Ioana Hincu

Drumul nostru spre servitute. Când devin puterile statului nocive, respectiv decorative?

In spaime on Iunie 25, 2013 at 2:47 am

 

Principiile  contează. Fără principii realitatea rămâne de neînțeles. Trecutul și lecțiile lui contează și ele, pentru că și prezentul și viitorul de acolo decurg. Numai cunoscând principiile și asumându-le lucid se poate construi un viitor decent.

Context principial

Când devin puterile statului nocive, respectiv decorative? Simplu: când politica se rupe de rostul ei și oamenii absentează  din realitate.

Da. Teoretic guvernanții noștri ar trebui să aibe ceva în cap. Un plan, un program, una – două idei care să servească interesul public, general. Iar națiunea (cei guvernați) ar trebui să fie prezentă  nu doar cu făptură somatică (trupul), ci și cu creierul (funcțional) în realitate; ca s-o-nțeleagă și să-și aducă aportul lucid, conștient .

La noi nu-i așa. Planul, programul, ideile, intențiile actualilor noștri guvernanți (ba și ale unora dintre mai vechii) sunt la limita patologiei sociale si institutionale. A creierului bolnav. Nu doar pentru că au în vedere EXCLUSIV interesele lor personale și câtuși de puțin pe cele generale. Nu doar pentru că au ajuns la putere și guvernează pe bază de lozinci, abuz  și minciuni. Ci și pentru că mijloacele prin care încearcă să-și satisfacă interesele de putere (finalmente de dominație economică, de privilegiu de buzunar) conduc rapid și sigur la disoluția statului și a oricărei urme de democrație reală  și libertate individuală.  Pe sistem statul suntem noi, după care să vină  potopul.

Iar populația nu pricepe. Populația absentează din realitate, captivă în detalii lipsite de semnificații (gen Elena Udrea și-a tăiat breton, a divortat și  nu mai poarta toc). Infantilizată mediatic de 23 de ani, populația nu cunoaște și nu înțelege principii esențiale de funcționare a societății moderne, libere, durabile.

Ce-ar trebui deci să se-nțeleagă de către toată lumea (guvernanți și guvernați români)  urgent:

Statul, indiferent cum îi cheamă pe demnitarii sau funcționarii  lui, are nevoie de mecanisme viabile și echilibrate instituțional pe termen lung, nu scurt, ca să reziste. Gen: separația și echilibrul puterilor în stat, cele trei, legislativă, administrativă (executivă) și judecătorească. Gen: respectul guvernanților pentru cetățean. Gen: legile și instituțiile statului există pentru a asigura libertatea, ordinea și justiția (singurele care aduc prosperitatea), NU CONTRA indivizilor care compun societatea; adică pentru a asigura continuitatea națiunii, nu dezintegrarea.

Statul așadar nu e un grup X, o persoană Y sau o minoritate Z aflate la putere. Statul este o formă evoluată de organizare a populațiilor. Evoluată în sens post-neolitic, post-comuna primitivă adică. Cât de modern și de civilizat e statul nostru, rămâne de văzut.  Căci da, politica a fost și rămâne jocul minorităților la și pentru putere.  Însă ăsta-i un joc care, în epoca modernă, se face de către minoritatea guvernanților în favoarea, nu împotriva, și cu consimțământul celor guvernați. Numai despoții, monarhii absoluți de drept divin îndrăzneau să funcționeze (nu tocmai liniștit) după sistemul Statul sunt eu ( sec 17-18, Louis XIV, Franța). Dar aia se-ntâmpla în feudalismul insuficient iluminat mintal (capitalismul abia mijea, bezna minții trena), care știm cu toții ce dramatic, revoluționar (final de secol 18, tot Franta) a eșuat cu tot cu acel tip de stat:  Libertate, Egalitate, Ghilotinate si alte erori/orori de neuitat.

Și totuși s-a uitat. De aia erorile continuă și azi (nu doar la noi). Pentru că geaba avem internet,  tehnologii avansate, inginerii intergalactice, etc dacă nu se-nțelege că treaba asta – statul sunt eu și de rest nu-mi pasă – e calea spre disoluția societatii, eventual civilizate. Adică spre înapoi, mai degrabă către o societate progresist-tribală decât spre trecutul recent (comunist) pe care și  pe acela pare că l-am uitat.

Contextul concret, brutal, exemplificat național

Despre cum devin puterile statului nocive, respectiv decorative. Sau, parafrazându-l pe F.A.Hayek (nu pe Salma), despre drumul nostru spre robie, spre servitute, în cronologie de maxim un an:

Iulie 2012-iunie 2013. Economia, societatea și instituțiile statului se duc la vale. Cum? Prin conlucrarea armonioasă dintre o mână de guvernanți iresponsabili (sute) și o majoritate ( 85% din 18,2 milioane) de cetățeni inepți sau inerți, după caz statistic determinabil: 25% din adulții patriei care au votat  USL, respectiv 60% care au stat acasă, din motive psiho-emoționale, mai mult sau mai puțin  lucide sau raționale. 

Așa s-a întâmplat in 2012 că mult peste jumătate  din populația cu permisiune la vot a reacționat greșit sau deloc atunci când USL a lovit grav ordinea noastră constituțională și evoluția națională.  Cum a lovit? Preluând rapid și abuziv aproape TOATE instituțiile statului și suspendând un președinte degeaba, pe bază de folclor instituțional televizat (Băsescu dictator și capul tuturor răutăților). Cu alte cuvinte considerând că legile, avizul Curții Constituționale (garantul suprem al ordinii noastre fundamentale) și  constituția implicit, ar fi facultative, în loc de obligatorii sau consultative. Așa au vrut ei și parțial le-a ieșit. În vara 2012. Ok.

Numai că la-nceput de iarnă 2012, prin vot universal n-au fost opriți, ci au desăvârșit apoteotic. Pentru că pot. Pentru că s-au prins că 85% din românii adulți  absentează cu creierul din realitatea socială și statală. Că nu-nțeleg nici unde sunt, nici ce urmează. Că nu-nțeleg nici lumea, nici democrația în care trăiesc, nici pe cele după care oftează. Că nu-nțeleg, vorba lui Raymond Aron, că în politică rareori ai de ales între bine și rău, ci mai degrabă între preferabil și detestabil. Și mai ales, nu înțeleg că politica, chiar dacă nu-i interesează, contează și le modelează direct viețile peste dezinteresul lor.

AȘA au ajuns detestabilii să ne conducă și să ne facă praf  în continuare. Si nu se lasă. Iar rezultatul e că economia și societatea se duc abrupt la vale. Nu. Nu e mai bine, cum glorios v-au anunțat unii televizat. Uitați-vă-n buzunar și pe raft.

Între timp opinia publică rămâne absentă din realitate, incapabilă să înțeleagă esența, substratul celor întâmplate și glorios continuate. Rămâne ușor de manipulat, veșnic dispusă la aruncatul cu capu-nainte în varii capcane, pe bază de propagandă larg mediatizată.

De exemplu, dezbaterea publică a tot felul de prostii despre revizuirea constituției. Monarhii, căsătorii homosexuale,  biserici, etnii, virgule, naționalitate, cuvinte, paragrafe, tricolor, noi suntem români (suntem?) și alte chestiuni zgândăritor-emoționale, mai puțin raționale sau necesar constituționale. Și, desigur, Elena Udrea și-a tăiat breton, fapt de real interes civic. Ideea, dragi concetățeni, e așa:

Se-nțelege sau nu că orice dezbatere publică pe tema revizuirii constituției gen biserică, monarhii, sex, eventual în grup, șamd, e praf în ochi și bătaie de joc pentru abaterea atenției de la realitate? 

Se înțelege că tot proiectul ăsta de revizuire e o rușine, o aiureală și un abuz, e un mare NU, și că actuala constituție, chiar cu niște probleme, e mai bună decât ce propun ăștia să schimbe ACUM?

Acest proiect de revizuire n-ar trebui sub nicio formă să treacă de Curtea Constituțională, așa, ezitantă cum se află ea. Dacă totuși va trece ( mi-e greu să cred, dar mai stii…) e posibil ca revizuirea constituției să se petreacă pe votul a 12,5% din populație ( aia întărâtată emoțional) și  GATA. Căci conform modificărilor aduse legii referendumului de guvernanții USL, pentru validarea rezultatelor scrutinului trebuie să vina la vot 30%, iar valabil să voteze doar 25% ( voturile nule pot fi până  la 5%).

Se înțelege așadar că NIMIC, DA’ NIMIC din ce propun ăștia să introducă în constituție și eventual  vă unge pe suflet, gen biserici, monarhii, sex în grup, bentițe tricolore, șamd, nu contează de fapt? Și că NU acum, pe mâna acestor iresponsabili, e momentul să revizuim legea fundamentală? 

Ei, dacă nu se înțelege, v-aș ruga să rețineți ce vrea de fapt majoritatea USL. Vrea exact ce v-au anunțat de mai bine de un an și spun în continuare, dar văd că scăpa înțelegerii generale. Se vrea dezechilibrarea puterilor în  stat PRIN:

1. Eliminarea instituției președintelui din cadrul puterii executive și plasarea ei în  cadrul puterii… decorative.
2. Trasformarea parlamentului în super-putere decizională în stat, prin subordonarea și controlul unilateral, excesiv asupra celorlalte două (asupra executivului există deja, dar asta-i altă discuție)
3. Subordonare politică a justiției celorlalte două puteri și diminuarea independenței ei prin:

a. substituirea parlamentului în drepturile cetățeanului, dar și ale magistraților: parlamentul își rezervă dreptul EXCLUSIV de a CERE urmărirea penală a primului ministru și a membrilor cabinetului pentru fapte săvârșite în exercițiul acestor funcții. (în prezent dreptul de a sesiza organele de cercetare penală și de a cere urmărirea penală aparține oricui)

b. anchetarea in comisie parlamentară a oricărei persoane, inclusiv a judecătorilor și procurorilor;

c. resubordonarea procurorilor față de Ministrul Justiției ( membru al executivului, numire politică).

Argumentele de text, adica textele propuse în acest sens, excelent și clar prezentate, le aveți în  articolul Laurei Ștefan, pe care nu va recomand,ci va rog să-l citiți aici: http://www.revista22.ro/articol.php?id=27736

Surprinși? Nu văd de ce. V-au spus-o ăștia de la USL permanent și o repetă de ani: jos  Băsescu ( care în capul lor defect și al celor care-i cred e dictator și se confundă pe veci cu instituția prezidențială) și jos justiția, că destul ne-au încurcat. Plus desigur, sus parlamentul, adică ei, USL (ăștia se cred veșnici; evident, altă defecțiune mintală).  Iar dacă pentru asta trebuie să facem praf pe termen lung  (pentru posteritatea lor adică) democrația, constituția și instituțiile statului, de ce nu?  Acuma merge, căci populația absentează din realitate. Ce dacă politica noastră-i ruptă de creier? În fond s-a rupt mai de mult. ( dacă doriți să vedeți cine a rupt-o pe termen lung, când și cum, aveți la final un filmuleț scurt, de 3 minute).

Ei, acum s-a înțeles mecanismul prin care puterile statului devin nocive, respectiv decorative? Se înțelege că se întâmplă cu complicitatea noastră? Că nenorocirea asta de guvernare s-a instalat și se bazează pe inerția și pe ignoranța noastră? Pe neînțelegerea esențială, de principiu, a societății în care trăim? Se înțelege adică faptul că actualii guvernanți ne manipulează și fac din noi ce poftesc tocmai pentru că în 2012 li s-a arătat negru pe alb (în cifre și date) că se poate? Că 85% dintre noi nu-nțeleg. Avantaj ei. Pentru că măcar acest lucru (singurul poate) l-au înțeles.

Prin urmare, dacă tot nu se-nțelege unde ne aflăm și ce urmează, e timpul: pe un drum greșit ne aflăm. E drumul spre servitute liber, dar inconștient consimțită. Drum din care, cu cât parcurgem mai mult, cu atât vom ieși mai greu.

În acest sens, aleg să închei cu niște cuvinte care nu mie îmi aparțin, dar la care subscriu, pentru ca sunt înțelepte și însumează idei și principii de aplicație imediată la realitatea noastră, pe care toți ar trebui să le știm:

Friedrich Hayek (Drumul spre servitute 1944) despre complicitatea noastră la eroare prin externalizarea culpei și uitarea învățămintelor  trecutului: Când cursul civilizației ia o turnură neașteptată, când în loc de progresul continuu pe care ne-am obișnuit să-l așteptăm ne găsim amenințați de rele pe care le asociem cu trecute epoci de barbarism, dăm vina, desigur, pe orice altceva decât pe noi înșine.

Raymond Aron (Spectatorul angajat), despre politică și modul de a opta:  în politică, lupta nu se dă niciodată între bine si rău, ci între preferabil si detestabil.

Edmund Burke despre parlamente, legi și  libertate: Parlamentul nu e un congres al ambasadorilor unor interese diferite și ostile;  care interese fiecare trebuie să le mențină, ca agent și avocat, împotriva altor agenți și avocați; ci parlamentul este o adunare DELIBERATIVĂ a UNEI NAȚIUNI, cu UN interes, cel al întregului. (Discurs electoral, Bristol 1774).

Edmund Burke: Legile proaste sunt cea mai rea specie de tiranie. (Discurs electoral Bristol 1780)

Vedeți așadar? Problemele nu sunt noi, sunt omenești. Doar că noi nu știm. De aia istoria se tot repeta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: