Ioana Hincu

Ce ne lipsește. Unde greșim. (I)

In Solutii on Februarie 20, 2013 at 2:42 am

“Pentru Conservator, societatea civilă are drept cel mai înalt scop păstrarea și Îmbunătățirea sa.” Mark Levin – Libertate si tiranie ( Liberty and tyranny, a Conservative Manifesto)- 2009

Comuniştii sprijină pretutindeni orice mişcare revoluţionară împotriva orînduirii sociale şi politice existente. Karl Marx si Friedrich Engels – Manifestul Partidului Comunist (disponibil gratuit, pe internet, in limba română)  1848

 “Fiecare experienţă comunistă reîncepe în inocenţă” Alain Besançon -Nenorocirea secolului: despre comunism, nazism si unicitatea Shoah-ului (Le Malheur du siècle : sur le communisme, le nazisme et l’unicité de la Shoah) 1998.

 Libertate – individ – societate civilă

… așa  cum am dori, ne-ar trebui, dar n-avem. Despre asta vorbim azi, în două abordări: conservatoare ( de dreapta adică; includem aici i viziune clasic liberala, cu care se confunda pana la suprapunere in ziua de azi) și marxistă ( de stânga). De ce? Pentru că nu știm. Ce să știm? Iată:

Societatea civilă poate fi definită ca totalitatea indivizilor și organizațiilor lor independente de guvernare ( a se citi de puterea politică), capabilă să asigure solidaritate socială și să exprime reacțiile cetățeanului față de deciziile statului. N-avem. De aceea, modest, dar necesar, voi încerca să introduc în conștiința cititorului unul, două criterii, pentru a face diferența între adevărata societate civilă și cea falsă, pentru că noi în cea din urmă ne găsim.  Între a avea sau a nu avea societate civilă  si deci civilizație – căci omu-i o ființă socială, nu stingheră, și civilizație numai așa, împreună cu ceilalți se poate  – diferența stă în atitudinea și gândirea rațională a individului, fundamnetată pe valori comune semenilor lui.

Prima – autentica societate civilă, adevărată comunitate – este formată din indivizi raționali, inteligenți, suficient și corect informați, cu adevărat progresiști, cu valori spirituale și morale bine înfipte în cap, transmise de la, și verificate practic de antecesorii lor. Valori care, fără să îi limiteze în evoluția lor individuală și socială, le oferă temelie și fundament pentru un viitor îmbunătățit; pentru real progres adică. Cealaltă ( falsa societate civilă, falsa comunitate) este formată din indivizi superficial sau incorect informați, naivi, agregați în jurul unor frustrări ( insuficient înțelese) sau utopii ( din principiu eșuate),  iraționali ( în confruntare logică , profundă și dusă până la capăt), rezistenți la adevăruri evidente prin ele însele, întemeiați pe valori spirituale și morale iluzorii, subțiri, de tip “noutate cu orice preț”, definite prin opoziție și revoltă ( fără rost) față de cele  autentice, testate, vechi.

 Viziunea conservatoare

 Mark Levin în  Liberty and tyranny, a Conservative Manifesto ( martie 2009) spunea despre primul tip de societate :

“În societatea civilă (nota mea-civilizată), individul este recunoscut și acceptat ca mai mult decât o statistică abstractă sau un membru fără chip al unui grup; este considerat o ființă spirituală unică, dotată cu suflet și conștiință. El este liber să-și descopere potențialul și să-și urmărească propriile interese legitime, temperat totuși de ordinea morală care își are fundamentul în credință și îi ghidează viața lui și viața omului în general prin prudentul exercițiu al rațiunii. Astfel, individul societății civilizate se străduiește, deși imperfect, să fie virtuos, adică rezervat, etic și onorabil. El respinge relativismul care șterge limita dintre bine și rău, corect și greșit, drept și nedrept, mijloace și scopuri. În societatea civilă, individul are datoria de a respecta drepturile inalienabile ale celorlalți și valorile, obiceiurile și tradițiile, practicate și testate de-a lungul timpului și transmise din generație în generație, care stabilesc identitatea culturală a societății. Este responsabil pentru propria bunăstare și pentru cea a familiei lui. Și are datoria, ca cetățean, de a contribui voluntar la bunăstarea comunității prin  “lucrări bune.”

 În adevărata și civilizata societate civilă, asta-i ideea, de aici pornim. De la individ ca membru al comunității, de la libertatea, conștiința și valorile lui respecctabile și comune cu ale celorlalți. În esență, și cu riscul de a-i supăra pe mulți, acesta este fundamentul gândirii de dreapta. Libertate responsabil asumată, valori morale certe, nerelativizate, grijă pentru sine și pentru familie, respect pentru ceilalți, credință, onoare și generozitate. Toate pe bază de liber arbitru. Adică de bună voie și conștient asumate. Practicate imperfect,  desigur, oameni fiind. Însă practicate. Cu străduință și efort liber consimțit de individ. În ce scop? Păi în scopul ( natural și uman aș zice) al îmbunătățirii vieții sale. Oricine vrea să-i fie mai bine, logic; și nu de unul singur, ci cu tot cu societate. Ca să-i fie lui mai bine (fără să-i fie altuia mai rău pe principiul dialectic marxist “distrugem ce nu ne convine si luăm de la altul ca să avem noi”) NUMAI așa se poate. Acesta este adevăratul progres, care NU se poate clădi renunțând la ce s-a câștigat și s-a dovedit deja că merge. Unde merge? În țările occidentale ( preponderent anglo-saxone), cu societăți care sunt din toate punctele de vedere înaintea noastră și încă rezistă ( cât or mai rezista) pe baza ACESTOR  principii ( conservatoare si clasic liberale), nu ale altora.

 Viziunea nou progresistă, revoluționară și rădăcinile ei

 Spre comparație,  voi oferi un fragment dintr-un alt Manifest “progresist” – temelia ( nu glumesc) și esența tuturor curentelor de gândire civică sau politică “revoluționară” născute de la data publicării lui și până-n prezent.  Pe ideile acestui al doilea manifest se construiesc,  mai mult decât mai puțin, noile (false) societăți civile și noul (fals) progres – în fapt, iminentul declin. Ca să înțelegi însă, trebuie mai întâi să citești acest manifest, și să știi.

Să știi că nicăieri în acest  al doilea manifest nu se vorbește despre individ. Ci doar despre colectiv; despre clase. Două mari și late, “dușmane”.  Să știi că nu se vorbește despre libertăți individuale, ci despre “lagărul” ideal al  uneia dintre clase ( veți afla care, dacă-l citiți), cea bună ( unica!), revoluționară, și luptătoare împotriva “clasei dominante”; clasa luptătoare pentru progres și eliberare prin … violență și încătușarea celorlalți. (Demult aștept să-mi explice careva cum se potrivesc progresul sau libertatea cu “lagărul” social, și civilizația cu nivelarea violentă a indivizilor, pentru că eu nu știu).

Trebuie să mai știi că nicăieri în textul acestui al doilea manifest nu vei găsi vreo vorbă despre responsabilitate individuală și datorii civice sau morale individual acceptate, ci doar despre impuneri statale, ale clasei unice, proletare, revoluționare, asupra tuturor. Că nicăieri în acest manifest ( de mult mai mare notorietate decât primul) credința, onoarea, spiritualitatea, rațiunea, generozitarea sau grija individului pentru familie nu sunt pomenite ca ceva bun; ba unele nu sunt pomenite deloc.

Esența și premisa  acestui al doilea manifest este declarată de la bun început:

“Istoria tuturor societăţilor de pînă azi  este istoria luptelor de clasă. […]  Epoca noastră, […] se deosebeşte însă prin faptul că a simplificat antagonismele de clasă. Societatea întreagă se scindează din ce în ce mai mult în două mari tabere duşmane, în două mari clase direct opuse una alteia […] În sfîrşit, atunci cînd lupta de clasă se apropie de deznodămînt, procesul de descompunere al clasei dominante, al întregii societăţi vechi capătă un caracter atît de acut, încît o mică parte din clasa dominantă se desprinde de ea şi se alătură clasei revoluţionare, clasei căreia îi aparţine viitorul.” Manifestul Partidului Comunist, Karl Marx si Friederich Engels, Londra, 1848.

Observați vă rog, așadar, ideile și cuvintele-cheie ( care se repetă de multe alte ori în cuprins):  clasă, luptă de clasă, tabere dușmane, descompunerea revoluționară a societății egal progres, viitor. Asta-i istoria omului și gata. Fără religii, fără idei, fără spiritualitate, fără curente de gândire și filosofii, fără descoperiri științifice și creații culturale – toate creația minții unor INDIVIZI epocali, NU a unor clase -, fără drepturi și libertăți individuale câștigate, recunoscute și necesare. Nicăieri nu se vorbește despre om, despre unicitatea lui, despre respect, eventual reciproc, între noi. Nu. Omul și istoria lui se reduc la care pe care clasă, nu individ; și nu oricum, ci  în mod dușmănos, revoluționar și “progresist”.

Ziceți că nu se mai poate, nu-i așa? Că așa ceva nu există. Ba da. Această dihotomie colectivistă  a fost pusă deja în practică, exact așa, revoluționar. Ea există în continuare (Coreea de Nord; China fals capitalistă; regimurile marxiste din America Latină). Unde a existat, se poate  oricând relua sub alt nume ( Rusia, fostele dictaturi comuniste din URSS și Europa de est). Unde încă n-a existat, e pe cale ( SUA, Franța, Suedia, etc). Prin urmare, deznodământul  îl putem  contempla deja; actual; atât în formele lui extreme ( Coreea de Nord), cât și în cele un pic îndulcite (China, Cuba),  însă tinzând la același iminent  rezultat: sărăcie, violență, tiranie, polarizare socială ( cine a spus că-n dictaturile marxiste nu sunt unii putred de bogați?), nivelare spirituală, distrugere morală. Coșmar modern, ce mai… Urmăm noi, s-o luăm de la capăt, dacă încremenim în acest decadent și istoric proiect. Urmează pe nemestecate, din ignoranță și naivitate, țări mult mai avansate decât noi. De ce? Pentru că  “fiecare experienţă comunistă reîncepe în inocenţă” ( Alain Besançon). Și ignoranță, aș adauga eu.

Temă de meditat în contextul actual

 Știu. Nu mă credeți. Marx și comunismul au fost, au murit, au trecut. La prima lectură a Manifestului Partidului Comunist, eventual neatentă sau incompletă ( unii se sperie pe la primele paragrafe și se pierd), veți gândi că exagerez sau  glumesc. Însă, observând atent și la esență diversele noi curente de gândire “revoluționară” ( desigur, mult mai seducătoare, cosmetizate în nume sau text),  reconsiderandu-le calm, logic, lucid, veți găsi între ele și acest din urmă manifest cel puțin un punct comun ( de fapt sunt multe): toate tind să distrugă, pardon, să revoluționeze din temelie, nu să clădească. Să-l anuleze pe individ, conștiința, credința, societatea, familia și libertatea lui. Acolo lovesc. La temelia omului. Pe care, astfel șubrezit și dezorientat, tind să-l înregimenteze într-un ideal  iluzoriu-colectiv ( care pentru naivi poate părea nobil, eliberator, progresist, de exemplu ecologist prost înțeles).

Jos competiția, jos averea, jos petrolul, jos capitaliștii, jos meritocrația și succesul individual ( sus lenea, sărăcia, egalitatea, mediocritatea). Jos familia ( sus promiscuitatea și uniunile efemere, eventual homosexuale, că-s mai coolchic); jos libertatea de exprimare a celuilalt, dar să rămână a noastră ( sus corectitudinea politică, deghizată în politețe altfel); jos norma morală și ideală ( că doar totul e relativ și noi imperfecți, la ce ne mai străduim?); jos tehnologia ( să ne întoarcem la mama natură); jos legea ( mai bine trib). Și, evident, cireașa pe tort, jos Dumnezeu ( mult mai bine ateu, că omu-i singurul zeu).  Cu alte cuvinte jos cu tot ce s-a implementat până acum, greu, dar ferm (în unele societăți) în conștința individuală, și a dat tocmai rezultatele pe care noi, ceilalți, le dorim, mai ales libertate și prosperitate. Iar sus? Sus rămân doar ficțiunile de esență nobil-distructiv-nivelatoare,  însă elegant-înșelătoare, căci numai așa, fiind egal-mediocri și fără reper individual solid, numai așa vom evolua și funcționa superior, progresist ( a se citi suicid).

Serios : nu vi se pare nimic greșit aici? Credeți că e posibil? Ați mai pomenit vreo societate liberă și civilizată, prosperă și cât de cât funcțională, fără liberi, conștienți, responsabili, onești, respectuoși, generoși cu aproapele lor și autonomi indivizi?Să reflectăm mai serios, aș zice eu. Azi doar am introdus tema: conservatorism, libertate, civilitate.

Pentru început, personal, m-aș mulțumi dacă s-ar reține atât:  din principiu, conservatorismul ( politic sau civic) înseamnă conservarea societății prin individ, și a individului prin menținerea acelor repere morale și sociale cu rezutate bune, verificate în timp, dar și combaterea celor care s-au dovedit cu prisosință nocive, tot în timp. Prin urmare conservatorismul, care așa trebuie practicat și înțeles, NU este contrar progresului. Conservatorismul ESTE premisa lui, condiția sine que non. Căci numai pe baze solide, recunoscute conștient și liber acceptate de individul autentic inteligent, se poate construi și îmbunătăți orice edificiu social. Cel puțin unul trainic și de succes. Cu capu-n nori și picioarele tăiate, mai greu.

Noi? Noi avem de reconstruit. De la temelie; cea care din 1945 încoace, ni s-a retezat revoluționar, până azi.  Fără acea temelie restaurată, nu vă faceți iluzii: n-avem nicio șansă. Mai avem deci de săpat la rădăcină răului,  și abia apoi de clădit.

 PS:  studiați vă rog atent Manifestul Partidului Comunist ( Editura politică, 1962 Republica Socialistă România, la liber, pe internet). Încercați eventual și Capitalul. Sunt rădăcină răului care trebuie stârpit; deci util.  Dacă se poate, prin comparație cu: Adam Smith, Ludwig von Mises, Friedrich Hayek, Milton Friedman, Ronald Reagan; orice vă cade în mână, e binevenit. Și  Mark Levin, desigur, Liberty and tyranny ( tot manifest, dar alt fel).

partea a II-a:https://ihincu.wordpress.com/2013/02/26/ce-ne-lipseste-unde-gresim-ii/

partea a III-a:https://ihincu.wordpress.com/2013/03/03/ce-ne-lipseste-unde-gresim-iii/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: