Ioana Hincu

Dozaj și obsesii la zi ( feisbuc)

In intre ras si plans on Martie 21, 2013 at 7:37 pm

Introducere în context:

Politica pare a fi o preocupare teoretic inerentă omului evoluat. Ba chiar necesară. O minimă înțelegere și participare la dimensiunea politică a vieții ar fi de datoria oricărui adult nealienat mintal.  Pe de altă parte, ceva dozaj e binevenit și necesar. În acest sens, Andrei Pleșu  scria: “în momentul în care politicul, în loc să fie pre-condiția bunei stări publice, ajunge un conținut de viață pentru majoritatea cetățenilor, în momentul în care, în loc să fie un adjuvant al realizării de sine, devine un substitut al ei, o obsesie, un viciu, ne aflăm dinaintea unei evoluții tumorale, a unei patologii comunitare severe.” ( Inflația politicului – Despre frumusețea uitată a vieții)

Context și isprăvi:

Precizez că nu sunt regina diagnosticului social și nici a diagnosticelor în general ( nici măcar în materia în care am ceva expertiză, legea). Totuși, e imposibil să nu constat că pe plan local, în contra-partidă cu dezinteresul abulic față de politică, obsesia politică se manifestă și ea, uneori cu  valențe tâmpitoare, alteori ilare. Gen:

Recent, final de săptămână. Personaje: subsemnata, un amic, plus un june cvasi-necunoscut. Îmi cade sub ochi ( prin bunăvoința unui om deștept) o scrisoare a lui Ion Luca Caragiale despre vizita amicului său, Barbu Delavrancea, la Berlin, 1905. Text de un umor genial și universal, apolitic, care-mi scăpase. Râd cu lacrimi. Mă și înec ( savuram un pahar de vin). Amicul , lângă mine, scapă țigara din gură. “Boule” îmi vine să citez duios din text ( pe care îl aveți  pe link, la sfârșit), dar nu se face pentru o damă fină.

Ce mai, ar fi fost nedrept și mârșav să nu răspândesc epistola. Mă execut. Pe toate căile virtuale pe care am iluzia că le stăpânesc ( poștă electronică, rețele de socializare). Tânărul de care vă spun, despre care nu-mi amintesc când ne-om fi împrietenit (de regulă sunt circumspectă, nu doar în viu, dar și în mediul virtual-diavolicesc, pe caz de naturel simțitor) se afirmă pentru întâiași dată ( ce l-o fi găsit?) pe pagina mea ( biata de ea) de facebook. Zice cu aplomb: “pariu că un antenist nu râde” sau cam așa ceva. Încadrându-se perfect în ciclul unde dai ( în Caragiale) și unde crapă ( direct în creieru’ meu). Râd. Împreună cu omul căruia cu puțin timp înainte îi căzuse țigara pe pantaloni.

Bun, știu că nimeni nu-i scutit de a se face periodic de râs. De aceea, cu duioșie binemeritată, că doar și junele m-a făcut să râd, nu să plâng,  îi sugerez că totuși, nu-i cazul să amestecăm universalitatea geniului umoristic al lui Caragiale, cu Antena 3, cu politica sordidă sau cu inamicii ei. La textul ăsta ar fi râs și-un patagonez.

Spre consternarea mea însă, se învârtoșează. “Anteniștii se simt vizați, nu râd”… ?! … Având eu alte preocupări, observ replica tardiv. Iar consternată, iar mă înec. Săriți. Mai încerc să-l opresc o dată. Postarea e totuși publică. Nimic. Eșuez. Zice ceva obnubilant, nu mai știu ce, de Ghiță Funar (aici m-a pierdut definitiv; de numele ăsta vag îmi amintesc). Ba, supărat,  mă amenință că mă “blochează”, uitând că tehnic e imposibil, aflându-se, în reluare, tot pe paginea mea, nu pe a lui. (Știți, ca și cum ar da unul buzna peste tine în casă, să-ți facă scandal, și după aia te amenință că se-ncuie pe dinafară, which is not bad, not bad at all, fie vorba-ntre noi)

Acu’, spuneți domniile voastre, dacă puteam eu să nu râd. Grădină Domnului fiind mare și gardul mic, îi promit că nu-l blochez, nici nu-i șterg supărările, că-i libertate, da’ că-i păcat să insiste. Mai mult ce să zic? Exhibă că nu mă va mai vizita virtual niciodată. Bine ( în gând). Și bogdaproste ( mulțumesc de pomană, adică).

God is great. Totuși, e ocupat. Căci junele activ se răzgândește și revine cu o suită de complimente pricepute la adresa făpturii mele, ca diavolul ăla tasmanian din desenul animat: alcoolică ( jur că-mi place vinul roșu, dar uite, e evident și regretabil că beau prea rar), instabilă psihic, conflictuală ( asta-i la modă din cauza lu’ Băsescu, sic!) șamd. O fi. Cine sunt eu să-l contrazic?  Și iar zice “gata!”….  Însă revine a doua zi, și se mai ia și de-un amic  de peste ocean, care, din pricina decalajului orar, citește și-mi mai scrie câte o vorbă la ore la care la noi curcile încă dorm ( la el fiind seară). Îl face și pe ăla nebun, insomniac ( i-a scăpat locația, era înfierbântat), ne diagnostichează de data asta pe amândoi ca fiind niște ciudați cu sistemul nervos defect de la alcool, etc, mulțumim frumos, promitem să ne căutăm, să ne tratăm când  devine cazul … și iar “gata!”. Impetuos. Bogat în cuget. Aur cetățeanul! Da’ nu știu de ce, eu nu mai cred nimic. O nouă erupție rămâne posibilă. Dacă revine, îi cânt ( a se vedea îmblânzirea diavolului tasmanian de către Daffy Duck pe linkul de la sfârșit); deși, în virtual, n-am cum. Da’ eu am să cânt oricum, că nu mai am nimic de pierdut – puțina reputație ferfeniță, demnitatea pierdută de mult, așa-i când  ai cont pe feisbuc.

În fine, nu-i prima dată când mă izbesc de fenomen; nefiind însă de specialitate, las diagnosticele și ameliorarea pe seama celor pricepuți. De acum încolo, cum spuneam, încerc să cânt. Mai mult nu pot face la o adică. Decât, cel mult, să amintesc: în toate celea dozaju-i esențial. Da’ chiar în toate. Ba și-n politică. Nu se cade să dăm cu oiștea politicului în orice gard. Că doar oameni suntem, avem nu numai dreptul, dar și datoria, să mai trăim, eventual divers, să mai și râdem, să mai și gândim, eventual înainte să facem sau să  vorbim. Pare util.

Textul lui Caragiale aici: http://1001arte.ro/2012/11/scrisoarea-lui-ion-luca-caragiale-despre-vizita-lui-barbu-delavrancea-berlin-1905/

Îmblânzirea diavolului tasmanian de către Daffy Duck, în continuare:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: