Ioana Hincu

Sala Palatului. Operatiunea monstrul.

In intre ras si plans on Mai 30, 2012 at 7:18 pm

Errare humanum est si eu nu ma las:

De 20 de ani incoace imi promit solemn ca nu mai merg la nici un concert, de nici un fel, la Sala Palatului, si nu ma invat minte. Ca e simfonic, opera, pop, jazz, cam orice si oricine se aude cat se poate de prost in sala asta. Afara de cazul in care vine de acasa cu toate jucariile ( a se citi camioane cu instalatii audio) si personalul priceput , aferent ( greu, scump). Ca sa nu mai punem la socoteala ventilatia ca si inexistenta ( de unde mirosurile incantatoare) si scaunele cele mai incomode din lume, proiectate probabil pentru pitici mici, mici, mici de tot, cocosati si strambi. Una peste alta, as fi crezut despre mine ca mai am atata tinere de minte incat sa nu mai merg sa stau cu genunchii la gura la concerte la care ori imi periclitez timpanele, ori n-aud nimic. M-am inselat. Sambata 26 Mai, anul curent, am recidivat:

Pink Martini.

Sigur ca am albumele lor ( demult, de cand pe la noi inca nu stia lumea cu ce se ocupa), sigur ca acasa am conditii de auditie pe gustul meu, sigur ca acasa ascult ce vreau eu din ce canta ei, nu doar ce vrea multimea, nu doar ce se asculta prin baruri, nu doar repertoriul de concert, si totusi, alta e euforia unei reprezentatii live. Si daca pe cele precedente le-am pierdut, am zis ca hai, macar de data asta.

Si euforie a fost. Nu de public euforic am dus lipsa acum. Doar ca daca la alte concerte cu sonorizare execrabila ( tot la Sala Palatului) ba imi vibrau oasele de prea multi basi, ba zbiera prea cu talent si din rarunchi solistul/solista (aia de la butoane dadeau prea tare) de nu se intelegea nimica – nimicutza ( spre exemplu anul trecut, la Gotan Project), ba mi-o lua din loc inima si lenjeria intima totodata de teama unei rupturi de timpan ( am naturelul simtitor) si singurul meu obiectiv era sa scap cu viata si cat mai repede din sala, de data asta a fost taman pe dos. Cum aplauda nitel sala ( entuziasta saraca, deh, ca evenimentele muzicale notabile sunt rare), dintr-odata nu mai auzeam ioc! Da nimic, zau!  Si munceau oamenii aia pe scena, se dadea de ceasul mortii pianistul, bateristul, chitaristul, solistii vocali ( si el si ea) si tot nimic ! Au cantat, spre exemplu, un excelent potpuriu de swinguri si…. nada, niente, zilch: de la o treime de sala in sus, mai nimic nu s-a auzit. Vorba unuia dintre prietenii cu care eram: aveam senzatia ca ascult muzica de la vecin, pe fereastra. Cu alte cuvinte, ceva – ceva se auzea, dar ca la bloc, cand te tulbura muzica de la alt apartament si te irita, pentru ca n-o auzi decat partial, ca pe un zgomot sacaitor de fond. Si parol ! chiar asa de incet si de prost se auzea.

Si da-o-n Doamne iarta-ma, dar e o sala, acolo , de numai 3-4000 locuri. Pai am fost in alte tari in incinte de 10-12-20000 locuri amenajate ad-hoc( pentru concert adica) si se auzea excelent de oriunde, chiar de la cucurigu. Am fost pe Wembley (ultima data la U2 in 2009) ,  90.000 locuri, biletul n-a fost mult mai scump ( 90 de lire sterline, dar erau si de 40), plin ochi inclusiv pe gazon, public care canta si chiuia tot timpul de fericire ( logic)  si la fel : s-a auzit perfect. Si de pe gazon (acolo a fost scump rau, pentru boieri), si de la ultimul nivel, si de la mijloc ( pe acolo am stat eu), si din dreapta, si din stanga ( am avut cunostinte care stateau pe ici pe colo, n-am stat toti la un loc).

Bref, orice incinta/suprafata se poate sonoriza bine. Cu conditia sa  stii cum,  sa ai cu ce si sa ai bunul simt sa angajezi niste oameni priceputi la butoane. Adica sa ai respect fata de platitorii de bilete si fata de artisti. Nu e cazul organizatorilor de concerte si al celor care se ocupa de sonorizari la Sala Palatului. Niciodata n-a fost. O singura data am auzit tare si bine acolo ( ca asa trebuie sa fie auditia de concert): in 1996 cand ne-a onorat pentru prima data cu prezenta sa,  domnul Sting. Dar deh, el nu se lasa niciodata pe mana altora. Are experienta si-si respecta publicul si pe sine. Vine cu armata lui de…orice. De la sunetisti la bucatari. Inclusiv cu instalatiile proprii de sunet. Profesionist si circumspect. Curios e ca pretul e tot ca la ceilalti menestreli.

Pe cei de la Pink Martini, ce sa zic? Ii suspectez ca au cantat bine, ca pe cd. Zic ii suspectez, pentru ca n-am avut dovada , decat vaga; ce s-a auzit printre aplauze si cu urechile palnie la maxim; poate ca data viitoare ar trebui sa includa in pret si niste aparate auditive de unica folosinta (ca instalatie pentru casti, ca la avion, nu e), sau sa le vanda la intrare, daca bani de instalatii de sunet si ingineri pe masura organizatorii n-au. Desigur, publicul romanesc, care nu e cel mai rasfatat din lume, accepta si plateste si pentru asa ceva. Poate ca n-ar trebui. Sau poate ca da. Nu stiu.

Pe mine oricum, nu ma mai prind pe acolo. Sper ca dupa atatea experiente ratate, m-am dezvatat. In caz ca totusi nu mi-a trecut si ma lasa memoria, imi voi lua un carnetel in care voi nota regulat o mantra utila: jur sa nu mai merg la nici un concert la Sala Palatului. Exact ca-n “Operatiune monstrul” ( nu stiu daca ati vazut filmul – romanesc, comedie de referinta; il puteti urmari pe linkul de mai jos ) in care raposatul Ovidiu Schumacher ( juca rolul unui vanator plecat in Delta,la relaxare si liniste, impreuna cu niste pescari amatori galagiosi – Toma Caragiu, Marinus Moraru, Octavian Cotescu, etc) scria in fiecare zi in carnetel, tacticos si probabil ca sa nu le rupa capul colegilor: “ Jur sa nu mai vin in Delta decat singur.”

Asa si eu. Relatia dintre mine si Sala palatului ia o noua turnura. Pana o darama sau o doteaza cu o instalatie decenta de sunet, eu – carnetel – mantra. Operatiunea monstrul a inceput.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: