Ioana Hincu

Forme fără fond bun

In certitudini on Iulie 29, 2012 at 5:07 am

Fuga de realitate nu-i o soluție. Negarea ei, nici atât.

„Forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură.” Titu Maiorescu(1840-1917)

M-am întrebat deseori cum de a fost posibilă acum, în 2012, după 22 de ani de libertate,  o asemenea răsturnare de situație ( dramatică,  nocivă, aparent rapidă și pe cale de a deveni ireversibilă)  în țara mea , care părea că face pași ( mici) înainte, spre un viitor mai bun.

Sigur, explicațiile pot fi ( și sunt) multe: vechea dictatură ( cea reală) care ne-a anulat elitele, principiile sănătoase de viață, și l-a alungat pe Dumnezeu din noi ; continuarea post-dictatură, continuare ceva mai subtilă, mai diversificată a aberațiilor și racilelor ei; falsele elite apărute după revoluție; modelele proaste și impostorii care s-au ridicat și încă se mai ridică dintre și peste noi; educația și cultura  în serios declin; biserica și religia grav compromise de înseși purtătorii și reprezentanții ei; intelectualitatea de tip nou, șubredă, prea mobilă funcție de orgolii și interese, lovită în mare parte de relativism moral, cinism sau ipocrizie. Și lista ar putea continua în amănunt.

Dar detaliile sunt prea multe pentru a fi enumerate exhaustiv. În cele din urmă, atât confuzia care atinge o mare parte din populație, cât și rătăcirile ei nocive, chiar agresive, vin dintr-un singur loc: din dominația formelor fără fond, adică fără principiu solid și bun.

Așa s-a întâmplat ca acum să ajungem pe punctul de a reinstala pe termen lung ( nu mediu, nu scurt, să nu ne amăgim) o adevărată dictatură a minciunii și a falselor valori, a distrugerii masive a societății și a reconstrucției bune, dar fragile, de până acum. Și nu oricum. Ci  fie zâmbind împăciuitor și superior de pe câte o cracă înaltă și fină sau de la tribuna mass media, gen: da, e rău  ce se întâmplă, dar până la urmă nu-i un capăt de țară, ne descurcăm noi; între timp mai vedem. Fie strigând în gura mare tot de la înălțime și prin mass media, de mulți ani , în continuu, că una bucată persoană  (cel de care trebuia și încă mai trebuie pentru mulți  să scăpam, că odată cu asta gata, ni se rezolvă toate problemele) întrupează răul și dictatura – ceea ce este, evident, aberant până la cer.   Aberația însă rămâne evidentă doar celor care, lăsând la o parte detaliile și aparențele, mai sunt capabili să distingă între forme și fondul cel rău sau bun.

Așa s-a putut ca, în acest moment, oameni pe care îi credeam ( judecând după forme, desigur) inteligenți , să nu înțeleagă  dezastrul pe marginea căruia ne aflăm. Toți. Inclusiv ei. Pentru că este un dezastru. Moral, social, instituțional și fundamental. Și nu-l mai putem ascunde – oricât le-ar plăcea unora din intelighenția românească – în spatele unui singur personaj ( Băsescu) sau a eșecului lui. Acest personaj, care chiar dacă pe formă nu-i perfecțiunea întruchipată, pe fond  n-a tins și nu tinde către nimic rău; ci fundamental bun.

Așa s-a ajuns, de exemplu, ca oameni inteligenți ( repet, judecând după aparențe) să acuze în continuare, inerțial, redundant și fals ( aproape ridicol aș zice ), personalitatea „€œconflictuală” (  m-am săturat până peste cap de zicerea asta, ca și de tâmpenia aia cu „€œcine seamănă vânt culege furtuna”) a președintelui, pentru propriile lor conflicte interioare sau exterioare nerezolvate, sau pentru debusolarea și racilele țării și ale întregului neam. Dar ce s-ar fi așteptat membrii intelighenției noastre? Și la ce se așteaptă în continuare?   Suntem o societate divizată și conflictuală până la pulverizare între ce e rău dar ademenitor, și ce e esențialmente bun. Între toate formele rele imaginabile și găunoase, și puținul fond bun de care mai atârnăm(pentru că puțin este; să nu ne amăgim), ăștia suntem. Păi cum te lupți cu răul ăsta masiv? Cu duhul blândeții? Ascunzând în metafore, eufemisme și cimilituri delicate adevărul crud și crunt? Da, într-o lume perfectă și-o țară civilizată, și mie mi-ar fi plăcut să-l am președinte pe al 14-lea Dalai Lama ( adică pe cel prezent) foarte senin și zen. Doar că mi-e greu să uit că cel de-al 14-lea Dalai Lama trăiește din anii ‘€˜60 în exil (  de zen și pacifist ce era, comuniștii chinezi i-au făcut praf țărișoara și pe el l-au alungat) . Eu atunci nici nu mă născusem. Iar acum încă mai trăiesc aici. (Ca să nu mai vorbim despre faptul că mai nou a declarat că devine fan marxist; probabil s-a ramolit).

Așa s-a-ntamplat că oamenii nu mai sunt capabili să judece cu capul lor, sunt debusolați, le e frică, și tot scormonesc în televizor, prin ziare, pe bloguri sau pe facebook, încercând să hotărască după opinii, teorii, calcule și strategii ( ale altora) cam ce ar trebui să facă ei singuri, deși ar fi trebuit să știe demult.

Din cauza formelor fără fond bun,  se întâmplă că mulți intelectuali ( despre care bine zicea deunăzi Gabriel Liiceanu că ar trebui să fie ca niște medici pentru societate, adică fundamental curativi),  formatori de opinie sau jurnaliști ( nu mă refer la cei flagrant neprofesioniști sau vânduți la stăpân) să achieseze, fie activ , fie printr-o periculoasă, comodă sau cinică pasivitate/imparțialitate,  la dezastrul care ne pândește permanent și ne va pândi oricând , pentru că e același, e fundamental și n-a trecut . Pentru că deh, nici ei nu au fondul atât de curat și solid pe cât le-ar trebui. Și lor, și nouă.  Pentru că atitudinea lor rămâne strict conjuncturală , de formă, de vanități și orgolii, și nu vine din fond și principiu clar, simplu și bun.

Bine – bine, mă veți întreba, dar care mai e principiul bun la ora asta ? Iar eu , fără să pretind că aș fi întruparea sau personificarea lui ( pentru că nu sunt), voi îndrăzni să vă spun: este același dintotdeauna și stă în lucruri puține și clare, nu în forme sau detalii. Se reduce la instinctul și simțul cel bun.  Bun simț care, pentru cine îl are, nu ține nici  de geniu, nici de studiile superioare ( deși educația solidă ajută); ci de mintea limpede, de inima curată și de caracterul tare, de necrăpat. Ăsta-i principiul ( unicul) bun și solid după care fiecare  ar trebui să judece ce trebuie făcut . Atât și nimic mai mult. Numai bunul simț ar trebui să ne dicteze acțiunile în prezența atâtor opinii și argumente contradictorii și copleșitoare ca volum. Numai bunul simț , singurul care e consecvent și constant ( la cine îl are)  poate face diferențele -€“ nu doar acum, ci oricând – între bine și rău, între drept și nedrept, între acțiune și inacțiune, între calea de urmat și cea de lepădat .

Mi-e teamă ( din ce observ) că sediul bunului simț nu se mai găsește preponderent în lumea intelectuală, a celor aparent educați,  aparent mai inteligenți decât românul de rând. Această lume a devenit ( nu acum, ci de multă vreme) o formă cu fond prea vag și prea rar susținut.

Mi-e teamă , da. Însă nu într-atât încât să uit principiul bun după care să mă conduc. Indiferent de ce spun alții -€“ n-au decât. Indiferent de detalii sau argumente cinice –  lucide zic unii . Indiferent de statistici, de calcule și de  strategii  – eminamente incerte. Indiferent de toate astea sau de imperfecțiunile personale, voi rămâne și acționa de partea principiului bun: adevăr, dreptate, civilizație, libertate, respect pentru viața și credința mea, și pentru tot ceea ce greu, foarte greu, s-a câștigat și construit până acum. După acest principiu ar trebui judecate toate. Nu din educație, nici din cultură, nici din indignare, din calcul sau din orgoliu ciupit. Ci din bun simț. Că ăsta ne-a mai rămas. Plus credința că ce fac este și va fi – în esență, nu doar în formă, și până la urmă –  corect și principial bun.

Și, nu în ultimul rând, din respect și încredere ( nu glumesc) în oamenii simpli, care n-au timp de teorii, n-au internet, unii n-au nici televizor, nici cont pe facebook, nici înțelegerea formelor, superficiilor și artificiilor prezetului, dar au instincte corecte ( chiar dacă momentat adormite sau rătăcite), credință în ce fac, destul bun simț, și atât.

Știu, știu, parcă aud corul și vaietul prelung al intelighenției noastre ( de mare aroganță) strigând că am o atitudine idioată și că bunul simț al românului simplu a dispărut. Eu m-aș abține de la asemenea judecăți de valoare. Da, neamul se află la o răscruce. Da, cel puțin o parte din neam ( în cifre absolute, destul de mare) e amorțit. Da, o parte din neam ( că de altfel oriunde în lume) a greșit (PENTRU CĂ A GREȘIT, nu ne servește la nimic să n-o spunem), greșește și va mai greși.  Dar nu-i tot idiot sau nesimțit . Dacă-i totuși așa , se va vedea curând. Se va vedea clar cât simț bun și la câți mai subzistă. Pentru că în fond, și mai ales la vremuri grele, de cât bun simț restant mai beneficiază neamul, rămâne un lucru esențial de știut!

Și vom afla. Eu vreau să știu. Orice om întreg la minte va dori să știe. De ce? Pentru că fuga de realitate nu-i o soluție. Negarea ei a€“ nici atât. Adevărul este oricând preferabil minciunii sau incertitudinii; oricât de crud ar fi sau de neplăcut.  Doar pe el și de la el pornind se poate construi sau reconstrui  realist și eficient ceva durabil.

Prin urmare, câtă formă fără fond bun suntem noi, românii, și câtă treabă mai avem de făcut, vom vedea. Fără echivoc și destul de curând.

Post Scriptum:

Am avut niscaiva suprize recent; probabil voi mai avea; multe neplăcute ( forme ademenitoare complet lispite de fond); dar și câteva bune, de la tineri care s-au născut în/după ‘€˜90 și care gândesc liber, cu capul lor, după principii sănătoase. Pe ei nu trebuie nici să-i dezamăgim, nici să-i abandonăm; pentru că de acum încolo și la bătrânețile noastre, pe ei ne rămâne să ne bazăm. Dacă fug toți din țară, eu îi înțeleg ; și eu aș fugi. Însă noi,  neamul, înseamnă că am pierdut.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: