Ioana Hincu

Un deziderat pentru un viitor ratat. Decalogul marxist (III)

In Dubii on August 17, 2013 at 7:52 pm

Spuneam în partea a doua că noi, românii actuali, trăim un paradox: 96% suntem creștini (potrivit recensământului din 2011), însă 61% considerăm comunismul o idee buna (tot 2011). Paradox pentru că cele două “religii” sunt incompatibile din concept. Arătam, în linii mari și de ce sunt incompatibile, prezentând totodată cele 10 porunci marxiste aici https://ihincu.wordpress.com/2013/08/17/un-deziderat-pentru-un-viitor-ratat-decalogul-marxist-ii/

Cred totuși că paradoxul e doar aparent și se bazează pe necunoașterea și neînțelegerea corectă a decalogului marxist. Pe asumarea inconștientă, netrecută prin filtrul rațiunii proprii.

Având însă în vedere efectele dezastruoase ale acestei ideologii și ale aplicării ei practice în ultima sută de ani (mai ales în Estul lumii, dar, cel puțin parțial, și în Vestul civilizat), aș zice că e timpul să ne clarificăm. Adică să știm pentru ce optăm. E bine sau nu să fiu marxist? Oi fi sau n-oi fi? În acest scop, cu privire la acest decalog, puneam următoarele întrebări la care fiecare ar trebui să-și răspundă:

Sună sau nu cunoscut ceva din decalogul marxist? Seamănă cu ceva din trecutul recent? Din prezentul altor țări? Coreei de Nord, Cubei, gen? Dar din actualitatea democrat-progresistă occidentală ori din a noastră? Dar din politicile economice sau monetare dirijiste și centraliste, de stat? E ceva atractiv în cuprins?  Ceva în neregulă? Aduce cu conceptul noii justiții sociale, al politicilor fiscale de tip Robin Hood ( luăm cu japca de la bogați și dăm la săraci)? Poate cu discursul stângii de pretutindeni? De tip bogații sunt răi pentru că sunt bogați și săracii buni pentru că sunt săraci? Sau cu „hai să  fim cu de-a sila egali”?

În caz că nu, iată câteva dintre erorile de principiu ale celor 10 porunci marxiste cu traducerea lor în realitate (citatele sunt din textul decalogului):

-“smulgerea capitalului” ( bani, avere, mijoace de producție) din mâinile cui l-a dobândit legal, adică muncind pe ruptelea ca să-l facă sau moștenindu-l – moștenirea este drept natural, tradițional, uman, familial, că doar pentru copii, nepoți, frați se spetește, cine îi  are.

-“ încălcarea despotică a proprietății  private”. Toate regimurile marxiste au naționalizat fără juste despăgubiri, deci confiscat abuziv, proprietatea privată. Toate au avut și au tot felul de despoți luminați  – așa (se) recomanda mulțimii, în anii 90 Iliescu Ion – ba chiar criminali, gen Lenin, Stalin, Mao, Hitler, Kim Ir Sen, fiul, nepotul, El comandante Che, Fidel, șamd, Toate aceste regimuri si toți liderii de gen au fost sau sunt călăre pe supușii lor ( pe toți cetățenii, nu doar pe foștii proprietari spoliati) masiv abuzați, sărăciți, abrutizați, NU binecuvântați, superiori și fericiți, așa  cum promite paradisul proletar al lui Marx.

-“impozitul progresiv năpraznic”, în procent cu atât mai mare cu cât e venitul mai mare, că altfel cum să-i sărăcim pe foștii bogați și de unde să luăm pentru noua clasă dominantă? Avem în prezent acest model ( impozit excesiv și progresiv) în toate țările cu regimuri socialiste sau progresiste. Franța, Suedia și America lui Obama sunt cele mai notorii; țări viitor-fost-capitaliste. Țări cărora de la capitalism, nu de la socialism li se trag civilizația și prosperitatea pe care, dacă o mai țin așa, nu le vor mai avea.

– “cucerirea democrației”. Adică înfrângerea ei, a democrației liberale, moderne, civilizate, care altceva presupune și înseamnă decât cea proletară ( vezi criteriul uman calitativ, diferența dintre cele două, aici https://ihincu.wordpress.com/2013/08/04/revolutia-castigatoare-nu-poate-fi-decat-morala-iii-misterul-democratiilor-de-succes/ )

– pedepsirea omului liber, adică „rebel” zice decalogul marxist. Pedepsirea și asasinarea libertății în general.

uniformizarea gândirii prin educație. De stat. Singura. Gratuită, desigur. Ura! Doar că ce nu spune nobilul decalog marxist e că nimic nu-i gratuit, nici măcar în comunism; toate au un preț, și încă mare. Lipsa alternativei, a libertății de gândire, îl are pe cel mai mare: nivelare și unificare în mistificari, minciuni prin omisiune și  mediocritate. De unde si capcana: începem cu ei de mici, nu lăsăm mintea copilului să zburde critic sau diferit; si hai, dati-ni-i, ca-i gratuit.

Și, desigur,  totul cu forța, fără consimțământul individului, în numele colectivului proletar, sărac și/sau colectivizat mental. Căci, nu-i așa, scopul nobil scuză mijloacele.

Recapitulăm: violență, abuz, furt ( luarea unui bun de la proprietar fără consimțământul lui), colectivizare forțată, inclusiv a opiniei. Toate legitimate prin nobilul (?!) scop al preluării dominației de către clasa proletară ( oare?) și egalizare, adică nivelare socială. Deziderate imorale și păguboase, coordonate politice și sociale anti-umane, mincinoase, ba chiar direct sau indirect criminale. Istoria ultimei sute de ani o demonstrează.  La revedere libertate, la revedere excelență, meritocrație, individualitate, welcome egalitate în sărăcie și mediocritate.

Ce poate fi nobil în înlocuirea unei dominații cu altă dominație? Oameni literalmente supuși, striviți, îngenunchiați de alți oameni. Dar în instigarea unei clase împotriva altei clase, a unei grămezi amorfe împotriva altei grămezi amorfe? Sau în desconsiderarea libertății, personalității și meritelor unui individ, având ca unic criteriu contra lui faptul că are mai multă avere decât alții, deci trebuie pedepsit. Ce-o fi moral, nobil și progresist, aducător de real progres adică, aici? Nimic.

Dar n-o să mă credeți. Știu. La școală nu v-au învățat, iar la televizorul de mare audiență (inclusiv occidental) sau pe internet v-au spus altceva. De unde și zăpăceala.

De asta v-am propus acest text. În scop de  clarificare elementară. Căci vorba lui Ronald Reagan, comuniștii sunt cei care i-au citit (dacă i-au citit, adaug) pe Marx și Lenin, anti-comuniștii sunt cei care i-au înțeles.

Deci, curaj! Există speranțe. Așa ne-au scăpat (temporar din păcate, iată) papa Ioan Paul al II-lea, Reagan și Thatcher  de comunism. Comunism care în anii 80, pentru Reagan de exemplu, purta un nume clar: Imperiul Răului. Punct. Ei – cei trei lideri epocali și curajoși – au citit, dar și înțeles corect, decalogul marxist. N-am putea și noi? Nu de alta, dar ca să nu se aleagă praful de viețile noastre. Repede și din nou.

Vă las așadar pe aceste gânduri, față în față cu această dilemă: o fi bine sau rău să fii marxist? Oi fi sau n-oi fi?

Și mai vedem altădată cum se reflectă-n actualitate, rebotezat (rebrandingul actual e performant) decalogul marxist.

prima parte: https://ihincu.wordpress.com/2013/08/13/un-deziderat-pentru-un-viitor-ratat-decalogul-marxist-i/

a doua parte:https://ihincu.wordpress.com/2013/08/17/un-deziderat-pentru-un-viitor-ratat-decalogul-marxist-ii/

Si , desigur, in caz ca v-a scapat postarea precedenta, tin sa reamintesc ca nu suntem singura populatie care a uitat decalogul marxist sau care nu s-a prins ca unii politicieni actuali, de stanga, l-au rebranduit dibaci. In America lui Obama, spre exemplu, marxismul a fost rebotezat liberalism – explicatii in filmuletul de mai jos, realizat de Alexandru Hancu:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: