Ioana Hincu

N-a fost și nu este o glumă

In Nostalgii on Iulie 31, 2012 at 12:54 am

Motto:  În Arta războiului, generalul  Sun Tzu spunea  că nici o țară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior …

Simt o relaxare nelalocul ei. Plutește în aer și s-ar putea să ne piardă. Știu de unde vine:  multă lume n-a înțeles ce ni s-a întâmplat în ultimele săptămâni/luni, crede că-i un accident și are impresia că ziua de 29 a rezolvat , cum- necum, situația.

Greșit. Să fim bine înțeleși: doar am driblat, temporar, nenorocirea. Deși am tot scris, sunt convinsă că nu s-a-nțeles. Ne găsim în mijlocul ( sau pe marginea, dacă preferați) aceluiași dezastru. Nu de ieri. Nu de anul trecut. Nu din cauza președintelui de două ori ales, de două ori suspendat ( aberant și anticonstituțional) până acum. Nu doar datorită evenimentelor lunii iulie -€“ care au fost posibile tocmai pentru că în mijlocul acestui dezastru național, politic, instituțional, social, educațional , civic și moral ne aflăm, în continuu și demult.

Iar dacă ne înfigem capu-n nisip ca struțul, ne facem că nu înțelegem sau nu vedem, dezastrul va continua. Și istoria se va repeta. În varii feluri. Căci cel puțin politic nu mai suntem în precedent, ci în cutumă; adică în repetarea, mult mai virulentă, a precedentului.

Din păcate, mulți dintre noi, românii, ne tot repetăm în erori, neatenții, aberații și țicneli.

 He, he.. Unii se uită lung la mine și râd. Eu mi-s o ființă veselă și glumeață îndeobște. Aș putea râde și eu. Dar nu râd. Dimpotrivă, simt nevoia ca, în scop de deșteptare  – treptată, nu trag nădejde să fie grabnică -€“ și împotriva amneziei  – boală cronică națională – să aduc aminte, pentru început, următoarele date și fapte simple, deloc amuzante, deloc subtile, ba chiar de notorietate. Uite-le:

  1. Nu e o glumă ( ci o realitate) că în Parlamentul României există în continuare partidele PSD, PNL, PC, UNPR, ale căror parlamentari sunt și au rămas mai mulți  decât ceilalți. Și  sunt foarte, foarte „€œdemocratic” aleși ; aleși de popor;  prin vot. Așa că rămân acolo. Și poate la toamnă se realeg tot ei. Serios, nu glumesc.
  2. Nu e o glumă că printre ei se află infractori condamnați deja ( gen Cătălin Voicu) și până le vine rândul la pușcărie ( mai durează o vreme) vor vota ce și cum vor ei, în numele și peste capul nostru, al tuturor. Iar nu glumesc. Cred că nici ei.
  3. Nu e o glumă  că toți parlamentarii se bucură de imunitate ( adică nu pot fi trași la răspundere juridică) pentru voturile și opiniile lor ( așa zice art. 72 din constituția în vigoare). Prin urmare NU vor răspunde pentru ce au făcut sau ce mai au de gând să facă în parlament. Tot nu glumesc.
  4. Nu e o glumă că  ei, imunitarii, au nesocotit fără scrupule  Constituția, țara, neamul, instituțiile, regulile, stabilitatea lor și pe noi toți – inclusiv pe cei care i-au ales și sutinut, cred, fără să înțeleagă prea bine de ce. Nu e o glumă că sunt liberi să repete oricând acest comportament absolut autoimun, ca o adevărată boală degenerativă pentru societate. Afară de cazul în care justiția penală ar avea motiv și dovezi să-i tragă la răspundere pentru alte fapte – de natură penală adică. Pentru asta însă și justiția ar trebui să creadă/ să vadă că ăștia sunt cei mai mulți aleși ai neamului, și că ei nu glumesc.
  5. Nu e o glumă că primul ministru ( șeful guvernului/€“ executivului) României este, în continuare Victor Ponta, șef PSD. Nu-i o glumă că atâta vreme cât parlamentul nu-l trântește -€“ a se citi îi retrage învestitura și votul de încredere –  sau, cum spuneam, nu-l trage justiția penală la răspundere, pe bază de probe, corect, inteligent și dibaci,  va rămâne bine merci cu tot cu guvernul lui, exact acolo unde se află. Călăre pe țara ca o iapă deșelată adică. Așa zice  Constituția și legea responsabilității ministeriale. Parol. Nici aici nu glumesc.
  6. Nu e o glumă că acest prim ministru ( Victor Ponta) este președintele celui mai mare și mai stabil partid post revoluționar din țara ta și a mea -€“ partidul numit  PSD. Partid care îl are ca președinte de onoare, la acest moment, 2012, pe numitul Iliescu Ion. Pe ACEL Ion Iliescu, despotul luminat al anilor ’90, care  a instigat români împotriva românilor, mineri împotriva „€œgolanilor” care protestau pașnic contra lui, în Piața Universității și-i cereau demisia pentru că a fost ( cred că din gene) nomenclaturist și activist PCR în timpul adevăratei dictaturi. Aia în care m-am născut eu. De ce îi cereau demisia? Păi ca să nu facă mulți pui în partid și în stat, și ca să n-ajugem, iaca, după 22 de ani, EXACT UNDE NE GĂSIM ACUM, CONDUȘI ȘI EXECUTAȚI CA ȚARĂ DE DISCIPOLII LUI – VICTOR PONTA & Co. ACEL Ion Iliescu care pe data de 13-14 iunie 1990,  a pus trupele ministerului de interne  ( prin colegul-ministru-general Chitac care între timp a făcut nițică pușcărie și a și decedat) plus militiile mineresti  pe protestatarii pașnici împotriva regimului său comunist, original, de tip nou  și nu oricum, ci cu ciomegele, la propriu, nu metaforic. ACEL Ion Iliescu care, pe 15 iunie 1990, i-a strâns pe bieții mineri ( io n-am nimic cu ei, săracii, că au fost instigați și manipulați de el și de Miron Cozma, liderul lor  ) ca să le mulțumească pentru atitudinea civică și responsabilă demonstrată – se referea probabil la devastarea responsabilă a sediilor de partide istorice, a centrului capitalei și la ciomăgelile civice de oameni nevinovați , dintre care unii au ajuns, pe această cale, ori în mormânt, ori la spital.

Nu, serios. Nu exagerez cu nimic și nici nu glumesc. Aveam vreo 20 de ani și eram acolo/aici, la București  …  ziceți cum vreți. Și nu e o glumă că le-a mulțumit pentru responsabilitatea manifestată. Spre știință/aducere aminte aveți un fragment înregistrat mai jos , la a cărui vizionare vă invit să râdeți din răsputeri…dacă puteți. Și nu-i o glumă nici că i-a strâns pe bieții mineri, transformați în călăii iliescieni ai libertății de exprimare pașnică și civilizată – nu ca cei care devastează periodic acel loc istoric,  Piața Universității, din ianuarie încoace, și se mai iau și la bătaie strigând Jos Băsescu – ca să le mulțumească la RomExpo – alt loc istoric, iată,  acolo unde săptămâna trecută a avut loc marele miting „democratic” și anti-Băsescu al USL.

Hai, râdeți, vă rog frumos. Vă implor. Râdeți cât de sănătos puteți. Și relaxați-vă. E foarte relaxant ce veți vedea  mai jos.  Atunci Ion avea vreo 60 de ani. Acum are 80. Azi, acum, 2012, Ion Iliescu este tot președintele DE ONOARE al acestui mare partid parlamentar, PSD, în care este ascultat cu sfințenie de mulți membri , este respectat, urmat și nici pe departe dezavuat. Serios. Eu nu glumesc. Ion Iliescu nu glumește. Liderii PSD nu glumesc nici ei. Dar vă invit și vă rog pe voi să radeți. Râdeți. Serios. Vă implor.

Totuși, nu uitați că nu-i telenovelă. E realitate. Nimic nu-i o glumă. Nici măcar CĂ ACEST partid, cu ACEȘTI lideri, cu ACEASTĂ ideologie, mentalitate și ONOARE, ARE în continuare mulți membri și parlamentari ( și primari, și consilieri județeni, municipali și locali) ALEȘI. Totul e cât se poate de serios și de real. Acum, aici, în România. Sunt fapte de notorietate. Nu supoziții, nu glume. Plain, simple facts, și atât.
 
De ce am ținut să vi le amintesc acum, aici și în această ordine?

Păi văd că lumea e optimistă și relaxată. A luat-o cursul leu-euro nițel în jos. Parcă nu mai e nici canicula așa mare  ( numa’€™ bine de-o piscină, de-un litoral, de-un ștrand). Poate se întoarce zilele astea Băsescu la Cotroceni și , fiind Superman, va rezolva el . Uf. A trecut. Trenul peste noi, desigur. Și hai să mai și râdem nițel. Din partea mea, chiar vă rog. De aia v-am scris. Ca să râdem. Sunt o ființă profund pozitivă. Pot râde oricând și de orice. Dar nu uit. Știu binișor cât de mare este ( și de unde vine, de demult) jalea în care continuăm să ne aflăm . Știu pentru că am trăit-o pe pielea mea ( nu doar din cărți) și nu uit.

Lumea românească – pe de altă parte – rămâne eminamente amnezică, pierdută în detalii și forme, și deloc atentă la fond. Deh… Probabil că de aici vine relaxarea și optimismul frenetic al celor care așteaptă de la ACEASTĂ clasă politică, de la ACESTE partide, de la ACEȘTI parlamentari , să facă așa … o piruetă de 180 de grade pe muchia conștiintei lor morale – inexistente altfel – și să devină brusc responsabili civic, politic, și mari iubitori de patrie. Ceea ce pentru orice om întreg la minte și cu memorie, este o aberație. Aici mi-a venit mie rândul să râd. Și, serios, de abia mă pot opri. Scriu și râd spasmodic. Cum să-ți imaginezi, fie și pentru un ceas ( de rătăcire poetică probabil) că ACEȘTI CONCETĂȚENI AI NOȘTRI, ATÂT DE PROFUND DEFECȚI, ar putea schimba brusc macazul și și-ar da la întors, pe loc, comportamentul și conștiința?! Nu , zău, vedeți vreo posibilitate reală ca ACEST lucru să se întâmple VREODATĂ? ASTA AȘTEPTAȚI? PE FOND, NU DE FORMĂ? Dacă da , tare curioasă aș fi să știu pe ce vă bazati … Nu glumesc…

Bun. V-am plictisit destul și e vară, e cald, e vacanță și aveți tot dreptul să vă relaxați. Dacă vi se pare că ce am scris e umoristic, vă rog să râdeți și să uitați. Dar nu înainte de a viziona ( 5 minute) democrația iliesciana în acțiune. Poftiți de vă amuzați:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: