Ioana Hincu

Ce ne lipsește. Unde greșim. (IV) Libertate versus Egalitate

In certitudini on Aprilie 4, 2013 at 9:59 pm

„Oamenii nu cedează din libertățile lor decât sub imperiul unei iluzii.” (“The people never give up their liberties but under some delusion.” Edmund Burke, Speech at Buckinghamshire, 1784).)

 Iluzia în cauză azi este cea a egalității.

 “Tendințele culturale acum la modă în Vest favorizează o abordare egalitaristă a vieții. Oamenii au căpătat înclinarea de a considera ființele umane ca fiind rezultatul unei mașini perfect proiectate de producție în masă. Mai ales geneticienii și sociologii se străduie din răsputeri să dovedească, cu ajutorul unui aparat impresionant de date științifice și formulări, faptul că toți oamenii sunt în mod firesc egali, iar dacă unii sunt mai egali decât alții atunci acest lucru s-ar datora educației, ori mediului social și nu naturii. Iau excepție de la acest punct de vedere general.” Legile de bază ale prostiei omenești – Carlo Cipolla ( 1976)

Iluzia egalității, vom vedea în continuare, din nebăgarea noastră de seamă, câștigă teren. Ceea ce ar trebui să ne aducă aminte de vorbele altui vizionar și înțelept modern:

Libertatea nu se află niciodată la mai mult de o generație distanță de extincție. Nu se transmite prin sânge. Pentru libertate se luptă, trebuie apărată și încredințată copiilor noștri ca să facă la fel, dacă nu, ne vom petrece amurgul vieții povestindu-le lor și copiilor lor cum era odată în Statele Unite cînd oamenii erau liberi.” Ronald Reagan (1961 discurs).

Chiar dacă se referea la țara lui ( America), avertismentul rămâne valabil oriunde în lume, inclusiv la noi.

Unde greșim

Greșim când credem că Libertatea și Egalitatea sunt două chestiuni simple sau că pot fi înțelese corect, oricând, de către oricine. Greșim când ni se pare că tomurile pe care oameni înțelepți le-au scris despre Libertate sunt degeaba sau depășite; se pare că lozincile despre Egalitate au mai mult succes. Și greșim când ne imaginăm că ignorarea explicării și promovării corecte ( grea treabă) a celor două concepte nu ne va duce mai rapid decât ne imaginăm direct și tot înainte spre trecutul sinistru ( ușor cosmetizat poate), trecut de care ne străduim să scăpam.

Dovada că greșim fundamental o găsim într-un  sondaj IRES recent ( Romania, februarie 2013). Negru pe alb, sondajul de opinie zice:

Intrebare: „Care principiu credeţi că ar trebui să fie mai important în Constituţie: libertatea sau egalitatea?”
Răspunsurile sunt următoarele: Egalitatea 47%, Libertatea 32%, Ambele 20%. Dar mult mai relevantă este repartizarea răspunsurilor pe categorii de vârstă. Astfel în categoria 18-35 de ani ( tinerii, iaca), descoperim o categorică preferinţă pentru „Egalitate”, în detrimentul „Libertăţii”. Nu mai puţin de 62,1% declară că se pronunţă pentru instituirea „Egalităţii” ca principiu constituţional de bază şi abia 17,4% preferă „Libertatea”.

Și gata.

Nu, nu-i o întâmplare și nu-i greșit pusă întrebarea. Numai cine n-are contact destul cu lumea reală va crede asta. Deci, în caz că nu v-ați dezmeticit din prima lectură: mult peste jumătate din generația tânără ( 62,1%! big number!) consideră că Egalitatea e mai importantă decât Libertatea. Și asta la numai o generație distanță de luna decembrie a anului 1989, când sute de oameni, în numele Libertății pe care n-o aveam, au murit.

Evident, o dilemă se naște pe loc: or înțelege cei 62,1% sau nu cele două concepte? Pentru cine se confruntă cu hipsterimea entuziastă sau cu tinerii  intelectuali, mai ales socio-umaniști ( unii sunt tineri doar în cuget; vârsta biologică iese din statistica de mai sus), tranșarea dilemei vine natural. Răspunsul e negativ. NU înțeleg mai nimic. Și nici măcar nu-și dau seama. Gen:

Asta vară, de Marea a Doua Suspendare, more or less, și după.  Universitate ( am biroul prin zonă; urmăresc fenomenul fără să vreau). Malul dinspre fântâni , nu malul opus de la Teatrul național, unde se află de regulă nucleul hard core de gospodine reacționare și pro USListi. Pe pereți și pancarte,  Jos toată lumea! Întreb: Aici e jos cine? ( aveau un aer ușor diferit de colegii de peste drum).  Un tânăr blonduț, urâțel și pirpiriu ( absolvent de informatică, zicea el) mă lămurește: –  Jos toată clasa politică în frunte cu Chioru’. –  Care chior? (deconcertată) –  Cum care? Marinaru’, Piratu’ din Caraibe, ăla urât.  – Aha, Băsescu. Da’ ceilalți sunt mai buni? – Nuuuu. Sunt toți la fel. –  Bine, și dacă jos cu toți, atunci țara cine o mai guvernează? – Noi. N-avem nevoie de politicieni sau de guvern. 

Ok. M-am retras cuminte, căci, deși îmbrăcată casual, sumar, de caniculă, eram dubios de nehipsteriță ( poșeta și balerinii aurii, de autor comun, mă trădau). Plus, curioasă și vorbăreață cum sunt, riscam să plec bătută. Aș putea continua cu alte “spețe”, însă ar fi inutil.  Duc în același loc și la același  rezultat:

Nu vă faceți iluzii. Nu se înțelege. Mai nimic din cele două concepte – Libertatea și Egalitatea în organizarea statală, civilizată – nu se pricepe  în general. Generația născută în preajma revoluției ( un pic înainte, un pic după) , în marea ei masă ( 62%, iată), nu înțelege nici esențele, nici detaliile. Poate pentru că a fost prost sau deloc învățată. Sau poate că nu mai contează? Oricum, faptul este că o mulțime de tineri confundă anarhia cu libertatea, și egalitatea de șanse cu echivalența indivizilor. Abordează cu succes realitatea prin ficțiuni cinematografice și iluzii larg mediatizate; vrea Mad Max cu accente locale gen Actorul și sălbaticii; sălbaticii, în perspectivă nu tocmai îndelungată, fiind noi.   

Ce ne lipsește

Înțelegerea ne lipsește.

Nu se-înțelege că Libertatea e o binecuvântare,  cadou VITAL de la Creator, în timp ce egalitatea e un concept care trebuie fin înțeles, reglat și reglementat, și de abia apoi aplicat, cu infinită grijă pentru libertate individuală. Căci numai din libera dezvoltare și exprimare a personalităților excelente vine progresul real, al tuturor. Întotdeauna a venit de acolo. Existența excelenței, chiar dacă nu-i a noastră, n-ar trebui să ne supere, dimpotrivă, ar trebui să-i fim recunoscători. Căci ei, cei mai buni decât noi ne-au deșteptat, au cercetat, au descoperit, au creat, au gândit înaintea timpului lor, cu multă grijă, respect și iubire de oameni,  reale, nu demagogic clamate. De la indivizii excepționali vine progresul, nu de la colectivități nivelate, imbecilizate, ideologizate sau ignorante, acționând asemenea turmei de oi.

Nu se înțelege că libertatea e mai prețioasă decât egalitatea, și că ultima, corect înțeleasă, decurge din prima. Nu se înțelege că libertatea omului ține de statusul lui natural. Așa am fost creați: liberi în mod egal, nu egali. Unii mai deștepți, alții mai frumoși, unii mai bogați, alții mai întreprinzători, asta e, câtă vreme ești viu, liber să faci și să întreprinzi, n-ar trebui să te roadă pizma. Faci ce poți.

Nu se înțelege că egalitatea socială se referă la ȘANSE și se concretizează în libertăți asumate. Cele pe care societatea, creația omului prin legea statală și morală, le recunoaște oricăruia dintre noi. Libertățile trebuie să fie echivalente, NU vârstele,  averile, statutele sociale, clasele,  țoalele, telefoanele, diplomele, plasmele, șamd. Câte din libertățile astea valorifică fiecare  să depindă de competitivitatea, de opțiunile, de capacitățile lui. Bunăoară nu trebuie să creăm locuri de muncă “pentru tineri” ( zic de exemplu obiectivele Mișcării Populare). Ar trebui să creăm premisa indispensabilă apariției lor conform legilor naturale ale pieței ( capitalism); adică să încurajăm, nu să descurajăm LIBERA INIȚIATIVĂ  ECONOMICĂ. Taxe mai mici, mai puțină birocrație, respectarea legilor ( mai puține, dar clare) corelativ cu sancționarea încălcătorilor.  Iar ocuparea locurilor de muncă să se  facă de către orice individ apt, harnic, competitiv, pe bază de merite personale și calificare, nu pe bază de vârstă, clasă, și alte standardizări. Dacă-i bun la 16 ani, să fie. Dacă-i mai bun la 60, să-l angajăm.

Nu se înțelege că fără Libertate, nu fără Egalitate, omul se stinge, se degradează. Cine nu mă crede să meargă de bună voie, o vreme, la pușcărie. Acolo nu e libertate, dar e teribil de multă egalitate: aceleași zeghe, aceleași gratii, același meniu. Nu vă luați după deținuții de lux, gen Năstase; acolo s-a încălcat legea; legea statală, în speță lipsa  libertăților pușcăriașului;  așa se întâmplă când nu se-nțelege corect egalitatea în fața legii, adică nu doar cea de șanse (drepturile asta sunt), dar și de obligații.

Multe altele nu se-nțeleg cu privire la Libertate versus Egalitate. De aia trebuie explicate și reexplicate simplu și permanent.

Trebuie explicat, spre exemplu, ce pericol enorm pentru noi toți ar fi egalitatea de status individual. Ea se poate obține numai prin limitarea personalității umane în ce are ea mai bun; prin nivelare; adică reducând valorile omenești înalte,  până la nivelul de jos, mediocru, comun. Căci nu s-a inventat încă modalitatea de a-i face deștepți pe stupizi, sau excelenți pe mediocri. De aia egalitatea de status rămâne dezideratul etern al oricărui spirit meschin. La noi s-a întâmplat. Ghici când? S-a numit dictatura, pardon, societatea socialistă multilateral dezvoltată și înaintarea României spre comunism. Se poate relua oricând.

Și nu, nu vă faceți iluzii. Nu-i sondajul IRES greșit sau greșit pusă întrebarea. Nu subestimați prostia sau ignoranța ori formele lor perverse,  chic, bine mascate, câteodată cu diplome și titluri înalte, alteori sub discurs nobil, emoționant. Nu subestimați sau luați în derâdere nici potențialul lor devastator. Oamenii inteligenți au tendința asta. Ceea ce rămâne, în fond, tot o prostie ( și oamenii inteligenți sunt proști uneori);  una la fel de mare că aceea de a nu înțelege că libertatea individuală rămâne primordială, nu importantă, și că egalitatea privește doar șansele și libertățile recunoscute, nu valorificarea lor; valorificarea depinde de fiecare din noi.

Prin urmare se dovedește că explicarea corectă a Libertății e lucru greu și niciodată suficient. De aceea trebuie reluată permanent, de la simplu la complicat, pornind de la premisa corectă: aceea că iluzia egalității prost înțelese nu moare, și că necesitatea libertății se uită urgent. Avea dreptate Reagan“Libertatea nu se află niciodată la mai mult de o generație distanță de extincție. Nu se transmite prin sânge. Pentru libertate se luptă, trebuie apărată și încredințată copiilor noștri ca să facă la fel, […]”Ar fi o prostie monumentală și cu efecte devastatoare, să nu-l ascultăm.

Post scriptum

Ronald Reagan a rostit public prima dată cuvintele de mai sus ( traduse la început) în anul 1961, înainte de a deveni guvernator al Californiei ( 1967) și mai apoi președintele SUA(1981). Pentru că el a înțeles corect cum stau lucrurile cu libertatea, a reluat ideea și explicarea ei, în repetate rânduri, până la moarte. Așa ar trebui să facă oricare om deștept.

 Variantă:   “Freedom is never more than one generation away from extinction. We didn’t pass it to our children in the bloodstream. It must be fought for, protected, and handed on for them to do the same, , or one day we will spend our sunset years telling our children and our children’s children what it was once like in the United States when men were free.”

Varianta audio 1961 ( cu transcriere) mai jos:

„Our Founding Fathers, here in this country, brought about the only true revolution that has ever taken place in man’s history. Every other revolution simply exchanged one set of rulers for another set of rulers. But only here did that little band of men so advanced beyond their time that the world has never seen their like since, evolve the idea that you and I have within ourselves the God-given right and the ability to determine our own destiny. But freedom is never more than one generation away from extinction. We didn’t pass it on to our children in the bloodstream. The only way they can inherit the freedom we have known is if we fight for it, protect it, defend it and then hand it to them with the well thought lessons of how they in their lifetime must do the same. And if you and I don’t do this, then you and I may well spend our sunset years telling our children and our children’s children what it once was like in America when men were free.”

  Partea I https://ihincu.wordpress.com/2013/02/20/ce-ne-lipseste-unde-gresim-i/

Partea a II-a:https://ihincu.wordpress.com/2013/02/26/ce-ne-lipseste-unde-gresim-ii/

Partea a II-a: https://ihincu.wordpress.com/2013/03/03/ce-ne-lipseste-unde-gresim-iii/

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: