Ioana Hincu

Cât de greu poate fi?

In Solutii on Mai 17, 2012 at 5:28 pm

Good news: life usually sucks, BUT…..

Știați că toți avem o zonă a creierului care are grijă să fim optimiști și să sperăm la mai bine, chiar și când n-avem motiv sau argument rațional ( studiile recente de neuropsihologie au demonstrat-o) ? Nu credeți c-ar fi bine să ne-o folosim? Și știați că avem în creier și o zonă realistă, care ne domolește optimismul, dar care e mult mai firavă și mai mică? De ce să-i cedăm toată vremea? Poate că nu trebuie. Și mai știați că toată lumea știe ce e iubirea, că oricine e apt să o împartă și să o simtă, că orice vietate are nevoie de ea  pentru că vindecă ( multe, chiar dacă nu pe toate)? De ce să nu ne folosim și de ea? Cât de greu poate fi?

Gen:

Deschizi ochii dimineață. Nu e soare afară. Pisica a răsturnat o vază. Câinele a făcut pipi pe covor. Barbatu’€™ care sforăia ieri lângă tine nu mai e ;  de fapt lângă tine n-a fost niciodată; oricum nu era chiar cel la care ai visat. În fine. N-ai chef să te duci la serviciu și totuși trebuie. Dar nu-ți vine. Pare greu să găsești un motiv ca să te dai jos din pat. Și totuși, cât de greu poate fi?

Între timp pisica  s-a trezit și ea, cască și se întinde. Ar merita bătută. Dar sare-n pat și se uită la tine cu ochi mari și complet nevinovați ( pisicilor le lipsește complexul de vinovăție), se răstoarnă cu labele-n sus și-ncepe să toarcă ; vrea s-o mângâi ; vrea puțină iubire. Ar trebui s-o ierți și s-o mângâi. Cât de greu poate fi ? Și-o mângâi. E plăcut. E bine.

Câinele, spășit ( ăștia știu când fac ceva rău) se apropie de pat și, gelos, pune și el o labă timidă, dar hotărâtă, pe tine. Și el vrea să-l mângâi. Și el vrea iubire. Cu mâna liberă ai putea să-l scarpini între urechi. Cât de greu poate să fie? Și-l scarpini. Zâmbești. Asta e și mai bine. Ziua nu mai e chiar atât de neagră. Promite.

Bei cafeaua, uzi florile ( sau nu ? doar nu s-or usca dacă le sari o dată), încui și pleci la serviciu. Acum 30 de minute nu mai vroiai nimic, n-aveai nici un motiv să te dai jos din pat și să trăiești, acum parcă-i mai bine. Vezi? Cât de greu poate fi ? Să-mparți o mângâiere, un zâmbet, o iertare de păcate ( câinești, pisicești, omenești) și puțină iubire. Hai că nu e -€“ zice responsabilul cu optimismul din creierul tău.

Afară, pe stradă, nu e soare, dar totuși nu plouă, și asta nu e rău deloc, e chiar bine. Pentru că dincolo de nori, în spatele lor, e un soare enorm care la un moment dat ți s-ar putea arăta și ție. Ziua totuși promite. Nu trebuie decât să vezi puțin dincolo de nori. Cât de greu poate fi să fii puțin vizionar și optimist? Hai că nu e.

Trece o mașină în viteză, pe trecerea de pietoni, pe lângă tine; te sperii, te arunci înapoi, te dezechilibrezi și te agăți de primul copac de pe marginea drumului. Pe care, deși nu vroiai,  l-ai  luat în brațe ( ai fi preferat să iei pe altcineva, mai moale). Plus ți-ai agățat haina. Te enervezi puțin. Te-ai  și speriat… Dar ești nevătămată și vie . În fond ce dacă tocmai ai luat în brațe un copac? N-o fi el copacul tău personal sau prietenul tău cel mai bun, dar poate că și copacul ăla vroia puțină  iubire. Poate că de aia îngerii ți-au dat un ghiont și te-au împins spre el. Dacă te gândești așa, un pic împăciuitor și optimist, trec și sperietura și enervarea. Cât de greu poate fi? Hai că nu e.

La serviciu a fost nasol. Ți-au ieșit toate pe dos. Dar nu te-au dat afară și doi colegi cumsecade te-au invitat la o bere. Ok, ție nu-ți place berea, dar  s-o găsi , acolo, un pahar de cola sau de vin care să-ți placă și ție, și peste care să râzi cu ei, să te destinzi puțin. Hai că nu-i toată ziua rea; și chiar dacă   nu ți-o petreci cu Făt-Frumos-din-lacrimă, pe  seară ai râs și te-ai simțit bine. Iar mâine e o nouă zi, care-ți poate aduce ceva mai bun. Altceva.

Ce vreau să spun e că viața, în general, e nedreaptă și cam de rahat. Nu în fiecare zi, dar în mare parte. Și totuși, dacă tot avem un creier înzestrat din proiect cu abilitatea de-a ne face optimiști și încrezători în viitor, chiar și când optimismul pare nesustenabil, păi să ni-l mai folosim și așa. Ce dacă alții o să râdă de tine sau o să creadă că ești puțin idiot sau tembel? Lasă-ți inima să râdă, să spere și să iubească oricum și orice – o floare, un câine, o melodie, un pom, un coleg -€“ pentru că asta-i trebuie. Iar dacă râd de tine, lasă-i,  și bucură-te că-i poți face și tu pe ei să radă. Cât de greu poate fi?

În fond și ei au nevoie de aceleași lucruri ca orișicine: să zâmbească, să iubească și să fie iubiți. Și să spere, desigur; măcar din când în când,  toți avem nevoie de puțin optimism, chiar tembel.
 
 Să aveți o zi optimistă! Everybody.

(   si Ingrid Michaelson, de ascultat, ca sa va inveseleasca – Everybody)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: