Ioana Hincu

Sănătate, obligativitate, gratuitate. Stat, iluzii și capcane.

In certitudini on Octombrie 31, 2013 at 2:57 am

Simt nevoia sa repet, pentru ca greu se intelege: oamenii nu cedeaza din libertatile lor decat sub imperiul unor iluzii. N-am constatat-o si formulat-o eu, ci un om intelept, Edmund Burke, acum peste 200 de ani. O chestiune care tine de natura umana si se verifica, indiferent de loc sau generatie, permanent.

Pretext si context: aflu de la o buna prietena ca e promovata prin internet urmatoarea petitie:
http://www.yousign.org/ro/Sanatate – Lege pentru mamografie si test Papanicolau obligatoriu si gratuit pentru toate femeile…..

Cred ca aici se impun unele precizari in legatura cu exercitarea dreptului de petitionare, in general, si cu caracterul “obligatoriu” si “gratuit” al serviciilor medicale, in special. Iata-le:

1.Si in Germania hitlerista anumite examinari medicale erau obligatorii. Ca principiu, nicio diferenta. Este o incalcare flagranta a intimitatii, vietii private si a libertatii individuale – care include si dreptul de a gresi, in special fata de tine. Cu alte cuvinte:

Daca cineva nu doreste sa apeleze la anumite testari / servicii medicale, si isi asuma riscul descoperirii tardive a unei boli, n-are decat: e treaba, viata si sanatatea lui. Dupa cum e liber si sa se sinucida, consecintele si responsabilitatile ramanand intre el, Dumnezeu si persoanele din intimitatea lui. Ar trebui, asadar, sa ne obisnuim cu ideea ca statul ( respectiv functionarul public) nu-i nici de jure, nici de facto, nici de la Dumnezeu, mai intelept decat cetateanul obisnuit. Ar trebui sa ne obisnuim si cu ideea ca “binele cu de-a sila” e o atitudine periculoasa, aroganta, invaziva si autoritariana cand vine vorba de relatiile sociale dintre adulti. In acest sens, zic sa ne fereasca sfantu’ ca aceasta atitudine sa fie promovata de o minoritate – politica si legile sunt facute de minoritati – si dublata de forta coercitiva si punitiva a statului in materii in care statul n-are ce cauta, decat, cel mult, ca liber si egal competitor, respectiv ca alternativa liber aleasa de individ. De exemplu materia serviciilor medicale.

Prin urmare, daca in materia sanatatii publice doriti sa militati/petitionati pentru ceva, militati va rog pentru informarea si educarea corecta a publicului larg cu privire la posibilitatile de prevenire si tratament precoce al unor boli, fie ele incurabile sau vindecabile, transmisibile sau nu; NU pentru testari OGLIGATORII. De la testare obligatorie, la tratament obligatoriu nu e decat un pas. Ce urmeaza? Internari obligatorii pentru cetatenii recalcitranti? Eventual la balamuc, pentru incorectitudine politica? E o defectiune de rationament aici; de intelegere a institutiilor publice si rolului lor, a reglementarii si limitelor ei. Care defectiune, altfel, nu ma mira intr-o tara cu o populatie atat de greu incercata si manipulata ideologic de gandirea colectivista, paternalista si autoritarianista.

2. NIMIC NU E GRATUIT. Niciun serviciu public , nu doar cele medicale. Niciun serviciu oferit de stat sau de entitati private. Totul costa, toate au un pret. Mai ales serviciile promovate ca “gratuite”. Pretul platit pentru iluzia gratuitatii fiind, in cazul serviciilor medicale obligatorii si obligatoriu platite, nu doar pierderea libertatii de optiune, ci si a calitatii. Plus risipa de bani.

Altfel spus: ce ofera statul, costa de regula neasteptat de mult raportat la calitatea serviciilor oferite.

Problema e ca oamenii nu inteleg treaba asta. Statul, in general, nu poate fi, prin comparatie cu furnizorul privat de servicii, mai responsabil, mai eficient, mai putin birocratizat si mai bun gestionar de bani si servicii. Dimpotriva. E logic: cand statul isi asigura, prin lege, o pozitie privilegiata pe piata fata de ofertantul privat de servicii publice, de ce ar fi mai responsabil si eficient? Pentru ca statul, spre deosebire de entitatea privata, nu poate da faliment (incetare activitate, dizolvare, lichidare), decat daca vrea el. Statul isi finanteaza deficitele ( pierderile) prin impozite si taxe sau prin emisiuni monetare – drepturi pe care entitatile private nu le au. Deci, fara presiunea disparitiei sale ca entitate, de ce s-ar osteni statul sa fie eficient?

Si nu, nimic din ce ofera statul nu e gratuit. Totul e platit de contribuabili. Fie direct ( CAS), fie indirect, prin toate taxele si impozitele, de la TVA la impozitul pe venit, care formeaza veniturile din bugetul consolidat al statului. Buget de unde statul hotaraste ce cheltuie si cum redistribuie, in ce conditii si catre care categorii de cetateni. Desigur, din motivul deja mentionat o face prost. Sau, in orice caz mai prost decat o entitate privata – lucru istoric dovedit de atatea ori; si de bun simt, altfel. Iar povara incompetentei si ineficientei statului o suportam toti.

Nu, nu de stat sau de ” casa nationala de asigurari de sanatate” e platit serviciul public de sanatate. Ei sunt doar redistribuitorii taxelor platite de toti contribuabilii, fara ca acestia din urma sa beneficieze in mod proportional de respectivele servicii; adica proportional cu nivelul taxelor platite de ei. Si fara sa aiba un cuvant de spus sau vreun control direct in acest sens ( refuz sa platesc; optez pentru alt furnizor/asigurator/contract, sau deloc). Asigurarile obligatorii de sanatate NU sunt, de fapt, asigurari medicale in adevartul sens al cuvantului, ci o taxa pe care contribuabilul activ o plateste, nu neaparat pentru el, ci pentru cei care beneficiaza in anul fiscal al platii de servicii medicale, asa cum si atat cat stabileste statul. E un fel de taxa de solidaritate sociala, impusa de stat, si platita statului redistributist, nimic mai mult. Nimic nu-i garanteaza celui care plateste „obligatoriu” ca, atunci cand si daca va avea nevoie de servicii medicale, ele vor mai exista pentru el, si in ce masura.

Proportionalitatea beneficiilor pe masura platii o asigura numai sistemele private de asigurari de sanatate sau plata directa si privata a serviciului. Numai asigurarile facultative si private de sanatate sunt de fapt sisteme de asigurari propriu-zise. Numai acelea stabilesc exact care sunt serviciile de care beneficiaza individul asigurat si platitor, proportional cu plata pe care o face. Numai acelea pot oferi servicii medicale fiecaruia in mod just si la libera lui alegere, dupa necesitati si posibilitati.

Intr-o tara libera , asigurarile de sanatate ar trebui sa fie facultative si sa aiba o piata libera, pe care statul sa intre eventual in competitie cu ceilalti asiguratori si furnizori de servicii medicale. Libera competitie fiind singura care poate asigura destule optiuni, eficienta si raport bun calitate-pret (servicii bune si diversificate, la pret rezonabil, cat mai mic). Daca ar trebui sa militati pentru ceva, pentru asta ar trebui sa militati si petitionati. Adica impotriva sistemului de asigurari de sanatate OBLIGATORII. Cata vreme statul va mentine o pozitie dominanta si privilegiata in raport cu ceilalti furnizori de servicii medicale si asiguratori, adica isi va finanta sistemului lui de sanatate din taxe obligatorii, cu cuantum stabilit discretionar, prin lege, nu din plati liber consimtite individual, iar serviciile oferite vor fi stabilite la fel, e cert ca tot asa (adica intre suboptimal si execrabil) va fi serviciul medical public. Si totusi, costisitor, pentru noi toti. Asa-i fara libertate si competitie.

3. Nu recomad nimanui sa semneze petitii pe care nu le citeste si sa militeze pentru promovarea proiectelor de lege pe care nu le cunoaste si intelege. In fine, in general recomand a nu se semna nimic ( semnatura angajeaza responsabilitati individuale) inainte de a citi si intelege corect ce se semneaza si la ce se achieseaza, oricat de altruist, nobil, just, util sau profitabil pare. Recomandarea ramane valabila pentru oricine si pe viata.

PS: Am incercat sa vizualizez pe linkul respectiv continutul petitiei sau al proiectului de lege propus. Nu se poate.

Anunțuri
  1. „Gratuitatile” astea obligatorii de stat, pe care le platesti de zece ori prind si cel mai bine la bobor, asta-i nasol. Cand sunt sustinute de asistati social sau de oameni cu venituri mici, treaca-mearga, te astepti de la ei. Cand preamaresc subventiile de la sistemul de stat (ajutoare la plata incalzirii, subventii agro-zootehnice) oameni care produc bani prin firmele si munca proprii, abia atunci ramai cu gura cascata. La fix, vorba lui Ducu!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: