Ioana Hincu

Popor de idioți? Țară de secături? Să vedem.

In spaime on Februarie 6, 2013 at 11:37 pm

Invectivele pe care unii români (câțiva celebri), ni le administrăm fără rețineri,  sunt care mai de care mai brutale. Popor de idioți (Petre Țuțea), țară de secături (Octavian Goga), popor de broaște (referință biblică -€“ jurnalistică),  de slugi, de hoți, de lichele, n-am eu timp suficient de documentare ca să culeg din alesul folclor mediatic sau din aleasa literatură, toate epitetele furioase și furibunde, cu care români categorisesc alți români. Mai ales acum. Bun. Înțeleg furiile, înțeleg agresiunile verbale izbucnite din neputințe, mai ales la vremuri grele și perspective tulburi. Care om normal nu le încearcă? Asta însă nu schimbă cu nimic realitatea. Iar realitatea, nu tocmai complicată, greu se înțelege că  asta e:

Clarificări în legătură cu relația popor-lideri-responsabilități

 1. Orice abordare gen “poporul e…”,  într-un fel sau altul, din doua – trei epitete, e fundamental greșită. Nici un popor din lumea asta nu este eminamente bun sau rău, inteligent sau prost, înțelept sau iresponsabil în  întregime . Poporul e cum e, ca orice popor. Adică amestecat, căci poporul este o sumă de indivizi. Indivizi care, nefiind nici clone, nici mașini, chiar dacă au câte ceva în comun ( limbă, teritoriu, obiceiuri), sunt teribil de diferiți.

2. Dacă ne interesează de ce suntem în knock-out național, dacă vrem să stabilim util cauzalități, responsabilități și vinovății, pentru ca mai apoi, eventual, să ne ridicăm, să ne revenim și să n-o mai încasăm altădată, corect ar fi să nu amestecăm categorii. În special, să nu amestecăm categoria mase, cu categoria lideri, sau cu categoria individ.

În general detest dihotomiile în egală măsură cu generalizările (primele sunt prea restrictive, ultimele prea evazive). Nu că n-ar fi și ele ( teoretic și scolastic vorbind) necesare. Dar cel puțin când e vorba de culpe și responsabilități, sănătos mi se pare să le judecăm și atribuim individual. Adică să facem  diferența între individ și comunitate. Meteahna asta, a responsabilizării sau deresponsabilizării în masă, ține prin excelență de ideologiile egalitarist-marxist-comuniste, nivelatoare,  care întotdeauna pun comunitatea deasupra individului. Nu e bine. Nu e uman și nici socialmente productiv.

Acestea fiind spuse, iată  la ce anume propun mai atent să gândim.

 Întâi, să învățam (sau să ne amintim în caz că știam dinainte) că de la mase nu poți avea așteptări mărețe, și în nici un caz altele decât de la liderii și profeții lor. Mă refer aici la toate felurile de lideri, nu doar politici, ci și de opinie. Pentru direcția pe care merge natiunea, liderii sunt, de principiu și ca regulă generală, mai responsabili decât masele. Pe de altă parte, merită să nu uităm că fiecare individ este ( chiar dacă n-ar vrea  să fie) responsabil, în primul rând, pentru el însuși. De aceea judecățile de valoare și non-valoare trebuie făcute mai degrabă per individ.

Cu alte cuvinte: nu-i sănătos să culpabilizezi la grămadă, pe toți liderii momentului, pentru dezastrul unui popor ( că nu-s chiar toți la fel). După cum nu e  cazul să deresponsabilizezi marea masă în cazul unui dezastru național ca cel de acum, la care a contribuit fiecare membru al marii majorități, activ sau pasiv, dar nociv. Și nu doar o dată, ci de mai multe ori. Da, responsabilități există și la lideri, și la comunitate, ÎNSĂ CU PRECĂDERE LA INDIVID. De aia zic:  pornind de la și ținând cont de  statistici, când vine vorba de culpe sau responsabilități, totuși, să judecăm individul. Căci altfel, aruncând vina pe grămezi, nu facem decât să diluăm răspunderea personală, ba chiar să exoneram și să încurajăm cetățeanul să se complacă perpetuu în greșeală. Gen: așa a vrut partidul, nu eu. Sau: asta era politica ziarului sau a televiziunii, sunt vremuri grele, iar eu altă sursă de venit n-aveam?  Sau, și mai rău ( când vine vorba de cetățeanul obișnuit): știți, de unde să știu eu că așa stă treaba, dacă la televizor mi-au spus altceva.

Nu ține. Sau ține ca explicație, dar nu la fuga de răspundere personală – pe care, cu tot cu explicație, fiecare ar trebui să și-o asume. Repet: INDIVIDUAL, pentru că, finalmente, fiecare gândește, hotărăște și alege cu capul și cu conștiința lui.

Despre Lideri și Despre Popor, separat și dincolo de statistici, aici:

https://ihincu.wordpress.com/2012/12/14/despre-popor-racile-anateme-si-responsabilitatile-lui/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: