Ioana Hincu

Căderea în derizoriu

In Dubii on August 16, 2012 at 4:48 pm

Când totul cade în  derizoriu, pe ce ne mai sprijinim?

Nu mai e un secret că lumea și valorile ei simple, solide, pe care se sprijină dintotdeauna întru supraviețuire și evoluție, cad în derizoriu. Nu doar la noi. Cam prin toată lumea se minte, se înseală, prieteniile trainice sunt rare, autenticul romantism a devenit caraghios, generozitatea e o prostie, compasiunea e pedepsită, iar curățenia sufletească se confundă cu infantilismul stupid. Cinic, însă la modă. Nociv, dar de mare succes. Desigur, căderea în derizoriu iubirii, dreptatii, onestitatii  este și rămâne o aberație,  pe care însă iatăcă o trăim.

 În contra-partidă, o rază de speranță mijește, ca-ntotdeauna, mai mult dinspre Occident. Acolo unde societățile ( mai vechi , mai stabile și un pic mai coerente în evoluția lor) au (încă) mecanisme ciclice de autoreglare și corectare atunci când tind către aberație. Corecția se face de obicei pe bază de tradiții și principii solide, pornește instinctiv, și se propagă din ce în ce mai rar  prin politici publice, guvernamentale, și mai mult  prin comunități sau așezăminte civice, culturale sau științifice private, dar conservtoare și respectabile ( câte or mai fi).  Societățile occidentale, libere si civilizate, încă mai au ( și sper păstreze) sistem imunitar care se luptă cu deviațiile de la evoluție ( reala). Noi, din păcate, nu. Nefiind o societate matură, așezată, ci dimpotrivă, în veșnică tranziție către nici noi nu mai știm ce, cu  tradițiile bune grav fracturate, cu valorile și principiile morale decapitate sau relativizate demult, dar în special în cei 45 de ani de comunism și după, n-avem destui anticorpi față de aberația socială și umană. Și periodic ne îmbolnăvim și cădem la pat. Ca acum.

Puține spirite sănătoase mai întâlnesc zilele astea. Și acelora aproape că le e frică să spună ce gândesc. Nu pentru că ar avea dubii cu privire la corectitudinea morală a convingerilor lor. Ci pentru că le e teamă că degeaba le mai exprimă. Nu-i mai crede nimeni.  Totul cade în derizoriu și  relativ.

Minciuna. Adică falsa prezentare și reprezentare a realității -€“ că asta înseamnă. A devenit scuzabilă după criteriul cantitativ: cine minte mai mult, cine mai puțin. Ba dacă ești destul de șmecher sau de simpatic, se poate amnistia și trece cu vederea problema. Nu-i bine deloc. Se pune atunci fireasca întrebare? Ce importanță mai are adevărul? Uite că are. Pentru că pe minciună nu poți clădi decât alte minciuni. Pe false realități, orice construiești rezultă tot fals și șubred. De unde și fragilitatea tuturor raționamentelor și construcțiilor astfel clădite. Căci până la urmă, aceste edificii șubrede tot se prăbușesc, iar adevărul tot iese la iveală. Doar că mai târziu. De obicei prea târziu ca să mai fie optim – util.

Furtul,  înșelăciunea și frauda. Toată lumea fură, înșeală și fraudeaza ceva, cumva sau pe cineva. A intrat în  conștiința publică drept normalitate. Doar că știți ceva? Nu e nici bine, nici normal. Și nici pe departe nu se întâmplă cu toată lumea. Nici dacă ar fi un accident ( nu o mentalitate, ca acum)€“ n-ar trebui să fie scuzabil, ci sancționat. Pentru că altfel în loc de relații bune ( de familie, de cuplu, de prietenie, de serviciu) și de comunități solide, bazate pe încredere și respect reciproc, cu timpul vom deveni  o mare comunitate de șmecheri și hoți. Nimic altceva sau mai mult de atât.

Abuzul – a se citi folosința unui lucru prin depășirea limitelor și a măsurii firești. Abuzul de legi, abuzul de instituții, abuzul de majoritate, abuzul de încredere, abuzul de drepturi, abuzul de principii, abuzul de sentimente și de frustrări. Toate acestea ne transformă într-o mare masă de dezabuzați, agresivi și amărâți. Iar asta se traduce de la nivel general la nivel individual în perpetuarea abuzului în relațiile dintre noi, în familii, în iubiri și-n prietenii. Realitate care parcă a devenit scuzabilă pentru că a intrat în obicei să ne abuzăm verbal și emoțional ( ba și fizic) reciproc, să ne folosim unii de ceilalți nociv și excesiv. Doar că nu e. Scuzabil adică. E doar regretabil și distructiv.

 Și toate se întâmplă pentru că

 valorile și principiile simple și bune ( adevăr, cinste, dreptate, afecțiune, compasiune, s.a.m.d.) s-au relativizat, iar non-valorile și principiile greșite n-au fost sancționate, s-au generalizat, s-au permanentizat. Sau poate nu?

Ce ar mai fi e de făcut? Păi să ne revenim odată la norma firească, eternă și să sancționăm €, oricât de neplăcut,€“ ce-i greșit, devinat.

 Să fie clar:

Nu există minciună mai mare sau mai mică. Există doar minciună. Și trebuie sancționată insistând pe adevăr.

Nu există un pic de, sau mai multicel furt, abuz, înșelăciune sau fraudă . Nu. Toate trebuie demascate și autorii lor trași la răspundere cum se cuvine. Nimic nu trebuie trecut cu vederea.

De abia după aceea ar trebui să scuzăm sau iertăm pe cel care a greșit. Si să nu uităm că iertarea trebuie mai întâi cerută, apoi meritată. Prin fapte. Nu ar trebui iertați decât cei care nu mai mint, nu mai înșeală și nu mai fac nici un abuz, adică nu se repetă-n greșeală.

Altfel? Vom continua să orbecăim prin întuneric și mizerie, fără direcție, fără drum drept, ascendent, fără să ne atingem vreodată țintele, fără să putem vreodată construi un viitor solid și bun,  fără principii sau valori vindecătoare și salvatoare, printre vise și utopii eșuate, pierduți într-un prezent derizoriu și incert. Vă place această perspectivă? Sper că nu. Sau poate că da. Sau poate că pur și simplu nu vreți să înțelegeți că fix așa stau lucrurile, pentru că e incomod, vă creează un sentiment de culpabilitate, de complicitate, și un mare disconfort personal; iar fuga de propriile neajunsuri e mai ușoară. Dacă-i  așa, în final, îmi permit să subliniez că nu aveți nici un drept să vă plângeți de viețile voastre amărâte de alții. Nu de alta, dar e firesc să vă fie călcate în picioare de hoți , de abuzatori și venetici, căci sunt la fel de derizorii și de neimportante ca valorile greșite pe care vi le întemeiați. Cam atât.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: