Ioana Hincu

Reguli

In Dubii on Mai 2, 2012 at 11:50 pm

Ne plac si nu ne plac.

Ne plac daca le-am facut noi. Nu ne plac intotdeauna daca le-au facut altii.

Ne plac daca tin loc de raspunsuri pe care noi nu le avem. Nu ne plac cand raspunsul e altul decat cel pe care l-am gasit deja sau diferit de cel care ne convine.

Ne plac cand corespund cu ordinea pe care noi o dorim si care ne face fericiti. Nu ne plac cand restrang sau interfereaza cu libertatea noastra.

Ne plac cand le cunoastem si le intelegem – pentru ca doar asa le putem accepta constient sau evita / incalca fara sa fim prinsi . Nu ne plac cand depasesc puterea noastra de intelegere , pentru ca omul se teme de necunoscut, adica de ce nu incape in mintea lui.

Fie ca ne plac, fie ca nu, regulile ar trebui sa aibe un singur scop: sa defineasca zona noastra de echilibru si de confort. Atat si nimic mai mult. Unele o fac. O vreme. Pana se schimba. Altele ne tulbura de la bun inceput.

 Atunci vin si zic: care echilibru? Si care reguli? Pe care ar trebui sa le respect si pe care nu?

–        Numai pe cele universal valabile – zice o voce  transparenta si fara tonalitate, venita de undeva, de nicaieri sau din capul meu. ( Ei da, aud voci, e bine?! Metaforice si ezoterice. O fi si asta un fel de deranj mental.)

Universal valabile…Ce naiba inseamna “universal” cand e vorba de legi omenesti? Grozav ne place cuvantul “universal”. Suna atotcuprinzator. Suna impunator, grandios. Suna … mare. Si asta e foarte amuzant pentru ca noi nu cunoastem tot universul, ci doar o mica parte . Dar pentru linistea noastra, am stabilit o regula: ca n-are sfarsit. Deci nu e grija si nici treaba noastra de fiinte cu existenta finita sa-l stim pe tot. Si i-am gasit si-un adjectiv: infinit. Totusi, universal si infinit sunt doua adjective de care abuzam in draci si…fara sfarsit. Ca de exemplu cand vrem sa umplem de emfaza o regula. Suntem simpatici.

Acestea fiind spuse: stie cineva vreo regula conceputa de om si universal valabila? Adica vreo  regula omeneasca  infinit valabila in spatiu si timp? Care se verifica oricand si peste tot in univers? Sau macar in lumea noastra? ( Ca deh, multi dintre noi au senzatia ca in afara de ei, nu mai exista si nu mai conteaza nimic).

Zicea Einstein ca totul e relativ. Si ca  totul se transforma. Doar energia se conserva. Iar eu, cuminte si neavand contraargument, tind sa-l cred. Lucru care, cand vine vorba de regulile noastre, omenesti si deja consacrate, imi da o liniste teribila. Inseamna ca am tot dreptul ca, atunci cand nu-mi plac regulile oamenilor, cand nu-mi fac bine si nu mi se ( mai) potrivesc , sa le ignor, sa le incalc sau sa le inlocuiesc. Cu ale mele si suportand consecintele ( sau bucurandu-ma de ele), desigur. Pentru ca oricat de impersonale ar fi menite sa fie, cand ma lovesc de ele nu mai sunt; devin foarte personale si relative. Asa ca le abordez  ca atare. Ceea ce, de fapt, facem, mai mult sau mai putin , cu totii.

Cum spuneam: ce reguli? Care reguli?

Mie vocea transparenta imi spune:- Esti libera sa decizi. Uf. Obositor. Adica n-am incotro, si pana mor, va  trebui sa ma tot gandesc. Va trebui sa tot inventez, descopar sau dubitez reguli, si sa aleg dintre ele pe acelea care imi plac si care ma reprezinta. Iar in rest? Vad eu cum le evit sau inlocuiesc 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: