Ioana Hincu

Archive for Septembrie 2013|Monthly archive page

Stânga actuală, un amestec straniu de modern, post-modern și sălbatic

In Dubii on Septembrie 24, 2013 at 8:27 pm

Prietenei Liliana

… asta e stânga actuală, tribală, post-tribală și contra-tribală, la un loc. Confuză și generatoare de confuzii, nevroze și eșec. Problema fiind una singură: că noi nu știm. Precizez că titlul este o parafrază din articolul lui Daniel Greenfield , intitulat Tribalism, post-tribalism și contra-tribalism, publicat în 19 August 2013, pe care îl aveți la final. Merită  citit.

 “[…]ne-am scufundat acum la o adâncime la care reafirmarea evidenței  este prima datorie a omului inteligent[…]” „we have now sunk to a depth at which restatement of the obvious is the first duty of intelligent men.” George Orwell Review of Power: A New Social Analysis by Bertrand Russell (1939). Acesta este crezul publicistic al lui Daniel Greenfield ( declarat de el).

Contextul

“Doamna Hincu,
Imi aloc eu niste energie si va informez ca cei care protesteaza pentru RM s-au activat civic, NU politic. Multi dintre ei nu stiu ce inseamna USL sau ce inseamna dreapta sau stanga in politica in general.Va fi dificil deocamdata sa reusiti sa ii mobilizati pentru o cauza atat de subtila cum este pragul electoral.”Participant la protestele RM (era vorba de modificarea neconstituțională a legii referendumului în vederea schimbării mai ușoare a constituției, pe placul dement al USL; o cauză prea subtilă). Mândru contra-tribal (ref articol mentionat). Mândru de apolitismu lui, inconstient de propriile confuzii, de propriul contra-tribalism autodistructiv.

Așa  am ajuns noi să facem știrile CNN ( primăvara arabă, vara turcească, toamna românească); civic-apolitic; ideologic-apolitic; practic, politic-apolitic; non-sens; așa intrăm noi în rând cu lumea. Se pune problema cu care. Sincer? Încă nu știu. Dar ce știu, până una alta, e că intr-o societate ca Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Proteste. Niciun adevăr suprem. Totuși, o problemă.

In Dubii on Septembrie 21, 2013 at 4:32 pm

A trecut un rinocer. Cum procedăm.

 Barbaria nu mai este o amenințare: ea este situația care ne înconjoară și care ne oprimă peste tot. Niciodată n-au fost ocultarea și prefacerea regulii obligatorii atât în politică, cât și în dezbaterile publice, ca astazi. Experiența comună ne învață că într-o familie atunci când se ivește o ambianță de ostilitate, de criză și de nencredere reciprocă, asta se întâmplă întotdeauna din cauză că cineva a ascuns ceva foarte important și îi obligă pe ceilalți să trăiască sub imperiul falsității insustenabile. Închipuiți-vă, așadar, nații întregi în care datele fundamentale ale situației sunt ocultate de mass-media, iar discuțiile publice, în loc să clarifice ceva, devin cea mai pură divagare, diversionism și manipulare mascată. Efectul produs în mințile oamenilor este devastator. În puțini ani, ei își pierd capacitatea de a face cele mai elementare distincții și, în aceeași măsură, încep să arate semne ale unei nevroze isterice, nemaicrezând în ceea ce văd și simt, ci în ceea ce aud și își închipuie (vezi Political Ponerology a psihiatrului polonez Andrzej Lobaczewski).” Olavo de Carvalho

Și, prin efect devastator, esențialul scapă multora. Rezultatul? Pe termen scurt și mediu ( nu, nu va fi lung) întâi ne isterizăm, după care ne rinocerizăm.

Să mă explic: cu ocazia evenimentelor lunii septembrie ( în special protestul de la Universitate), am recitit Rinocerii lui Eugen Ionescu. Părea oportun. Căci am avut senzația unui tropăit vesel de nesupunere civică, deopotrivă cu un soi de integrare hipnotică în Citește restul acestei intrări »

Piața Universității 2013. Regretabilul.

In Dubii on Septembrie 11, 2013 at 5:48 am

“Ideile contează. Cuvintele contează. Şi, da, emoţiile contează. “Un stat suficient de puternic încît să-ţi dea tot ce doreşti, e suficient de puternic încît să-ţi ia tot ce ai”. Tot, inclusiv viaţa. E o frază care explică perfect atît atracţia pentru comunism, cît şi eşecul inevitabil al comunismului, în mizerie şi dezumanizare. A rostit-o un preşedinte american, Gerald Ford.[…] Piaţa Universităţii a fost creată de oameni care veneau de sub gloanţele comunismului, mulţi dintre ei, la propriu, şi cereau ca în România să nu mai fie niciodată comunism. Fără confuzie, fără nuanţări, fără ezitare. “Noi nu vrem neocomunism, nici neolibertate!!!” Clar şi răspicat.” Alexandru Hâncu – Restaurația comunistă, februarie 2012.

E regretabil că protestul din septembrie 2013, din aceeași piață, a fost inițiat și permanența asigurată de ONGuri marxiste, de lideri de gen sau de  “revoluționarii” din ianuarie 2012. Da, cei care  au adus USL la putere prin vot direct sau absenteism masiv, de tip “ne e silă de politicieni, toți  sunt la fel”.

E regretabil că majoritatea protestatarilor, relativ tineri, cred că sunt apolitici, doar civici si „culturali”. Greșit. Acest protest este  eminamente politic ( ecologismul e politică) și, mai mult decât pare la prima vedere, ideologizat. De alții. De cei care l-au inițiat. De cei care-i zgândăresc și stabilesc tematica. Doar că “apoliticii”, rebelii în căutare de cauză, nu înțeleg.

E regretabil că acest protest nu este orientat corect și coerent anti-establishment. Ar trebui să fie. Ar trebui să fie împotriva Citește restul acestei intrări »

Din ciclul “dacă-i p’așa, să trăiască și comuniștii”. Cumva.

In spaime on Septembrie 2, 2013 at 1:10 am

Grozav ce repede se strâng „românii” în stradă pentru cauze false. Dar ce contează? Important e să fie ceva trendy-cool-chic. Ceva ecologist, pe tendință, cu mama natură. Sau anti-capitalism. Sau pro-diviziunea sexuală a muncii ( e nedrept ca doar femeia să se ocupe de munca de reproducție sexuală zicea prin primăvară Criticatac, site-ul marxist al liderilor protestului de acum, 1 septembrie 2013, București, Roșia Montană; detalii cu poză despre liderii cu pricina si protestul de azi aveți  aici http://inliniedreapta.net/insemnare/totul-despre-revolutia-rosia-montana/ ). Sau pro înfrățirea LGTB, pro Miliția Spirituală. Sau jos Dumnezeu, jos creștinismul, jos ceva, acolo, orice, retrograd să fie, și sus adevăratul, neprețuitul progres post-modern.

Să ne-ntelegem: când zic “români”, în acest context, de azi, București, 1-2 septembrie 2013, e vorba de câteva sute ( mii, nu sunt priceputa la evaluari din priviri) de tineri hipsteri, “intelectuali rafinați”, tribal-marxist-progresist-militanți, proaspăt întorși din vacanță. Deci plictisiți. Plus e o toamnă caldă, frumoasă, iar ăștia prin București nu țin terasele deschise până dimineață. Las’ că la terasă nu-i pe degeaba, trebuie să consumi, costă bani.

Deci Jos guvernul (oare?) și hai să punem de-o șezătoare tematică duminicală, eventual nocturnă, ecologistă, la Universitate. La Piața Universității. Acea Piață a Universității unde acum 23 de ani au murit oameni. Tineri. Mulți. Pentru libertate. Împotriva comunismului, NU pentru progres ecologist trendy-cool.

În fine. Ce-am fost și ce-am ajuns…Da’ știți, dacă tot am ajuns aici (n-am mai fi ajuns), tocmai mi-a trecut un gând năstrușnic prin minte: Citește restul acestei intrări »