Ioana Hincu

Pentru ca nu mai avem eroi

In Solutii on Iulie 22, 2012 at 5:29 pm

…si ne mor principiile bune…

Cuvintele din postarea anterioara  –  “ Doua solutii”  –  pe care v-as ruga sa o cititi si tot recititi , apartin lui Nicolae Steinhardt si sunt parte din testamentul lui politic. Testament cu care incepe “Jurnalul fericirii”.  Al fericirii lui…

De ce acum si de ce aceste solutii?

Pentru ca pe 29 iulie 2012 se implinesc o suta de ani de la nasterea lui Nicolae Steinhardt ( 29 iulie 1912). Poate ca nu-i o simpla coincidenta. Sau poate ca este, dar daca-i veti citi testamentul  si solutiile, sper ca nu va mai fi.

Pentru ca eu as avea multe de spus  despre ce ne trebuie si ce ne lipseste acum , si tot incerc sa spun , dar “vocea” mea nu se poate compara – in vreun fel sau vreodata – cu a lui.

Pentru ca acum, strict in aceste saptamani cat o epoca (  ultimele saptamani cumuleaza in mintea mea toate paradoxurile si destramarile unei epoci intregi, concentrationare si postcomuniste) spre uluirea mea  – care uluire, desigur, vine din nepriceperea integrala a realitatii in care traiam si inca mai traiesc – principiile bune si valorile sacre si eterne sunt terfelite, ba chiar ingropate si mai adanc in mocirla decat pana acum. Caci doar asa se explica  – iar mie mi se pare o nebunie vecina cu blasfemia – cum un personaj ca Adrian Nastase a avut indrazneala de a se pretinde indreptatit sa lase un testament politic cuiva. Oricui, nici nu mai conteaza – testamente politice au drept sa lase numai oameni care se bucura de puritatea si anvergura spirituala ale lui Steinhardt. Doar asa se explica faptul ca minciuna si nerusinarea au devenit regula la varful societatii noastre de acum.

Pentru ca, inainte de toate si ca prima profesie, Nicu Steinhardt a fost specialist ( doctor) in drept constitutional . Iar despre Constitutia Romaniei se discuta mult. Mult si prost.  Caci nici nu se intelege, nici nu se cunoaste. Iar eu tot incerc sa fac cunoscute si sa explic macar primele ei principii si valori ( si prea putin reusesc).

Despre dreptul constitutional, Nicu Steinhardt spunea ca este stiinta organizarii si apararii libertatii. A celei civilizate si intemeiate pe respectul omului fata de semenul lui – zic eu.  Asta ar trebui, in esenta si in fundamentul vietii noastre, sa aparam. Libertatea civilizata. Nu doar acum, ci permanent.  Iar noi nu prea stim cum s-o facem. Pentru ca nu ne-a invatat nimeni . Pai haideti sa invatam! Sa invatam ( iar va plictisesc cu treaba asta) ca libertatea civilizata inseamna in primul rand sa respectam demnitatea, dreptatea si libera dezvoltare a personalitatii fiecaruia. Caci acestea sunt valorile supreme ( teoretic garantate de Statul Roman) si asta scrie in Constitutia tarii noastre – in titlul I ( principii generale), articolul 1 aliniat (3). Si sa mai invatam ca ele ( aceste principii si valori supreme) sunt obligatorii pentru orice roman – tot in constitutie scrie ( articolul 1 aliniat 5). Si sa invatam din ACEST testament politic, cum se apara ACESTE principii si valori – care sunt suma libertatii civilizate – atunci cand, cineva, oricine, ti le incalca. Se apara consecvent, fara jumatati de masura, si cu curaj. Se apara asumandu-ti riscuri, oricat de mari sau mai mici par. Se apara cu curaj mare, autentic,  sau, dupa caz – ca Churchill si Bukovski pe care ii citeaza Steinhardt – chiar nebun. Iar acest tip de curaj, indreptat spre apararea acestor valori, are sediul intr-un singur loc: in inima noastra, acolo unde teoretic ar trebui sa-si aibe casa si Dumnezeu. Numai de acolo ii putea veni lui  Steinhart, spre exemplu, curajul de a apara aceste valori, drept si demn, chiar cu pretul libertatii sale  – a fost condamnat la 13 ani de munca silnica, in anii ‘50, pentru ca a refuzat sa minta si sa fie martorul acuzarii in procesul lui Constantin Noica. Si desigur, din taria de caracter.

Pentru ca suntem un neam zdruncinat de istorie ( si nu ma refer doar la cea recenta),  dezorientat si plin de contradictii. Si pentru ca, in lipsa de asemenea modele umane si de eroi ( pentru ca nu mai avem), singurul lucru bun care ne poate aduna la un loc, da curaj, si impinge in aceeasi directie, buna, sta in astfel de principii , in asemenea modele, si intr-un astfel de testament.

Si tocmai pentru ca ne mor principiile pe rand si nu mai avem eroi care sa ni le salveze, spre a nu se pierde de tot, mi-am permis sa va aduc in atentie un fragment din scrierea lui de capatai ( Jurnalul fericirii), alaturi de cateva valori si principii bune si simple, pe care, cu asemenea curaj si consecventa ar trebui sa le aparam permanent:

Adevarul, libertatea, demnitatea, dreptatea, respectul fata de propria viata si iubirea fata de aproapele tau si de Dumnezeu.

Iar pentru atei sau agnostici, daca decalogul biblic plus Noul Testament nu conving, atunci le recomand macar acest testament si, din nou, Constitutia Romaniei, eminamente laice , si care in esenta tot asta spun. ( “Decalogul” constitutional se gaseste in prima parte – titlurile I si II; lipsurile si defectiunile sunt prin alte titluri).

De ce insist atat asupra acestor valori (aparent) laice? Pentru ca acum ar trebui sa conteze, probabil, mai mult ca oricand. Acum, cand minciuna, lipsa de demnitate, nedreptatea, lipsa de respect fata de sine, ura si dispretul fata de semenul si aproapele tau sau al meu, au atins un apogeu nepermis, si nu mai trebuie acceptate. Nu de alta, dar ca sa nu intre-n firesc si in obicei. Iar ca sa le combateti corect, consecvent, cu curaj, aparand valorile bune, m-am gandit ca modelul uman si intelectual al lui Nicolae Steinhardt v-ar putea fi util.

Si, nu in ultimul rand, pentru ca Steinhardt s-a nascut pe 29 iulie 1912, acum o suta de ani. Cine stie, poate ca pe 29 iulie 2012 vom inchide acest ciclu lung si nefericit al decaderii noastre ca natie. Si vom incepe altul, urmand ACEST model, ACEST legat universal valabil si ACESTE solutii. PENTRU CA ALTELE pentru iesirea din lagarele mintii in care iata, inca ne mai aflam dupa 22 de ani, CHIAR NU MAI SUNT. Desigur, nici semne ca o vom face nu se arata , PENTRU CA ADEVARUL IN CONTINUARE NU PLACE. IAR CURAJUL NICI ATAT!

 Epilog

Vali Sterian –  „Exercitiu”. Raposatul Valeriu Sterian a scris cantecul asta in 1991, cand Ion Iliescu, presedintele ales al Romaniei, „debarca” guvernul Petre Roman aducand pentru a doua oara minerii la Bucuresti. In 1992 Ion Iliescu a fost reales prin vot democratic . Ascultati. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult .

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: