Ioana Hincu

Și piatra a fost aruncată …

In Solutii on Mai 26, 2012 at 12:55 am

“Cel fără de păcat dintre voi să arunce întâi piatra[…] Voi nu știți de unde vin, nici unde mă duc. Voi judecați după trup. Eu nu judec pe nimeni.”  Isus ( ev. Ioan. Cap 8)

Am căutat multă vreme și în mai multe limbi etimologia cuvântului biblic  ”păcat”. Pentru că nu eram sigură că am înțeles corect ce înseamnă “fără de păcat”. Limba noastră și multe altele înțeleg prin asta „nevinovat”. Are legătură cu vina. După unii interpreți biblici, cu vina( păcatul) originară – după care toți ne naștem vinovați. Ceva nu-mi suna bine. Cu toții ne naștem curați! Cea mai bună explicație am găsit-o în greaca veche ( nu cunosc limba greacă) prin intermediul limbii engleze. Cuvântul  grecesc hamartia(ἁμαρτία) din Noul Testament este tradus in engleză ca sin ( păcat) care vine din synn ( engleza veche – se referă la arcași) și înseamnă în ambele limbi vechi “a rata ținta”.  N-are nici o legătură cu povestea biblică ( superficial, prost înțeleasă și propagată) a păcatului originar ( Eva, Adam, mărul cunoașterii, etc).

Prin urmare, când acționăm ( cu trupul, cu gestul și cu vorba adică) toți mai ratăm ținta. Toți greșim. Nu totdeauna nimerim. Trebuie să recunoașteți. Măcar pentru asta ar trebui să ne mai domolim zelul și să gândim bine criteriile după care ne judecăm unii pe ceilalți. Să nu mai decretăm atât de ușor vini și vinovății.

Dar nu-i așa. Zboară pietrele cu frenezie printre noi și peste capetele noastre. Și ce mă nedumerește e că cei mai harnici aruncători de pietre ( a se citi aspri judecători) sunt cei mai plini de păcate ( a se citi ratări).

Poate că e firesc într-o lume atât de populată, atât de rapidă, în care oamenii sunt judecați exclusiv după aparențe, rezultate ( bune, rele) și reușite frugale ( pe care cei mai mulți și le adaugă, mândri, la CV). Într-o lume a dosarelor, evidențelor statistice, a inflației de titluri și diplome fără suport, o lume înecată și judecată după hârtii, nu după esențe și excelență. Într-o lume în care tinerilor ( nu contest, poate inteligenți) care nici n-au apucat să guste din propria viață ( din care, evident, nu înțeleg nimic)  li pretinde sau li se acordă prerogativa de a hotărî, cu drept de viață și de moarte asupra altora. O lume în care tinerețea și viteza în sine au devenit titluri de glorie și valori. O lume în care sfatul înțelepților ( totdeauna bătrâni, în vechime) nu mai are nici o valoare.

Într-o asemenea lume, e firesc să aruncăm cu piatra prea des și prea repede, fără să ne gândim destul. Să judecăm și să condamnăm, cu vorba sau cu fapta, prea superficial și fără temei. Și nu mă refer aici doar la societate, la profesii sau la politică. Mă refer la iuțeala cu care ne judecăm și ne condamnăm între noi: părinți și copii, frați și prieteni, iubit cu iubită, bărbați cu femei . Fără iertare sau înțelegere. De unde și atâta nefericire, atâtea destrămări și rupturi fără rost.

Eu m-am mai domolit cu aruncatul pietrelor de la o vreme încoace. Nu mi-a ieșit așa, de capul meu . Și nu m-a ajutat nimeni ( tânăr sau bătrân) din realitatea mea imediată. M-au convins niște înțelepți bătrâni, unii încă în viață, alții morți. Straniu. Pentru că pe nici unul dintre ei nu-i cunosc. M-au convins cu vorbe. Și de aceea mă gândesc că poate, răspândindu-le ( vorbele lor), îi mai conving și pe alții că aruncatul pietrelor ( a se citi judecăți și verdicte pripite) e un sport obositor și dăunător. Dintre toți, azi am ales doi. O soluție mai puțin convențională. Ortega y Gasset și Leonard Cohen. Un filosof și un menestrel.

De la primul ( mare și decedat filosof) am învățat că  oamenii nu trebuie judecați după faptele lor , ci după aspirații, intenții și dorințe. Da , știu, e greu. X a vrut să facă un lucru bun și a ieșit prost. Ba te-a afectat și pe ține. Deh, și oamenii grozavi greșesc uneori.  Exemplu: A vrut să-ți spună  “  ești  dulce, te iubesc” , n-a putut, ți-a luat o ciocolată cu lapte ( dulce), iar ție îți place amară. Dezamăgire -€“ așa e când rezultatul , nu intenția contează. Iar tu  ai ales un trup frumos, eventual cu limuzină și casă frumoasă, sau  care ți-a cântat serenade iscusite, fastuoase și bine organizate, sau ți-a spus exact ce vroiai să auzi, chiar dacă nu era sincer .  Și de abia după o vreme ai aflat că asta a fost tot, că  s-au terminat intențiile și aspirațiile,  că Cyrano era de fapt autorul, și că nu cât de dulce e prima vorbă sau prima ciocolată contează. E doar un exemplu ( simplu, clasic, prin comparație cu altele) de cum fapta înșeală. Și de ce intenția, aspirația e importantă. Iar ea, săraca, se dezvăluie deseori timid și  greu .

Toți greșim. Nu nimerim întotdeauna cu vorba și nici cu fapta. Din păcate însă, după aceste criterii și de obicei prea grăbit,  judecăm și suntem judecați. Oamenii sunt drastici și nemiloși unii cu ceilalți. Zboară pietrele frenetic între ei. De obicei pentru că sunt necăjiți, extenuați sau speriați. Fac și ei ce pot.  Omul face ce poate. Așa spune primul dintre înțelepții pe care i-am ales azi:

“ Nu trebuie să-i apreciem  pe semenii noștri prin ceea ce fac. În cel mai bun caz, fiecare face ce poate, ceea ce destinul îi tolerează.[…] Adevărata și profunda noastră personalitate este constituită din aspirații, angajamente, nevoi și dorințe. […] Calitatea aspirațiilor fixează rangul sufletului nostru, pentru că sunt pură și spontană emanație, care din intimitatea noastră se ridică precum vaporii din apele imobile .”(Meditacion de nuestro tiempo – Ortega y Gasset, Conferencias, Buenos Aires, 1928)

Al doilea înțelept nu e filosof ( L.Cohen). Sau poate că e, dar îl judec eu prea grăbit, pentru că am în vedere una dintre cele mai frumoase poezii-melodii de dragoste frântă și sfântă, Hallelujah,  care mie îmi spune cam tot așa:

Că omul face ce poate  ( I did my best, it wasn’t much), că dragostea nu-i un marș triumfal ( love is not a victory march)  și nici unul perfect, și că finalmente ce ai în suflet , ce dorești și ce simți, asta ești. Că există o izbucnire de lumină în fiecare cuvânt onest, venit din suflet  și chiar dacă nu e cel mai frumos sau mai potrivit pe care îl rostești, important rămâne să fie auzit și să se înțeleagă de unde vine; asta contează (There’s a blaze of light in every word/ It doesn’t matter which you heard/The holy or the broken Hallellujah).

Poate că-i prea poetic, prea eliptic sau prea abstract. ( Tocmai de aceea, în postul următor am să va redau , în original – mi-e teamă să-l traduc și să-l adaptez eu, să nu sune rău – textul integral. Și fragmentul integral din Ortega y Gasset). Cu toate acestea, eu sper că în acest fel, mai puțin convențional, să conving pe cineva ( măcar pe unul, doi, acolo) că judecățile și verdictele pripite sunt un lucru rău. Și că , desigur, efortul de a te abține de la ele e mare , dar esențial. Știu, pentru că nici mie nu-mi iese întotdeauna .

Totuși, de la o vreme încoace, cu ajutorul diverșilor înțelepți,  vii sau morți, abstracți sau concreți, m-am lăsat de aruncat pietre. A devenit un sport prea obositor. N-aș putea spune , însă, că nu mai primesc – că nu mai aruncă nimeni în mine cu pietre . Ba primesc. Dar mai rar, ce-i drept, și de obicei nu mă nimeresc. Eu însă le prind din zbor și nu le mai dau înapoi. Le păstrez.  Am o colecție întreagă și mi-e foarte utilă. Mă învață ( de câte ori o privesc) să le înțeleg durerile, furiile și nepriceperile celor care le-au aruncat în mine; că tare grăbiți și nepricepuți sunt oamenii la judecăți.  De aia nu nimeresc; nici pe ei, nici pe mine.

În plus eu am avantajul că fix așa, cu răbdare multă  și neuitând nici o clipă cine sunt, cu tot cu greșeli și defecte,  am învățat să iert, să tolerez ( ce se poate tolera) și … să mă feresc. Chiar dacă nu întotdeauna 🙂

Ceea ce vă doresc și vouă. Aleluia.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: