place. Chiar si cand devine de neinteles. Nu ma mai simt singura cand ma retrag temporar din societate si nici neimportanta cand ma pierd in ea. Perspectiva e totul. Trebuie sa fie simpla si larga. Trebuie sa privesti lucrurile din unghiul corect.

Si-o sa radeti ( poate),  dar nu filosofia si psihologia, biblia sau literatura, familia sau prietenii, biologia sau poezia, m-au facut sa inteleg asta, si mi-au dat cheia integrarii mele simple si inevitabile in lume, ci cativa fizicieni. Era firesc. Pentru ca, dupa mine,  fizica este cea mai poetica si filosofica stiinta . Cea mai riguroasa si imaginativa dintre toate stiintele. Este stiinta care intelege legile universului inainte de a le pune in ecuatii sau de a le demonstra experimental. Ca sa intelegi gravitatia, ca sa intelegi ca pamantul e rotund si face piruete in jurul axei lui si in jurul soarelui, ca sa intelegi natura luminii si a sunetului, atomul, fuziunea sau fisiunea nucleara, trebuie sa ti le imaginezi, inainte sa le auzi, sa le pipai sau sa le vezi. Ca sa nu te sperie zborul de la pamant la luna, ideea de timp sau de infinit, trebuie sa abordezi filosofic si poetic universul ; simplu, curat, fundamental si umil.

De la Newton am invatat legea atractiei universale,  cum sa o folosesc, care-i pretul si efortul ( mare) ca sa ma opun ei, dar si faptul ca nu pot sa o schimb, ci doar sa ma adaptez.

De la Einstein am invatat abordarea larga, interdependenta si toleranta a vietii; am invatat ca imaginatia e uneori mai importanta decat cunoasterea si ca totul e relativ – inclusiv Dumnezeu,dupa cum il purtam sau nu in inima .

De la Steven Hawking am invatat ca suntem doar un fel de biped, ceva mai evoluat decat maimuta,  care locuieste pe o planeta minora, dar care intelege universul – si ca asta ne face cu adevarat speciali. ( Ce pacat ca nu suntem speciali toti.)

Zilele trecute, am mai invatat un lucru simplu, de la un astrofizician  relativ tanar (Neil DeGrasse Tyson)  dar foarte intelept: ca nu doar noi facem parte din univers, ci si universul din noi. Pentru ca si noi si stelele suntem alcatuiti din aceeasi materie. Ceea ce nu mi se pare doar real si poetic, dar si extraordinar de relaxant. Nu suntem singuri in univers. Si noi, si stelele, avem aceeasi soarta: ne nastem, traim, si ne trasformam ( nu murim). Pentru ca si noi , si stelele, avem in continut aceleasi ingrediente ale vietii. N-ar trebui sa ne preocupe ca aratam putin diferit sau ca traim la mare distanta unii de ceilalti. Astea-s detalii. Nici ca noi suntem foarte mici si ca traim mult mai putin. Nu suntem in concurs cu stelele.  Important e ca suntem cu totii vii.

Nu , zau, privita din perspectiva asta, simpla noastra existenta pe planeta asta, sau pe oricare alta, e natural integrata in lumea larga si plina de sens. Pai atunci cu ce realitati ne tot razboim? Ce nu ne convine? De ce suntem nefericiti? Din orgoliu si aroganta? Din vanitati si din frici?  Nu mai bine ne-am bucura, asa cum suntem, de noi si de lume? Nu mai bine ne-am ocupa sa invatam in continuare cum sa traim mai mult, mai fericit, mai armonios integrati in lumea larga si-n univers, fie si doar pentru ca face parte din noi, daca nu din alt motiv?

Continui sa cred ca toate nenorocirile lumii noastre ( ma refer la cele create de noi), dictaturi, crime, razboaie, infometare, si toate nefericirile cronice sau acute ale omului,  vin din neintegrarea cu el insusi si cu lumea larga ( a se citi univers). Vin de la cei care, din neatentie sau din prostie, n-au perspectiva corecta – nici asupra lor, nici asupra celorlalti. Sunt prea fricosi, egocentrici, aroganti, obtuzi,  lipsiti de imaginatie si defecti in esenta. Se plaseaza gresit in realitate si nu reusesc decat s-o tulbure intr-un mod pagubos –  si pentru ei, si pentru noi.

Si continui sa cred ca tot de aici vin toate crizele mari sau mici, personale sau generale. Ma refer la cele umane.  Din rezistenta tembela la schimbare, din dorinta de a schimba ce nu trebuie schimbat, din lipsa de fidelitate fata de propria noastra natura si fata de natura cea mare,  adica, pe scurt, din neintelegerea realitatii si din  neintegrarea corecta in ea.

Sigur, nu pot schimba eu nici lumea, si nici pe oameni – care vor continua sa faca greseli prostesti ( si eu pe langa ei).  Dar pot incerca, macar din cand in cand, sa ma insinuez in mintea si-n sufletul lor, asa cum s-au insinuat si altii in ale mele,  incercand sa le schimb perspectiva. Incercand sa-i eliberez de fricile, de ignoranta si de aroganta pe care  se intemeiaza iadul nostru terestru, de zi cu zi . Eliberandu-ma si eu,  ca acum, impreuna cu ei.

Nu stiu daca pot schimba cuiva perspectiva . Dar sigur pot incerca. Prin urmare incerc.

Si in incheiere, indiferent ca v-am plictisit sau nu, ca m-am facut sau nu inteleasa, v-as ruga frumos sa urmariti filmuletul de mai jos. Este un fragment ( numai trei minute) dintr-un interviu acordat de astrofizicianul Neil DeGrasse Tyson revistei Time. Raspunsul la intrebarea ” care e cel mai uluitor fapt pe care ni-l puteti impartasi despre univers?” ( the most astounding fact about the universe). Merita sa va opriti putin si sa-l ascultati. Schimba perspectiva. Simplu, scurt, optimist  si…uluitor 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: