Ioana Hincu

Organizarea rezistenței interioare. And yet it moves…

In Solutii on Martie 24, 2013 at 2:44 am

“All God’s children need traveling shoes/ Drive your problems from here/All good people read good books/ Now your conscience is clear[…]” ( aflați singuri, imediat, who said this). Un mesaj de reținut. Toții copiii Creației au nevoie de încălțări bune pentru călătorit. Toți oamenii buni citesc cărți bune. Doar așa conștiința  rămâne curată, limpede…

Călătoria

Călătoria  rămâne  vitală. Stagnarea, fatală. În călătoria noastră interioară vor fi întotdeauna de toate. Cine crede că va fi scutit se înșeală. Răul merită cunoscut, studiat, însă contemplativ (pe cât se poate), pentru a fi evitat. Binele merită înțeles temeinic, însă apropiat. Numai așa avem unde ne întoarce din rătăciri. Doar așa nu ne înfundăm fără speranța, fără ieșiri. Numai așa putem continua, rezistenți și neîntinați, călătoria. Ar fi păcat să nu ne placă. Ar fi păcat să ne împotmolim.

Rezistența

Există o prejudecată veche: aceea că în cunoaștere stă puterea. „Cu gura sa, omul fara Dumnezeu distruge pe aproapele sau; insa cel drept, prin cunoastere se salveaza” ( Biblie. Proverbe 11:9). În cunoașterea adevărului e, prin urmare, puterea. Iar fără putere, nu reziști. “Eppur si muove”, “Și totuși se mișcă”( exclamație atribuită în mod popular lui Galileo, deși fără atestare certă) așa a rezistat. Pentru că era adevărat. Galileo a murit, însă, iată, până la urmă s-a dovedit că, deși nu pare, se mișcă. Adevărul e rezistent, oricare ar fi.

Organizarea

Există o cale ( singura pe care eu o știu) de a-ți organiza eficient rezistența interioară, inclusiv credința: să cercetezi. Adică să gândești, să înțelegi, să înveți și să nu te oprești. Iar când nu mai știi, să asculți. Însă nu orice, nu de oricine.

Mai există o cale de a-ți organiza libertatea și rezistența interioară (prima fără cealaltă eu n-am pomenit). Să iubești. Căci după unii și iubirea e o formă de cunoaștere. Să iubești oamenii buni și  suma gândurilor lor, care mai ales în cuvântul scris și  mai ales în cărți se păstrează pentru posteritate. Iar veșniciei nu-i poți opune nimic. De ce credeți că tiranii lumii dintotdeauna au interzis, au distrus, au pedepsit și încă mai interzic, distrug și pedepsesc cuvântul, mai ales pe cel scris? Pentru că omul din cărți învață, așa rezistă,  așa se eliberează, chiar și din tiranii. Adevărul eternizat în cuvântul scris are calitatea de a se transmite și de a dăinui dincolo de autor, precum și de a   stăvili expansiunea răului. Iar ăsta nu-i lucru puțin.

Mi se pare greu însă, dacă nu imposibil, să iubești oamenii când sunt de neiubit. Să iubești cărțile, zicerile sau vorbele lor, când spun lucruri greșite sau prostii. Mai ales acum, când, spre consternarea mea, și nu doar a mea, au un succes nemaipomenit. La asta cum să reziști? Mai întâi cu umor, dacă e posibil și admisibil. Iar mai apoi,  tot așa: prin adevărată cunoaștere, care numai de la cei buni, vechi sau noi, morți sau vii, și din vorbele lor se trage. Numai așa poți cunoaște răul și prostia fără să le cedezi, fără să urăști, căci asta strică sufletul și îngrădește libertatea spiritului. Numai așa te poți apropia de cele bune și depărta de cele rele. Altă cale nu e. Nu degeaba scrie în Cartea Cărților ( vă las pe voi să aflați care,  în caz de nu știți) că la început a fost Cuvântul (vedeți voi care si ce semnificație are acolo). Cu puterea lui nu e de glumit.

De asta zic: călătoria e lungă; răul merită cunoscut, însă contemplativ; binele merită înțeles, apropiat și iubit, mai ales când  e abandonat sau vitregit, căci doar așa nu poate fi strivit. Și țineți minte: nu poate fi etern strivit.

Observ prin urmare două lucruri comune tuturor oamenilor deștepți și buni pe care îi cunosc ( nu tocmai mulți): citesc cărți (multe, și bune, și rele), ba chiar le înțeleg 🙂 și ascultă muzică, frumoasă să fie, cam de orice fel. E firesc. Așa rezistă. Așa am învățat să rezist, instinctiv, și eu.

Cărțile. Luminează mintea și limpezesc conștiința, fără de care nu vei ști niciodată care-i drumul bun când călătorești. Muzica. Ocrotește și întărește inima, organ indispensabil, fără de care nu poți, nu ai cum să iubești, deci nici să trăiești. Personal, cred că ele sunt dublul suport primordial al rezistenței și conservării spiritului.

A nu se înțelege cumva că neg importanța artelor vizuale. Eu doar observ că există, totuși, o ordine de priorități. O ordine de penetrare și receptivitate a minții și sufletului. Imaginile vin mai apoi. Plus, a nu se uita că există și înțelepți orbi. Că tablourile și statuile nu umplu câmpuri largi sau stadioane, că rareori sunt judecate în tribunale religioase sau seculare, ori interzise celor mulți. Și  nici că bibliotecile publice și librăriile sunt încă mai multe decât galeriile de artă. Eu nu uit. Poate pentru că vorbele au conținut mai dens, iar sunetele au bandă de frecvență si rezonanță mai largă. Așa îmi explic că acolo unde ochii se-nșeală, mintea și inima văd mai adânc și mai departe.  Asta e, așa am fost creați noi. Și a durat ceva de când ne-am născut și până am început să ne onorăm destinul. Nu întâmplător la început a fost Cuvântul. De acolo începem, de fapt, și noi, oamenii, să fim; nu de la primul gângurit.  Iar cântul i-a urmat, după cum și noi îi urmăm .

De asta zic: iată două soluții verificate ( inclusiv personal) de organizare a rezistenței interioare la asaltul răului interior sau exterior. De ocrotire și cultivare a părții bune din noi. Muzică și cărți. Azi mai mult nu spun. Iar dacă pe mine nu mă credeți, intrați pe linkul de mai jos ( 4 minute) și ascultați:

“All God’s children need travelling shoes/ Drive your problems from here/All good people read good books/ Now your conscience is clear[…]” and so on.

Încălțați-vă deci potrivit. Ajută ca să rezistați și să călătoriți  prin viață și lumea defectă netulburați și neobosiți. Good travelling shoes, that is good music and good books. E păcat să ratați călătoria, să vă rătăciți sau să nu vă placă. Căci vreți sau nu, știți sau nu știți, pentru ea v-ați născut și oricum se petrece. Așa sau altfel. Depinde ce purtați, cum și pe unde pășiți  🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: