Ioana Hincu

Pe mâna îngerilor defecți. Expansiunea prostiei.

In spaime on Martie 14, 2013 at 1:24 am

“[…]Există și îngeri căzuți, care la un moment dat, se substituie protectorilor inițiali  ai popoarelor. Ei devin “stăpânitorii acestei lumi” și se străduiesc să-i îndepărteze  pe oameni de Dumnezeu” scria Andrei Pleșu acum câțiva ani ( Despre îngeri – cap.5) căutând ( de exemplu la Sfântul Pavel) răspunsuri pentru decăderea și erezia națiunilor.

Știa el, Pleșu, ceva. Vedea, intuia, căuta răspunsuri și explicații. S-o fi speriat și omul, deh. Născut înaintea mea, erudit și mai înțelept, s-a speriat înainte. Acum a venit rândul meu. Și mă gândesc că dacă până și îngerii (de)cad (unii în cap), nu-i de mirare că printre noi protejații lor se înmulțesc. Și nu oriunde, și nu oricum. Ci strânși la un loc, solidar, bine organizat, multiplicați și agregați eficient. Pentru că altfel nu se explică felul în care se avântă direct spre vârful lumii și-l cuceresc. Asta mă sperie. Și mă-ntristez. Pentru că refuz să cred că oamenii buni, valoroși – asemenea îngerilor real-protectori, cei care nu se interpun ostil între noi și Dumnezeu – nu mai există. Observ totuși cum în toate, chiar în toate – nu doar în politică, ci și în artă, cultură, știință, educație, spiritualitate, bresle profesionale – prostia, nerușinarea și mediocritatea se afirmă impetuos. Domnesc. Și-n felul ăsta toate relele pământului triumfă, cu timpul intră în obicei, deci sunt în curs de permanentizare. Nu-i bine.

Ce-i de făcut? N-am încă vreo certitudine. Multă vreme am crezut că e suficient să mă lupt doar cu mine. Cu prostiile și ratările mele. Nu-mi fac iluzii că aș fi scutită. Știu că nu sunt. Darul inteligenței e greu de valorificat permanent. Plus nimeni nu-i scutit de a se face uneori de rușine și nimeni nu poate fi oricând excelent. Cu atât mai puțin eu. Dar cred că e treaba și datoria personală a fiecăruia să vegheze la sine. Să fie vigilent. Să se rușineze,  să se gândească ( bine) și să se îmbunătățească. Chiar am crezut (încă mai tind să cred) că asta e tot ce avem de făcut. Și că ar fi suficient ca prostia, rușinea și mediocritatea să nu triumfe frenetic. Ei, uite  că mă înșel. Realitatea mă contrazice vehement.

Și totuși, ce-i de făcut? N-aș putea pentru ca să vă răspund la chestiune. Dar mă gândesc că poate oamenii buni și inteligenți, care au așa,  o noblețe, o toleranță firească și înnăscută, ar trebui și ar putea să mai sacrifice din ele din când în când. Să se dezbrace mai des de nobila lor iertare și compasiune față de inferiorul și aproapele lor, măcar cât să-i spună scurt, răspicat și la obiect: amice, ești prost. Ești ridicol. Ești nerușinat și  insuficient.

Da, știu, nu-i frumos și parcă nu-ți vine să te iei de aproapele tău. Nu-i elegant. Nu-i drept. În fond, ți-e inferior. Ce te faci însă când inferiorul tău, din minor, devine copleșitor? Elegant o fi, atunci, să taci când adevăruri, idei sau principii de valoare perenă, inestimabilă, sunt atacate și îngropate? Nobil o fi să contempli cum oameni de impecabilă ținută profesională sau probitate morală sunt terfeliți și surclasati, fără reacție publică, de impostori? Drept o fi să te rușinezi la tot pasul de  elite autoproclamate, false, care, cumva, printr-un straniu parcurs, au ajuns la vârf? Adică se afirmă cu largă audiență, recompensare (inclusiv financiară) și recunoaștere publică în numele celor mulți?  Eu zic că nu. Căci pe toleranța  la prostie, nerușinare și mediocritate se întemeiază până la urmă  expansiunea lor.

Încep așadar să cred că nu mai e un act de noblețe, ci, cât de curând, unul iresponsabil, de achiesare la rău și la proliferarea lui, să tolerezi, în loc să sancționezi drastic prostia, nerușinarea și mediocritatea DE ORICE FEL. Mai ales acum, când răspândirea lor mediatică ( MSM si social-media) a luat o amploare necunoscută până recent. Și iată, câștigă teren, admiratori și adepți, în detrimentul inteligenței, decenței și excelenței, care, neapreciate, ies din peisaj cu o repeziciune fără  precedent.

Și nu, să-i sancționezi nu înseamnă să-i interzici sau să-i arestezi. Prostia nu poate fi interzisă. Iar pentru mediocritate și nerușinare, n-avem destule pușcării. Poate că nici să-i amuțești pe toți nerușinații cocoțați pe culmile societății, erijați în idolii sau modelele ei, n-ar fi de dorit. Până la urmă au utilitate didactică. Spre comparație și exemplificare. Doar că acum sunt prea mulți. Iar opinia publică sănătoasă (câtă mai este) nu mai reacționează. Curând, dacă se mai odihnește mult, nici nu va mai ști cum. De aia vin și zic: poate că merită să te dezbraci măcar din când în când de caracter, să-ți ieși din firea rezervată sau tolerantă,  și, cu patos sau cu umor, dar ferm, să dai de pământ cu tot prostul sau impostorul.

Asta însă nu se face eficient de unul singur. Căci ( mă tot gândesc la Edmund Burke) când oamenii răi se adună, cei buni trebuie să se asocieze; altfel vor cădea unul după altul, un sacrificiu nemilos într-o luptă josnică ”.  Refuz să cred că oameni buni (la minte, la suflet, la caracter, la ceva, acolo, în care excelează și se pricep) nu mai sunt. Constat doar că nu vor sau nu pot să se adune. Mă gândesc deci, cum s-ar putea solidariza și radicaliza ei. Da, radicaliza, pentru ca prostia nu mai e catusi de putin sfioasa, ci radicala in manifestare. Și nu-mi vine în minte să le spun decât atât:

Este cert că am încăput  pe mâna unor îngeri căzuți. E sigur că între noi și evoluția noastră ei se interpun, căci ridică, harnic și tembel, un zid care ne înconjoară și ne separă fără îndoială de Cer. Este evident că nu doar nouă, românilor, ni se-ntâmplă; dar acum de noi mă doare, căci pe pielea mea românească simt cum ne zidesc. Și e mai sigur ca niciodată că este și va rămâne în primul rând treaba noastră să ne eliberăm de protejații acestor îngeri defecți. 

Toleranța nu mai pare a fi o soluție. Tăcerea nobilă nici atât.  E război și nu l-au început oamenii buni. Iar dacă-i pe-așa, atunci binele (prin asta înțelegând azi inteligența, decența și excelența) are datoria cerească de a învinge. Cum? Probabil nemaistând cuminte și singur în banca lui. Nu-i nevoie de sacrificii eroice. Încă. Pe moment ar fi suficient ca cei buni să se adune și să reacționeze. Altă cale nu văd, căci prostia și mediocritatea lăsate în voie, iată, fac pui. Altfel, cât de curând, cei inteligenți, adevărat excelenți, nici pe ei înșiși, stingheri într-o lume strâmbă, nu se vor mai cunoaște sau recunoaște. Căci sub greutatea lumii exterioare, vor decădea și ei. Iar eu n-aș vrea s-ajung să trăiesc într-o lume a potențialelor umane definitiv ratate.

Asta le-aș spune. Sperând că cei buni se vor aduna și vor riposta pe măsură. Nu cu mărgăritare (a se citi blândețe și toleranță); zice și-n biblie că  înaintea porcilor nu asta arunci. Ci cu arma ascuțită a inteligenței și excelenței lor. Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Poate că nu-i elegant, dar e vital. Și pentru noi, și  pentru ei. Se cheamă legitimă apărare a binelui omenesc. Căci să fie clar: e bine să fii inteligent și rău să fii prost (nu pentru că spun eu).

Și le-aș mai aminti ceva: că timpu-i scurt. De veșnicie numai Dumnezeu beneficiază. Noi, oamenii, avem la dispoziție numai o viață  să reparăm ceea ce falșii idoli și îngerii lor defecți  au ruinat. Deja.

Anunțuri
  1. Uite o poveste cu talc despre mutenie si adunare 🙂 Adica de adunat, fie si in tacere, tot ramane important sa te aduni.
    http://www.oglindanet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=739%3Ainvierea-muilor&Itemid=54

  2. Iti inteleg frustrarea (indreptatita de altfel). Probabil ochi pentru ochi ar functiona acceptand consecinta ca toti vom ramane orbi pana la urma.
    Stii, unii se asociaza, altii nu. Prefera cealalta modalitate de starni schimbarea. Prin neparticipare, prin neconformare muta. Incep prin a-si modifica tacut comportamentul propriu cu speranta ca vor da de gandit. Deja nu mai vorbesc de coltul strazii.

    Nu pot decat sa apreciez nevoia de identitate si apartenenta la neam a fratelui tau si dorinta de a face ceva bun pentru noi. Mai sant ca el.

    • Toate au un pret, deh ( replica si efortul; ochi pentru ochi). Daca nu suntem dispusi sa-l platim pe asta, vom plati, toti, pretul ala mai mare si mai trist. Si nu doar noi, ci si copii nostri, si ai lor, samd.
      Ca el sunt mai multi decat stii, pentru ca ei au alte profesii, mai putin expuse publicului sau deloc..

  3. Nu-ti fa probleme! Se va cerne neghina de secara. Nu in viata noastra, nici a copiilor nostri. Poate in cea a nepotilor lor. Poate! La noi exista un vacuum intre cei inteligenti, culti samd si cei bogati. Valorile, talentul inca nu-si au locul in ordinea noastra. De aia si pleaca. Pleaca unde sant inteligent folositi. Cine sa se mai adune? Da, s-ar putea sabota prostia dar nu-i vad facand-o.

    • Trebuie s-o facem toti, ori de cate ori ne lovim de prostie, la oricine si in orice forma. CHIAR DACA NU SE VOR VEDEA REZULTATE SPECTACULOASE IN TIMPUL VIETII NOASTRE. PENTRU CA DACA NU INCEPI MACAR ACUM, IN ULTIMUL CEAS, PROSTIA SI IMPOSTURA ( ca si toate ororile promovate de reprezentantii lor) CONTINUA SA SE EXTINDA, SE VOR PERMANENTIZA, IAR COPII SI NEPOTII NOSTRI, SUNT PIERDUTI PE VECI. Cu raul ( de orice fel) razboiul trebuie dus vesnic. Alta cale de a-l limita ( de eliminat nu-l elimini niciodata) nu e.
      Eu am avut de mai multe ori ocazia sa plec si sa raman ( confortabil ) in strainatate. Si acum as putea. Fratele meu ( Alexandru Hancu) e cetatean britanic, a lucrat 11 ani ( idn 92; a ajuns prin concurs acolo, nu prin relatii) la BBC WService London, dupa aia in media si publicitate (tot la Londra) si, dupa 16 ani de ani ( in 2008) a vrut si el sa se intoarca acasa, sa-si faca meseria ( pe care o stie bine) in limba lui si la el in tara. S-a intors de buna voie si nu de foame. Nu l-a dat nimeni si nimic afara din Londra. A fondat Happy fish, impreuna cu Dragos Musta si altii ( televiziune internet – filmuletele scurte pe care le mai gasesti la final de articol pe blogul meu, sau pe youtube mai nou). S-a dus naibii, ca finantatorul (petrolist roman) nu intelegea directia. Vroia alte prostii. A fondat cam tot atunci Kamikaze si a rupt computerul scriind. ( pe degeaba; spre deosebire de contabili si directorii de marketing si vanzari care nu fac vanzari, dar incaseaza cateva mii de euro pe luna, aia care scriu sunt prost platiti, sau deloc; atata creier au patronii de presa din Romania). Acum a plecat si de acolo din motive similare. Gata.
      Are unde si cum sa lucreze ( radio, tv) si o si face in continuare ( si aici si in UK) nu asta-i problema. Ci faptul ca vrea ( ca si mine) in tara lui. Si vrea sa faca lucrurile bine, asa cum stie ( ca stie) dar n-are loc de toti prostii si impostorii ( care nu au toti bani, stai linistit, dar sunt multi si activi).
      Si stii ceva? De ce sa plec eu din tara mea ( plec destul, de 23 de ani incoace, in vacante)???!!!! De ce sa plece copii nsotri , daca nu vor. Si mai sunt destui ( si tineri, si mai putin tineri) romani destepti, buni, onesti care rmana aici ca asa vor ei si e firesc. E tara mea si a lor !!!! Sa plece cretinii, semidoctii, nerusinatii si impostorii. Uite asa!! Pt asta insa trebuie sanctionati permanent. Toti. De la Gica din coltul’ strazii care se trezeste vorbind ca prostu’ sau facand tampenii fara sa stie despre ce, continuand cu toti pareristii-ignoranti ( nu i-as numi comentatori, chiar daca asa se autointituleaza ei) de pe facebook, bloguri, siteuri de ziare, pana la toate vipurile momentului ( politicieni, jurnalsiti, pseudo-profesionisti, artisti,etc). Au deschis gura si-au spus o prostie, jap! Amice, esti prost! Uite si de ce. Asa trebui facut. Nimeni dintre cei care stiu nu mai trebuie sa taca. Nimeni. chiar daca e greu sa te faci auzit. Zici mai tare, na, ce ai de zis. Da zici. Trebuie macar facuti de rusine, permanent si cu argument, daca deocamdata mai mult nu se poate. Si cei care pot si stiu cum, trebuie sa se adune. Unii au inceput. Bravo lor. Trebui si noi cu ei. Chiar daca dureaza.

      Altfel? Eu zic sa-ti faci probleme si inca serioase. Pentru ca nici copii si nepotii tai nu mai au vreo sansa. Nu se cerne nimic de nimic de la sine.Timpul nu le rezolva pe toate cum vrei tu. Numai noi le putem rezolva. Cu timpul. Dar undeva trebuie inceput. Daca nu, buruienile ( neghina) cresc singure si napadesc tot in cale. Se pare ca n-ai gradina 🙂 Nu te-ai prins cum e cu buruienile si cu florile:D. Primele trebuie smulse permanent ca sa nu le omoare pe ultimele. Nu „se rezolva” de la sine. Valorile, talentul, nici ele nu-si gasesc loc in fata asa, de la sine. Trebuie aparate de non-valori. Permanent. Daca n-o face nimeni, se duc naibii. Tot cu titlu permanent. Si daca n-o facem noi ( toti, absolut toti aia care mai distingem binele de rau) , atunci cine? Vezi cum e romanul? zice: las’ ca se rezolva. Da’ sa rezolve altul ….

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: