Ioana Hincu

Ce ne lipsește. Unde greșim. (III)

In spaime on Martie 3, 2013 at 8:35 pm

Motto: ” Când oamenii răi se adună, cei buni trebuie să se asocieze; altfel vor cădea unul după altul, un sacrificiu nemilos într-o luptă josnică „ (When bad men combine, the good must associate; else they will fall one by one, an unpitied sacrifice in a contemptible struggle.(Edmund Burke – Thoughts on the Cause of Present Discontent 1770)

Despre ignorarea, cu sau fără bună-știință, a realității și neimplicare. Despre asta vorbim.  De ce? Pentru că din vara lui 2012 încoace statul nostru și toate puterile și instituțiile lui vitale, de abia pornite pe calea cea bună, au căzut, rând pe rând, victima unor oameni răi, a celor care acum ne guvernează. Puterea legislativă (70% din ea), puterea executivă, incluzând forțele armate și poliția (100%), CSM- garantul independenței justiției (zilele trecute). Urmează (astea au mai ramas) serviciile secrete și restul justiției, corpul magistraților adică, cei integri (încă destui), care nu se află însă la conducerea destinelor ei. Iar societatea românească, în majoritate, rămâne inertă, ignorantă în fața evidenței, nereactivă.

 Recent (final de februarie) Dragoș Paul Aligică ( da, mai avem și noi oameni deștepți, competenți și vii, pe care îmi vine să-i tot citez și vorbele lor să le spun peste tot, pentru că au greutate, nu doar dreptate) scria: “Chiar cred că în acest moment România e pe cale să colapseze sub greutatea propriei incompetențe, corupții și prostii naționale. Mai sunt doar câțiva stâlpi de susținere care mai țin edificiul încă în aer.” Printre stâlpii care mai  susțin edificiul, autorul amintea justiția (care se clatină grav, dovadă cele întâmplate zilele trecute în CSM prin revocarea celor doi judecători, Ghica și Dănileț) și serviciile secrete (vitale nouă, ca oricărei țări, încă funcționale, cu toate imperfectiunile lor, dar permanent și serios atacate,  și ele, de reprezentanții actualei puteri politice, și nu numai).

Pentru că România e țara mea și mă doare, subscriu la ce scria Dragoș Paul Aligică, și adaug: iar dacă se va întâmpla să ne prăbușim sub această (enormă) greutate a incompetenței, corupției și prostiei naționale la vârf, povara o vom purta toți, individual și solidar cu liderii momentului (inclusiv de opinie), căci vom fi direct responsabili, prin ignoranță, complicitate și pasivitate la nevolniciile lor. Prin ignorarea (autoimpusă sau inconștientă) a realității în care trăim. Dar și prin ignorarea (masivă, de care mă lovesc zi de zi, chiar și din partea celor educați și inteligenți) a regulilor simple  după care ar trebui să viețuim și să ne implicăm în viața socială, ca să ne fie altfel, eventual mai bine, și să ne salvăm; adică, pe moment, măcar să supraviețuim.

Nu , azi nu vă povestesc despre teorii politice, constituții sau filosofii. Adică nu despre teoria minimală a democrație și statului de drept. Nici despre alte lumi unde se aplică, evident mai bune decât a noastră, în care și noi am vrea să trăim. Azi mă limitez la reguli și principii de axiomatic bun simț, gen “iarna nu-i ca vara”. De ce? Pentru că, paradoxal, până și printre sofisticații intelectuali, nu numai printre oamenii obișnuiți, ori s-au uitat (dacă s-au știut vreodată), ori nu interesează. Ceea ce este și va rămâne fundamental greșit, căci oricât de importante ar fi (pentru că sunt) erudiția și sofisticarea intelectuală  nu vor reuși niciodată să clădească ceva real pozitiv și durabil în lipsa bunului simț.

 Așadar, din ciclul evidențelor  gen “iarna nu-i ca vara”, țin să reamintesc următoarele:

 1.Greșim când ne imaginăm că drepturile și libertățile ( așa, puține și neapreciate cum sunt) odată  câștigate ( adică recunoscute) și nu oricum, ci greu ( de exemplu cu prețul vieții unora dintre noi – decembrie 1989) nu contează. 

 Enumăr doar câteva:

Libertatea comerțului, inclusiv valutar (până în 1990 nu puteai deține legal valută și nici schimba la casa de schimb valutar).

Libertatea de circulație peste granițe ( până în 1990, drept la pașaport individual sau circulat în vest, numai diplomații și nomenclatura aveau; in dictaturi contemporane, gen Venezuela, Cuba, nici acum nu se poate).

Libertatea de exprimare publică si de informare (acces a informatie corecta).

Libertatea de a studia (gratuit sau cu bani puțini) în străinătate.

Libertatea de a munci (legal) peste granițe fără a emigra/fugi definitiv.

Libertatea de a face politică, de a ne înscrie în ce partid poftim (înainte de 89 aveam unul singur, comunist), de a alege și de a fi aleși în demnități publice.

Libertatea de a urmări canale străine sau românești, private sau de stat, la televizor (înainte de 90 aveam doar tvr1 și tvr2).

Libertatea de a comunica liber prin telefon sau internet peste hotare (internet n-aveam, telefoanele mobile n-aveam, telefoanele fixe erau ascultate).

Libertatea de a emigra în vest, fără ca părinții sau frații noștri rămăși în țară, să fie dați afară din serviciu, din școală, din partid sau să infunde pușcării.

Libertatea și independența judecătorilor,  care NU mai sunt aleși de Marea Adunare Națională și nu mai răspund în fața ei (membrii Tribunalului Suprem – echivalentul actualei  Înalte Curți de Casație și Justiție) și NU mai sunt membrii unicului partid de guvernământ, Partidul Comunist Român (așa zicea Constituția Republicii Socialiste România 1965); acum dau concursuri grele și sunt obligați să NU fie membri de partid, să fie independenți și să se supună numai legii și  forurilor lor.

Dreptul la proprietate privată, ORICÂTĂ, dacă e legal obținută ( aveai dreptul cel mult la o casă per familie, și n-aveai drept de proprietate pe teren). Aș putea continua, dar mă opresc aici.

 Știți, poate că celor prea tineri (20-30 de anișori) li se pare firesc sau puțin. Poate că pe cei mai bătrâni și amnezici, nu-i mai interesează. Dar și pe unii și pe alții vin și-i întreb? Mai sunteți capabili să vă imaginați o lume și-o viață în care aceste drepturi și libertăți vă lipsesc? Eu da. Merg înapoi în timp numai 23 de ani, in 1989. Pentru că vreo 20 de ani, primii din viață, eu într-o astfel de lume am trăit. Aici. Eu nu trebuie să-mi imaginez. Eu ȘTIU că există, se poate și  e cumplit.

Iar de bun simț și din ciclul “iarna nu-i ca vara”, eu nu uit că răul, nu doar binele, e veșnic și omniprezent. Nu uit nici că “mai binele” ăsta pe care noi îl ignorăm, ni se pare subînțeles și credem că ni se cuvine ab initio, “mai binele” ăsta pentru care deloc nu suntem recunoscători, s-a obținut cu un preț mare și greu. Generații sacrificate și vieți. De asta nu tac și nu mă opresc.

2. Greșim când ne imaginăm că aceste drepturi nu se pot pierde infinit mai ușor și mai repede decât s-au dobândit. Binele și răul sunt în conflict etern, iar rezultatul fundamental reversibil. Cu deosebirea că răul are calitatea de a invada natural și ușor, ca buruiana, în timp ce binele trebuie cultivat, apărat, consecvent și cu efort,ca floarea.

3. Greșim când ne imaginăm că doar făcându-ne bine treaba noastră (care o fi,  gospodărie, crescut copii, exercitat o profesie sau o activitate profitabilă , științifică sau culturală)  e suficient ca aceste drepturi și libertăți să se conserve prin ele însele, iar noi ca societate să nu ne prăbușim DIN NOU. Căci n-ar fi nouă prăbușirea. Ne-am mai prăbușit ca națiune, nu o singură dată, și cam la fel: prin ignoranță și neimplicare. Se va repeta dacă în continuare stăm deoparte și din aceste prăbușiri nu învățam nimic.

4. Greșim când ne imaginăm că e de ajuns să ne vedem de treaba noastră și să nu ne intereseze politica și societatea în care trăim, pentru că nu ne pricepem sau ne-au dezamăgit.  Pe dezinteresul, ignoranța și lipsa noastră de minimă implicare, știință și conștiință civică, se va întemeia noua prăbușire. Și greșim când ne imaginăm că nu ne va afecta individual, sau că vom mai avea unde fugi. Amarnic greșim.

 Ce-ar fi de făcut?

Păi să (re)învățam să ne pese. Și de alții, nu doar de noi. Și de societate (așa defectă cum e) și de politică (idem), căci ambele sunt ale noastre, ne influențează direct viața, oricât de recalcitranți suntem și refuzăm să vedem. Să (re)învățăm lucruri vechi și noi (din istoria recentă), dar vital-necesare. Să cercetăm cumsecade și temeinic (nu așa, de la televizor) pe ce lume ne aflăm și cum funcționează. De la bază. Principii. Faceți efortul să le-ntelegeti, căci fără ele și asumarea lor, fără ca în jurul lor să ne adunăm, da, ne vom prăbuși mai repede decât vă imaginați, iar responsabilitatea noastră va fi solidară cu a celor care ne conduc spre descompunere. Doar povara va rămâne la noi.

Îmi permit așadar să vă sugerez (din același ciclu simplu, introductiv și de bun simț), două lecturi (intrați pe linkurile de mai jos) și un filmuleț (pe care îl veți găsi la finalul celei de-a doua). Vă asigur că sunt etape cognitive peste care nu se poate sări în încercarea de a interpreta corect realitatea și de a evita prăbușirea națională. Vă asigur că de la aceste principii minimale trebuie început. Vă asigur, în egală măsură,  că nu e o scuză, ci cel mult o explicație, că la școală sau acasă, lucrurile astea nu le-ați învățat pentru că nu vi s-au povestit. Și vă asigur că scuzele nu ajută și nici nu scutesc de inevitabilul unei prăbușiri. Doar știința, asumarea și punerea lor în practică, de bună voie, ajută. Iar rezultate nu veți vedea imediat (din păcate), ci numai în timp.

  Și vă mai asigur de un lucru:  că n-am terminat și că revin cu alte modeste, dar vitale explicații. În timp.

enjoy:

https://ihincu.wordpress.com/2013/02/20/ce-ne-lipseste-unde-gresim-i/

https://ihincu.wordpress.com/2013/02/26/ce-ne-lipseste-unde-gresim-ii/

Anunțuri
  1. Cred ca in tara la noi , lumea s-a implicat in procesele electorale , deci in politica , la fel ca populatiile altor tari si ultima data electorii s-au pronuntat : USL – 70% . De aici incolo ce e de facut ? Ar trebui , cum e firesc in natura si viata sa apara o forta opusa acestui curent de 70% . Cum , cand ? „Politicienii” nostri – nu gasesc acum exceptii – sunt toti stangisti sau centristi . Populatia , stiti bine , este ocupata cu supravietuirea . Cat despre intelectualitate… Eu nu recunosc aceasta patura , casta , clasa . Cativa oameni destepti , da . Cativa am zis generic . Sunt foarte multi oameni destepti . Si , fara sa vreau , negasind un raspuns plauzibil , cerandu-va iertare pentru obsesia mea , revin la vechea intrebare . Cred ca raspunsul corect la aceasta intrebare ar putea ajuta la un salt mic in directia buna . Intrebarea era : De unde apetenta pentru stangism , pentru idei etatiste la oamenii destepti , la oamenii …?Atat , ajunge 🙂

    • La noi in tara lumea NU s-a implicat in procesele electorale. Decat turmiform, in deplina ignoranta si necunostinta de cauza, in 1990-1992. asa a ajuns Ion Iliescu la putere votat de 85% din electoratul prezent ( nu tot), si FSN votat de 66%. Ulterior, prezenta la vot n-a depasit 50%, maxim 60%. Iar in 2012, va reamintesc ca 60% din electorat ( din 18.3 milioane) n-a votat deloc, iar din restul de 40%, USL a ajunssa conduca tara cu o majoritate coplesitoare pe voturile unei minoritati de 4,3 milioane= cca 25% din electorat.
      In ce priveste apetenta pt stangism, ea a existat si va exista intotdeauna de la marx, engels si lenin incoace ( in epoca Luminilor si a revolutiei franceze, doar mijea). De ce prinde? Cititi Aleain Besancon, Nenorocirea secolului. Despre nazism, comunism, si unicitatea Shoah-ului.
      Iar la insistentele dvs ( nicio suparare), raspunsul ramane ( mult mai scurt) acelasi: ignoranta si ignorarea realitatilor in care traim. Care nu-i chiar atat de simpla cum pare si pe care n-o veti intelege nici macar lecturand din cand in cand blogul meu, sau alte pagini web, oricat de bine intentionate sau inteligent scruse ( nu la mine ma refer neaparat) ar fi. Acolo gasiti DOAR indicii, surse, la care sunteti dator sa mergeti singur si sa studiati mai departe daca doriti sa intelegeti corect si complet. Valabil pentru orice om, inclusiv pt intelectualii, absolventi de facultati. Si ei sunt bantuiti de autosuficienta; de iluzia ca ca stiu pe ce lume traiesc ( doar pentru ca au trecut pe la o scoala, facultate), cand de fapt nu stiu. Ca sa stii trebuie sa inveti ( din surse serioase) permanent. Las’ ca scoala ( preuniversitara) nu te invata NIMIC corect despre societate, stat, oranduirea in care traiesti. Las’ ca gandirea academica e si ea profund ideologizata/politizata, chiar si in celebrele universitati din vest.
      Deci, raspunsul meu ramane acelasi: dincolo de prostie ( asta exista oriunde in lume), ignoranta si aroganta sunt cauzele. Si n-ar trebui sa va surprinda. Parca dvs ( imi cer scuze daca gresesc) mi-ati replicat ( deconcertant, insa relevant) ca sunteti absolvent de facultate. ati citit destul ( ?! sper sa cad vreodata in aceasta convingere gresita) si n-are rost sa va indic carti; va indicasem alt titlu care ramane valabil; pana nu-l cititi pe acela, nici macar nu veti incepe sa intelegeti; mai mult de atat nu pot sa va ajut. Daca doriti sa intelegeti si mai mult, cautati sursele si autorii pe care din cand in cand ii mai indic/citez eu si, cu timpul, in ani ( ca si mie tot atat mi-a luat si nu ma opresc) veti intelege. Daca nu, nu. Optiunea va apartine 🙂

      Explicatia, altfel formulata, a dezorientarii nationale, o gasiti, mult mai scurt , aici: https://ihincu.wordpress.com/2013/05/09/pentru-ce-traim-pentru-ce-murim-dupa-23-de-ani/
      Chestiuni ( autori de baza, elementari) necesari pt intelegerea ampla a fenomenelor, gasiti aici https://ihincu.wordpress.com/2013/02/20/ce-ne-lipseste-unde-gresim-i/ De acolo se incepe. Acolo-i temelia. pana n-o cunosti bine, geaba incerci sa trisezi, sa sari peste etape cognitive. Nu tine. De aia ajung ( inclusiv oamenii cu scoala) sa cada in capcane si utopii pe care nu le inteleg. Capcanele fiind insa intinse de cei care stiu, si inteleg bine aceste fenomene si tendinte ( si de regula sunt si platiti pe masura, in propaganda si intreprinderile lor).

  2. Mark Levin: Conservatorismul – O filozofie mareata

    „Este o filozofie care aşteaptă de la cetăţeni să respecte o lege justă, corectă şi previzibilă şi cere acelaşi lucru de la străinii care trec ilegal graniţa.

    Este o filozofie care pune accentul pe familie şi pe credinţă înaintea guvernului.

    Conservatorismul este antidotul tiraniei. Este singurul. Se bazează pe mii de ani de experienţă umană. Nu este nimic îngust referitor la filozofia conservatoare. Este o filozofie a eliberării.

    Este o filozofie măreaţă.

    Este o filozofie fără vârstă, pentru toate timpurile.”
    http://inliniedreapta.net/o-filozofie-mareata-conservatorismul/

    • Daniel, sa nu ne patetizam totusi si exaltam chiar asa 🙂 Iar daca e sa citam din Mark Levin, mai degraba sa citam din ce scrie ( Liberty and tyrrany – A Conservative Manifesto – 2009; o carte lucida, rationala, argumentata inclusiv istoric si filosofic) nu din entuziasmele lui radiofonice ( la radio tot omu-i mai infierbantat). La fel de „maret” si necesar e si liberalismul clasic si binevenita lui mostenire actuala ( desigur, a nu se confunda cu liberalismul anglo- american din ziua de azi, care e etatism curat; asta-i alta poveste, pe care inclusiv Levin o explica in cartea asta a lui).
      Deci…mai domol cu epitetele si figurile de stil si inapoi la argument 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: