Ioana Hincu

Să vină Seinfeld, că eu nu mai fac față

In intre ras si plans on Noiembrie 17, 2012 at 1:07 am

 Azi sunt scurtă la vorbă și la propoziție ( dacă sunt eliptică, spuneți, că revin). Pentru că realitățile  momentului mi-au răpus nervii capului ( de ăsta vară tot așa o țin) și ideile circulă din neuron în neuron foarte greu. Nu-mi rămâne decât să râd ; însă, parțial răpusă fiind, nici asta nu mai pot. Nu destul. Îmi vine să-l contactez pe Seinfeld și să-i atrag atenția că e timpul să reintre-n activitate și să mai lase stand-up-comedy-ul american și subiectele alea fumate ( newyorkezi tarați, prieteni debusolați, mondenități occidentale). Are talent. E păcat de el. Să vină în România. Să se mute la București ( temporar, desigur, căci arta cere sacrificii, dar nu chiar letale). Ar avea la material … Da,  știu că nu stă tocmai rău cu banii, dar România are potențial ( l-ar putea ajunge din urmă pe Bill Gates).

Ar merita să înceapă cu viața politică. E un izvor nesecat de tragi-comedii care se întrepătrund dement ( era să zic armonios). Gen domnu’ Dan, capitalismul de stânga, divertismentul de dreapta, Gigi Becali liberal, plus, bomboana de pe colivă – fantomatica monarhie/Casă Regală de tip românesc (care-și dă singură medalii și-și abrogă de capul ei legi).

Dezvolt puțin, fără să mă lungesc:

Domnu Dan ( Diaconescu, desigur)

Pentru cei care n-au curajul ( sau consideră că e sub demnitatea lor) să se uite din când în când la OTV, îi anunț că greșesc. În doze mici ( maxim 15-20 de minute) și mai ales pe seară ( după 10 pm) e terapeutic. Face domnu’™ Dan o campanie de neegalat la Târgu Jiu.  Nu glumesc. Merge la magazin și cumpără robinete, electrocasnice și scaune de WC la oameni, invită femeile gorjene la coafor ( pe banii lui sau ai staffului), circulă prin colegiu cu un alai de mașini ca la nuntă, plus, pe seară, citește în continuu mesaje de la electori. De-li-cios.  Viața bate de la distanță comedia. Nu mai  comentez ( că n-am talent la nivel). Doar atât vă recomand: curaj! Pe deasupra  aveți și bonus: vă veți da pe loc seama cât trebuie să investească Ponta în “masinaria de vot” ca să-l bată pe DD ( candidează în același colegiu);  enoooorm ( which is nice… by the way)

Gigi ( Becali, evident)

Cu pieptu-n față ca la război, costume în culori exotice (ultimul era de un vișiniu superb, asortat cu cravata și în contrast binevenit cu cămașa de un negru intens, elegant), impecabil croite pe tălioară, demne de cele mai reușite comedii americane cu mafioți, se încontrează Gigi în direct cu tot felul de personaje. De exemplu, Adrianei Săftoiu i-a zis că dacă ar fi femeie în familia lui l-ar face de rușine și ar “exila-o”, în continuare a făcut-o “pufulețul lui Băsescu”, după care a zis că totuși nu se ceartă cu ea , că el numa’ cu proastele se ceartă, și ea e deșteaptă. Iată o impetuoasă furtună de idei ( una dintre nenumăratele marca Gigi). Avea dreptate Neagu Djuvara: un cretin profund … politicos. Politicos pe final și așa, la nivel misogin de Pipera. Zău, e păcat să ratați. Tocmai peste câțiva ani mai candidează.

 Dacă i-ar traduce cineva și lu’ Seinfeld…

 Capitalism de stânga și divertisment de dreapta

 Aici chiar n-are rost să insist ; orice om întreg la minte s-a prins. Dar, pe scurt, mă înduioșează ( uneori râd isteric, deși nu e tocmai ilar) să urmăresc dezbaterile ideologice “pe programe” ( care programe?) în care capitalismul de stânga se ia de piept cu divertismentul de dreapta. Amuzant pentru că mi-e clar că în câteva luni ( de ăsta vară încoace) și cu atât mai puțin în câteva săptămâni de campanie electorală,  nu au cum învăța nici măcar politicienii români care se declară cu partid cu tot “de dreapta” (pe electoratul nevinovat nici nu te poți supăra) ce-i aia politică de stânga/dreapta, care-s diferențele și încotro ar trebui să o ia -și cu teoria și cu practica. Mai durează ( ani, generații probabil). Prin urmare nu dezvolt, că e prea mult (sau încă prea subtil) pentru vremuri așa brutale. Plus, asta vom tot face de acum încolo ani, și ani ( să ne falimiarizăm cu teoria și să trecem cu practica de pe stânga pe dreapta adică; sper să mai apucăm).

Totuși, dacă ar veni Seinfeld, îmi mențin părerea ( părerea mea, vorba lu’™ Nicu Văcăroiu): ar avea de lucru la nesfârșit.

Închei cu un subiect de ultimă oră, care se mulează perfect pe situație( mulțumesc încă o dată pe această cale domnului Dragoș Paul Aligică, fără de care, n-aș fi aflat):

România la final de 2012 și monarhia 

Cetesc la gazetă ( nu spui care) un articol tragi-comic, însă  util ( n-aș fi spus al cui – becher, om cu carte, mi-e din ce în ce mai simpatic – dar v-am spus deja mai sus pentru că merită mulțumiri, căci se ocupă cu analiza evenimentelor politice ingrate). Articolul,  mă informa ( pe un ton mediu-ironic, delicat-sarcastic, moderat – critic) că nu demult Casa Regală l-a chemat la palat ( la București adică) pe prințul Nicolae ( tânăr atlet , viguros, fan de sporturi extreme, de profesie tăietor de frunză la câini, pardon, rentier), fiul principesei Elena, fiica numarul doi a fostului rege Mihai. By the way:  n-ar trebui să-i spun “fostă” și principesei, din moment ce tăticul ei e “fost” ? În fine. Să continuăm. Casa Regală i-a plesnit Alteței Sale Regale Nicolae ( ce prestigios sună) pe lângă titllu și  o decorație  mișto intitulată (entuziasmant, spiritual) “Nihil Sine Deo” ( adică “Nimic fără Dumnezeu” în latină; latină am mai uitat din facultate, dar asta-i de începători  , de aia știu). Ha! Pentru sporturi extreme probabil. Stați că nu-i gata: Casa ( de marcat regi și prinți) e activă ( în intimitatea și exclusivitatea ei, nu în societate). A schimbat și regulile succesiunii la tron ( legea salică, aia misogină de le permitea numai băieților să se facă regi) în caz că rentierul Nicolae nu vrea să se așeze, și se oferă vreo matușă, soră sau verișoară. Gata. În mod firesc, mi-au explodat în creier  simultan ( m-a durut puțin suflul exploziei, să știți) câteva întrebări: Care prinț? Care tron? Care lege? Care casă regală?  Ale cui? Unde? Cum? Nu mai suntem republică, suntem monarhie?! S-a abrogat constituția pe șest? Fir’ar mama lor de derbedei ( ăștia de la PSD)! În 2003 , când au revizuit constituția ultima dată, măcar au organizat referendum și  ne-au alergat două zile la rând cu urna ( de vot) pe câmpii. Acum nici atât. Deconcertant.

Nici nu știu cât și dacă să râd. La atâta material, eu nu fac față. Trebuie un profesionist harnic, competent. De aia ziceam: să vină Seinfeld sau oricare altul, poate fi și român dacă  are talent.

Eu tot ce mai pot  face, așa, aproape răpusă cum sunt, e să pun lumea la curent ( când mă mai pun și alții pe mine; pe această cale le mulțumesc) cu  realitățile dense, comic-grotești ( are și grotescul fascinația și farmecul lui). Și s-o dau pe râs. Pentru că altfel, asemenea Kareninei ( Ana), mă duc direct la gară și-mi caut de lucru sub tren.

 Vă doresc curaj, umor, și vă salut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: