Ioana Hincu

Impotriva fericirii – tirania opiniei celorlalti

In certitudini on Martie 26, 2012 at 9:17 pm

Pentru toti prietenii mei, tineri sau mai putin tineri, dar cu adevarat inteligenti

Cum spuneam in scrierea precedenta, integrarea in realitate e grea ( mai grea decat pare la prima vedere). Si nu se poate face sanatos si constructiv decat intr-un singur fel: largindu-ne perspectiva, schimband-o permanent, invatand despre noi si despre ceilalti continuu, impacandu-ne cu lumea,  acceptand cu blandete si toleranta ceea ce nu poate fi schimbat. Neintegrarea in realitate – adica alienarea si singuratatea , razboiul cu sine si cu lumea – n-a facut si nu poate face pe nimeni fericit.

“Foarte putini oameni pot fi fericiti daca intregul lor mod de viata si viziunea lor despre lume nu se bucura de aprobarea celor cu care au relatii sociale si, in particular, a celor cu care traiesc laolalta.” – scria Bertrand Russell in volumul sau “The conquest of happiness” ( tradus la noi sub titlul “In cautarea fericirii”) in 1930. Putine lucruri s-au schimbat in spiritul omenirii in acesti ultimi 80 de ani. Greselile se repeta. Cauzele nefericirii omenesti la fel.  Si cam toate vin din aceesi sursa: ignoranta si lipsa de libertate spirituala. Supunerea oarba fata de tirania opiniei publice si a opiniei celorlalti ( chiar bine intentionati si apropiati) ramane aceeasi vesnica sursa de ruptura de sine, de trai dezintegrat si schizoid. Iar eu una, cel putin pana acum, n-am cunoscut si  nici n-am auzit de vreun schizofrenic fericit.

Daca de sub jugul prejudecatilor si al dogmei religioase ( al celei stupide, anacronice si limitative) mie mi se pare ca eliberarea spirituala a inceput (atentie, nu s-a desavarsit, doar a inceput), intre timp s-au adaugat alti “tirani”, alte inchisori sufletesti si mentale, care ne imping pe noi, cei de azi, la aceeasi alienare  si dezintegrare sociala, la aceeasi nefericire profunda: mass-media si publicitatea.

Mass-media

Internetul si televizorul sunt, in prezent, fara indoiala, suprema sursa de informatie si principalii formatori de opinie sociala pentru masele largi. Presa scrisa (in afara de cea de scandal sau cotidienele care tot cam asa ceva au devenit) mai putin.  Nu scoala, nu literatura, nu familia. Categoric nu. Internetul si televizorul. Impactul si incidenta lor sunt inevitabile. Inevitabile…..Chiar sunt?

Ia sa vedem. Faceti va rog un experiment: o saptamana sau o luna fara televizor ( adica fara emisiuni informative, mondene, talk-showuri si reality-showuri). Uitati-va doar la filme, seriale, emisiuni culturale ( nu pseudo-culturale) sau documentare. Evitati mass media de opinie si asa-zisa informatie. La starea vremii si la stirea zilei va puteti uita scurt si fara comentarii prea multe pe internet.  Daca reusiti, veti avea o revelatie: nimic din ce e relevant si important nu aflati de la televizor. Informatia  mediata de televiziune e de fapt foarte putina, opinia saraca si plictisitoare ( daca nu e stupida si agramata),  viziunea asupra lumii e limitata si deseori eronata. Lumea nu e ca la televizor ( decat o parte a ei, exact cea care nu conteaza sau care nu ar trebui sa conteze). Iar perceptia corecta, ampla, integrata, asupra realitatii nu se dobandeste prin micul ecran, ci prin contact direct cu oamenii , prin informarea corecta, din surse responsabile si nealterate ( presa serioasa, de nisa, nu cea cotidiana, de scandal si de senzatie, articole si carti scrise de oameni inteligenti, coerenti, care au argument, nu de amatori si de impostori). Si prin folosirea corecta a organului propriu al gandirii in raport de educatia ( cat mai ampla si mai serioasa ) dobandita de fiecare. Se cheama discernamant. Folositi-l, daca-l aveti. Si nu va asteptati sa-l gasiti prea des la lumea larga.

Internetul , pe de alta parte, e un instrument fabulos de informare si educatie.  Cu o singura conditie: sa fie folosit cu multa inteligenta, dozat ( nu stati toata ziua cu nasu-n computer, va rog) si, de asemenea, cu discernamant. De la muzica, filme si pana la presa si literatura serioasa (  se pot descarca filme, discuri, articole si carti de referinta in orice domeniu, unele inca gratuit) cred ca se poate gasi cam orice . Sigur, pentru cele de buna calitate, uneori ( nu intotdeauna) mai trebuie sa si platesti. Pana la urma e o optiune personala cum si pentru ce folosesti internetul. Daca vrei sa socializezi ( virtual, desigur, nu real), sa vezi poze de la nunti si petreceri, sa afli stiri mondene ( cine cu cine s-a mai “combinat” sau “dezcombinat”) internetul poate fi la fel de tampitor ca televizorul. Daca-i citesti pe interpretii – internauti anonimi ai realitatii, iar te tampesti. In acelasi timp insa, iti poate oferi ( daca stii cum si unde sa cauti) o perceptie mult mai corecta si mai ampla asupra felului in care gandeste  si functioneaza ( chiar stramb) lumea larga; pentru ca accesul la internet e mult mai liber decat televiziunea ( chiar al naibii de liber) si informatia mai ieftina ( chiar daca nu e gratuita) si mai rapid de obtinut decat la magazinul de muzica, de film , de carte sau decat la muzeu.

Publicitatea

Marele tiran al lumii actuale ramane publicitatea. E invaziva, omniprezenta, ademenitoare, persuasiva ( in cele mai subtile si subliminale moduri) si lipsita de scrupule. Case, masini, haine, accesorii, detergenti, bauturi, medicamente, ( mai putin stiinta si cultura) etc, tot ce defineste in linii mari stilul de viata si tendintele la care, in aparenta, ar trebui sa te conformezi ca sa te integrezi social, se promoveaza agresiv si excesiv . Se cheama publicitate. E imposibil sa-i rezisti. Imposibil? Oare? Nu cred.

Bun. E evident ca pentru marea masa ( niciodata prea educata, niciodata prea libera, niciodata prea inteligenta) norma de integrare sociala ( morala, spirituala, estetica, de comportament) e data tot de “tiranii” vechi ( familia, comunitatea mica in care individul traieste, dogma religioasa) si de cei noi ( mass-media si publicitatea). Dar asta n-ar trebui sa fie valabil pentru omul inteligent. Omul inteligent nu trebuie sa se supuna aprioric opiniei publice. Si nici opiniei celorlalti. Nici nu trebuie sa caute aprobarea celorlalti de dragul integrarii in grup sau in societate. Si nici macar in familie ( daca n-are norocul sa provina din randul unor oameni suficient de liberi si de inteligenti).

Omul inteligent trebuie sa-si fie in primul rand fidel lui insusi. Valorilor, ideilor, opiniilor, emotiilor si dorintelor lui. Sa se arate lumii autentic si integrat cu sine. Asa cum se gaseste la diferite momente ale vietii si evolutiei sale. Nu asa cum il vrea lumea pe el.

Nu trebuie sa aveti masina, daca va place mersul pe jos sau pe bicicleta. Nu trebuie sa mergeti la biserica , la templu sau la moschee ca sa credeti in Dumnezeu. Nu trebuie sa purtati poseta daca va place cu rucsacelul in spinare sau cu mainile-n buzunare. Nu trebuie sa aveti smartphone daca va e suficient un banal telefon mobil . Nu trebuie sa aveti casa in proprietate daca va convine sa stati cu chirie. Nu trebuie sa mergeti la serviciu in fiecare zi daca va puteti intretine din altfel de activitati ( legale sa fie). Nu trebuie sa va tundeti doar pentru ca lumea zice ca barbatilor le sta bine cu parul scurt, si nu trebuie sa aveti plete doar pentru ca majoritatea femeilor si le cultiva cu religiozitate ( eu spre exemplu ma numar printre ele; dar e alegerea mea personala; imi place). Nu trebuie sa aveti anumite convingeri politice si o anumita apartenenta politica doar pentru ca altii au. Nu trebuie sa mergeti la sala doar pentru ca toata lumea merge si nici sa va dati cu placa daca voua va place doar sa schiati. Nu trebuie sa va placa Beethoven daca va place Rahmaninov, nici jazzul daca va place rockul. Trebuie doar sa stiti ca exista si sa nu refuzati nimic fara sa cunoasteti, ca sa puteti alege coerent si constient. Uniformizarea de dragul integrarii nu e o solutie personala fericita.

Dar nici neconformarea sterila si copilareasca. Asta produce alienare. Nu trebuie sa fii Gica-contra doar asa, ca sa fii cineva. Nu trebuie sa le faceti pe toate pe dos decat restul lumii, doar de ciuda si de suparare, doar din vanitate si narcisism, doar ca sa iesiti in evidenta  prin revolte zgomotoase si nonconformism demonstrativ. Nonconformismul – atat cat este necesar pentru conservarea sinelui – ar trebui sa fie spontan, natural si neagresiv.

Importanta pentru integrarea fericita in realitate, e doar opozitia ferma, coerenta si inteligenta fata de tirania opiniei celorlalti. Dar si blanda si toleranta deopotriva. Atat cat se poate.

Pentru asta insa trebuie inteligenta si curaj. Mult curaj. Iar curajul vine , in primul rand, din solida si neincetata cunoastere de sine (stii cine esti si ce nevoi ai, sau macar intuiesti) si din cunoasterea si intelegerea lumii si a celorlalti – buni sau rai, mai mult sau mai putin inteligenti sau educati. Ignoranta naste frica. Si frica e cea mai mare limitare a spiritului uman.

Asa ca, daca sunteti inteligenti, ca sa va eliberati de sub tirania celorlalti, ca sa fiti voi insiva fara sa fiti in razboi cu lumea si alienati social, am o singura recomandare: invatati, invatati, invatati. Permanent. Despre voi, si despre ceilalti. Ca sa stiti. Ca sa intelegeti. Ca sa nu mai aveti nevoie de confirmari sau de aprobari din exterior, toata ziua, pentru a va integra in real si in social. Ca sa va puteti afirma calm, natural, autentic si neconflictual in lume. In orice lume. Ca sa stiti in care parte a ei puteti trai liberi si fericiti.

Tot din cunoasterea si intelegerea ampla si profunda a lumii vine si toleranta. Impacarea si acceptarea diferentelor, convietuirea relativ pasnica si fericita cu omenirea tot de acolo vin. Si, desigur, si din inima curata si buna. Fiti buni cu voi. Numai asa veti putea fi buni si cu cei din jur.

Inteligenta, cunoasterea ( ca proces continuu si perfectibil ) si bunatatea autentica si manifesta sunt eliberatoare. Eliberatoare de frica si de prejudecati. Eliberatoare de sub orice tiranie. Inclusiv de sub tirania opiniei publice sau a celor apropiati, bine intentionati, dar diferit orientati.

Libertatea spiritului nu e doar un drept al omului, dar si o datorie, o obligatie individuala. Fara libertatea spiritului, va promit: nu veti fi niciodata cu adevarat fericiti si integrati.

iar in incheiere, iata, ma repet ca o moara stricata: despre integrarea in marea realitate. Daca n-ati vizionat pana acum, vizionati:

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: