Ioana Hincu

Archive for Octombrie 2013|Monthly archive page

Sănătate, obligativitate, gratuitate. Stat, iluzii și capcane.

In certitudini on Octombrie 31, 2013 at 2:57 am

Simt nevoia sa repet, pentru ca greu se intelege: oamenii nu cedeaza din libertatile lor decat sub imperiul unor iluzii. N-am constatat-o si formulat-o eu, ci un om intelept, Edmund Burke, acum peste 200 de ani. O chestiune care tine de natura umana si se verifica, indiferent de loc sau generatie, permanent.

Pretext si context: aflu de la o buna prietena ca e promovata prin internet urmatoarea petitie:
http://www.yousign.org/ro/Sanatate – Lege pentru mamografie si test Papanicolau obligatoriu si gratuit pentru toate femeile…..

Cred ca aici se impun unele precizari in legatura cu exercitarea dreptului de petitionare, in general, si cu caracterul “obligatoriu” si “gratuit” al serviciilor medicale, in special. Iata-le:

1.Si in Germania hitlerista anumite examinari medicale erau obligatorii. Ca principiu, nicio diferenta. Este o incalcare flagranta a intimitatii, vietii private si a libertatii individuale – care include si dreptul de a gresi, in special fata de tine. Cu alte cuvinte:

Daca cineva nu doreste sa apeleze la anumite testari / servicii medicale, si isi asuma riscul descoperirii tardive a unei boli, n-are decat: e treaba, viata si sanatatea lui. Dupa cum e liber si sa se sinucida, consecintele si responsabilitatile ramanand intre el, Dumnezeu si persoanele din intimitatea lui. Ar trebui, asadar, sa ne obisnuim cu ideea ca statul ( respectiv functionarul public) nu-i nici de jure, nici de facto, nici de la Dumnezeu, mai intelept decat cetateanul obisnuit. Ar trebui sa ne obisnuim si cu ideea ca “binele cu de-a sila” e o atitudine periculoasa, aroganta, invaziva si autoritariana cand vine vorba de relatiile sociale dintre adulti. In acest sens, zic sa ne fereasca sfantu’ ca aceasta atitudine sa fie promovata de o minoritate – politica si legile sunt facute de minoritati – si dublata de forta coercitiva si punitiva a statului in materii in care statul n-are ce cauta, decat, cel mult, ca Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Ce ne lipsește. Unde greșim (VI) Despre economia materială, da, nu postmaterială.

In Dubii on Octombrie 26, 2013 at 4:27 am

Există teoreticieni ai științelor sociale (gen R. Inglehart) care pretind că în țările vestice, bogate și industrializate, aproape un sfert din populație a fost lovită ( pentru că e o lovitură psihică, să știți) de postmaterialism. De zeci de ani. O fi. Atributele pe care v-aș ruga însă să le rețineți în legătură cu aceste societăți sunt două: bogate și industrializate. De aici pornim.

Postmaterialism? Fiți serioși. 

În esență și în realitate, așa ceva nu există decât dacă s-a rezolvat problema materială. Or, problema materială, de la sine și ireversibil, nu se rezolvă niciodată. Acel perpetuum mobile al civilizației și bunăstării materiale nu s-a inventat.

Iluzia fiind însă cuvântul la ordinea zilei, postmaterialismul s-a instalat și la noi, care suntem departe de a beneficia ( sau de a fi beneficiat vreodată) de cele două atribute de țară/societate: bogată și industrializată.  Iluziile, pardon, aspirațiile și valorile postmateriale au câștigat totuși teren și aici, în rândul celor care-și închipuie probabil ( subliniez închipuie) că au inventat roata, noblețea și spiritualitatea. Sau care cred (mulți chiar cred) că dezvoltarea personală  după alegerea și bunul lor plac, libertățile individuale, de conștiință și de expresie, eventual civice sau politice, ar putea exista în afara economiei libere, industriei eficiente, capitaliste, și a politicilor economice sănătoase, durabile -€“ considerate de ei chestiuni periferice, inferioare, ba pe alocuri dăunătoare. Ironia fiind că tocmai aceste politici economice sănătoase și industrii  profitabile generează confortul material și prosperitatea eliberatoare; adică autonomia existențială individuală; adică fix libertățile tuturor, pe cele evoluate, le garantează .

Cumva, însă, nu știu cum, lucrurile astea scapă. Probabil din sfântă naivitate. Există astfel destui care-și închipuie că prosperitatea și capitalismul sunt chestiuni nedemne de luat în considerare, fiind de undeva, din ceruri, date și garantate.  Că sunt un fel de status quo, care, odată atins, așa rămâne.  Cu alte cuvinte, ce uită Citește restul acestei intrări »

Ce ne lipsește. Unde greșim (V) Educația economică elementară.

In Solutii on Octombrie 13, 2013 at 4:46 am

Noi, politica, economia și economiștii

Nu există tiranie mai rea decât a legilor proaste spunea Edmund Burke, acum peste 200 de ani. Și câtă dreptate avea. Legile le fac politicienii, aleșii neamului. În sprijinul celor ce urmează, aș adăuga: nu există economie sănătoasă, bunăstare și dezvoltare durabilă, fără libertate economică, legi și politici bazate pe promovarea și încurajarea economiei libere de piață. Și când spun  bunăstare, includ sistemul de învățământ și pe cel de sănătate, care ar trebui să aibă și ele o piață liberă,  fără de care rămân monopoluri de stat, ineficiente, prea costisitoare, furnizoare de iluzii, mizerie și vorbe goale.

 În acest context, ne lipsește înțelegerea elementară a unor lucruri din domeniul economic și politic ( care se leagă). De aia greșim. Prin urmare, iată ce cred că toți ar trebui să știm:

1.Economiștii buni nu sunt niciodată prea mulți. Absolvenți de învățământ economic da, sunt destui. A nu se confunda însă numărul lor, sau al titlurilor aferente, cu calitatea. Problema e că, din păcate, economie sănătoasă fără politici economice sănătoase, gândite de economiști buni, nu se poate. De unde nu se pot nici celelalte – învățământ, cultură, sănătate, progres, prosperitate.

 2. O educație economică elementară  e imperios necesară pentru oricare. Chiar și pentru poeți și artiști. De ce? Pentru că economia nu e un dat natural, cadou de la mama natură, ci o activitate specifică omului, rațională, care include ansamblul acțiunilor umane legate de producția, distribuția și consumul bunurilor și serviciilor. De la pâine, lapte, curent electric și apa curentă, până la învățământ, sănătate și cultură, toate se produc și pun la dispoziția publică sub și cu un anume preț. Nimic nu-i gratuit, nimic nu vine și nu ni se cuvine de la sine sau de la alții, să ne-nțelegem. Iar consumatori și doritori de toate cele amintite suntem toți.

 3. Politica, oricât de nesuferit le sună unora, este și ea o activitate specific umană. Aceea de promovare a Citește restul acestei intrări »

Când minte nu e, măcar putem râde. Din cultura socialistă.

In intre ras si plans on Octombrie 11, 2013 at 5:24 am

Motto:”O memorie bună e un avantaj”

… deep. Adică adânc.

Nu, panseul nu aparține unui liber cugetător. Ci unui prolific autor de aforisme și cugetări al epocii antedecembriste. Adică de pe vremea când gândirea liberă, și gândirea în general, erau un net dezavantaj. Marin Voiculescu îi zice autorului,  și nu cred că greșesc când spun că un om inteligent, oricât ar bea, nu poate scrie așa ceva. Absolvent al facultății de filosofie. Șef catedră la Academia Ștefan Gheorghiu. Profesor universitar. Academician ( membru al Academiei Române adică). Studii postuniversitare în străinătate. E abisal. Si mărturisesc că dacă nu era Andrei Pleșu via Dragoș Aligică și Cristi Pătrășconiu, mi-ar fi rămas necunoscut. Era păcat. Îmi veți da dreptate imediat.

 Dar înainte, câteva precizări:

 Merită, de exemplu, amintit în acest context, că, în minunata epocă în care m-am născut și-am petrecut vreo douăzeci de ani – epoca socialismului științific și înaintării hotărâte spre comunism – asemenea mostre de sfântă banalitate ( ca să nu zic tâmpenie exemplară) erau comune, fără număr și promovate entuziast de numeroase edituri. Coprofagia ideologic-culturală era, în egală măsură, la mare cinste. Cultura fiind controlată, selectată, cenzurată și promovată, ca de altfel orice activitate omenească, de către stat și partid. Partidul unic. Așa-i în comunism. Socialismul e doar etapa intermediară. Social-democrația e precursorul lor și ține aproape. Voi reveni însă altădată, mai serios și mai pe larg, asupra aspectelor de neuitat ale acestor orânduiri politico-economice și socio-culturale în care libertatea conștiinței, cea de exprimare, de creație culturală, sunt basme. Nu, în comunism și socialism, nu doar dreptul de proprietate privată și libertățile economice și politice sunt interzise sau, după caz, multilate. Ci toate.

 Fac aceste precizări pentru cei care fie n-au reținut ( e incontestabil, pe cât de banal, că o memorie bună rămâne totuși un avantaj), fie n-au apucat.

 Mai țin de asemenea să spun că până acum credeam că nimic nu poate depăși în Citește restul acestei intrări »