Ioana Hincu

Tot înainte spre feudalism, nu spre capitalism, relax!

In spaime on Noiembrie 22, 2013 at 9:20 am

Multă vreme am crezut ( încă mai cred) în ceea ce științele politice și sociale actuale numesc revoluțiile neoliberale din Europa de Est – cele de după 1989, de după căderea blocului sovietic, comunist. Adică în revirimentul libertății și mobilității sociale și economice individuale, ca unică soluție pentru recuperarea decalajului de civilizație și bunăstare față de Occident.

 Multă vreme ( peste 20 de ani) am crezut că oamenii locului ( populațiile eliberate din lagărul comunist) asta doresc: mai multă libertate individuală; democrație liberală; economie liberă de piață (respectiv capitalism); domnia legii; stat de drept. Pe scurt, îmbunătățirea vieții și destinului personal, care numai așa   se poate.

Tot atâta vreme am crezut că și politicienii aleși înțeleg și urmează să practice acest tip de politică, în aceste coordonate, ale libertății civilizate ( a se citi liberalism clasic, consacrat și garantat constituțional, legal și instituțional). Dacă nu din alt motiv, măcar din minim pragmatism și instinct de conservare a „unității administrativ teritoriale” – stat, județ – pe care visează să o reprezinte și servească ( sau o fac) dintr-o funcție/demnitate publică. O chestiune la mintea cocoșului până la urmă: dacă vrei să fii guvernant/demnitar, trebuie să ai pe cine guverna și cu ce, adică nu-ți împingi zona de tine reprezentată  spre depopulare și faliment.

Pe moment, și cel puțin în ce privește România, nu mai cred. Sau, în variantă optimistă, să zicem că nu știu ce să mai cred.  Iată  de ce:

Constat, pe cât de îngrijorător, pe atât de limpede, că liderii politici locali și naționali pentru care populația României, în enormă majoritate( 85%), a optat anul trecut direct (25%) sau prin absența(60%) -€“ unde absența se traduce prin indiferență țâfnoasă, infantilă până la urmă – nu asta fac, nu asta vor. Nu vor să guverneze peste oameni liberi și în interesul lor, ci peste asistați, dependenți și condiționați pavlovian. Nu vor să asigure domnia legii, ci doar a legii  (feudei) lor. Nu vor economie liberă de piață ( respectiv capitalism, respectiv ceva mai multă prosperitate la nivel de masă, adică adevărată protecție socială), ci economie centralizată, de comandă, cu privilegii de tip feudal pentru ei și casta lor, în disprețul total al minimei noastre bunăstări și în desconsiderarea desăvârșită a vieții și viitorului propriilor cetățeni egal noi, egal supușii lor.

 Pe de altă parte ( din partea populației) sunt consternată să constat că, la 23 de ani de la căderea regimului comunist ( cu un preț greu, măsurat în vieți omenești), nostalgiile și aspirațiile marxist-egalitarist-postmaterialis-justițiar-sociale sunt preponderente, halucinante, și ne îndreaptă cu pași repezi mai degrabă către feudalism, decât spre necesarul capitalism. Feudalism cu internet, desigur. Dar la nivel de majoritate, nu realizăm.

Nu glumesc când vorbesc de feudalism -€“ sistem politico-economic caracterizat prin relații primitive de producție ( agrar-manufacturiere, nu industriale), lipsă mobilitate socială ( încremenirea în poziția socială în care te-ai născut- slugă sau aristocrat), lipsă libertate economică ( sistem de caste, monopoluri și privilegii) și guvernanță de tip absolutist. Asta riscăm, spre asta ne îndreptăm, cu pași repezi, nu mici.

 Nu glumesc când spun că nu înțelegem. Căci iată, la protestele publice din toamna asta, se militează și incriminează mai degrabă capitalismul, identificat greșit ca inamicul numărul unu al bunăstării noastre, nu actuala guvernare a venalilor și impostorilor cu mentalitate și aspirații medievale. O desăvârșită ruptură a minții și constintei publice de realitate. O halucinație colectivă îngrijorătoare, care atinge deopotrivă populație, lideri de opinie și medii de informare. Cea mai recentă dovadă, fiind, iată, că, în timp ce mass-media, opinia publică și opoziția sunt preocupate de achizițiile de terenuri ale familiei Băsescu, de virgulele și respirațiile președintelui sau de ecologism, feudalizarea României prin legea descentralizării administrative continuă nestingherită. Spun feudalizare, pentru că asta este: delimitarea și consolidarea instituțională a puterii de tip feudal a baronilor de partid asupra județelor/regiunilor țării.

 În acest sens, de reluare a contactului cu realitatea, vă invit să lecturați ( e scurt) o opinie competentă http://www.contributors.ro/administratie/de-la-fotbal-la-descentralizare-romania-si-guvernarea-social-liberala/ semnată Ioan Stanomir ( profesor de drept constituțional) din care, de reținut  ar fi:

“Descentralizarea pe care o iniţiază  noul proiect de lege nu are nimic în comun cu generozitatea unor idealuri europene, după cum nu are ca obiectiv  nici consolidarea guvernării libere la nivel judeţean.”

“Mai mult ca niciodată în istoria  postcomunistă, partidul este în toate şi în tot.”

“Discursurile din vremea opoziţiei, reclamând recâştigarea demnităţii Parlamentului, sunt  amintire.  Maniera de a proceda a actualei puteri împinge la paroxism un precedent constituţional de care  se serviseră şi  cabinetele anterioare.Ca şi în cazul  ordonanţelor de urgenţă, în locul  argumentelor  raţionale ce ar justifica o asemenea strategie se preferă argumentul de forţă al echilibrului de voturi consacrat de urne.”

“Gestul de angajare al răspunderii ( guvernului) este expresia ascensiunii de neoprit a castei de potentaţi locali în numele căreia legiferează şi acţionează puterea USL. Rolul privilegiat al ministrului Dragnea traduce această preeminenţă imposibil de mascat. După ani şi ani de acumulare de resurse materiale şi de capital simbolic, stăpânii de judeţe ai României doresc să îşi vadă statutul  codificat şi puterea lor garantată.”

Cam asta-i realitatea. Prea puțin mediatizată, dezbătută și conștientizată, în favoarea unor subiecte minore sau false prin comparație. Motiv pentru care, mi-e din ce în ce mai dificil să întrevăd, pe termen scurt sau mediu, vreun reviriment democratic și instituțional ( prin asta  înțelegând sensul larg, de norme, mecanisme stabile și influente care operează în societate) al liberalismului clasic. Pe scurt, al libertății și civilizației. Sper să mă înșel și să fiu contrazisă  miraculos de ce urmează.

Post scriptum:

Exemplul susmenționat nu este singurul indiciu că ne îndreptăm cu seninătate spre aservire. Sunt și alte ( multe) lucruri la fel de grave pe care nu le băgam de seamă. De exemplu frauda electorală dirijată artistic ( experiența își spune cuvântul) de același principal artizan al legii descentralizării, de orientare feudală, numitul Dragnea. Fraudă pentru care se află în curs de judecată penală, dar care trece aproape neobservată în public, sau, și mai rău, pentru care Dragnea se bucură de o largă clemență publică ( de tip las’ că și alții…). Chestiune care denotă fără îndoială o serioasă precaritate morală, ignoranță și nivel ridicat de halucinație civilizațională.

 De ce zic că și ăsta – frauda electorală și ușurătatea cu care o privim – e un indiciu al căii periculoase  pe are ne aflăm? Citiți aici ( tot scurt) la Dragoș Aligică:http://www.revista22.ro/dragnea-si-apologetii-sai-bataie-de-joc-pe-fata-31988.html:“nu se intelege ca Dragnea este suspectat de unul dintre cele mai grave delicte intr-o democratie. In democratie, fiecare vot reprezinta putere pe care un concetatean o are assupra celorlalti concetateni, asupra fiecaruia dintre noi. Nu e de joaca. Votul reprezinta cheia distributiei puterii intr-o societate. Bazele pe care are loc votul si corectitudinea sa sunt esentiale. Cine nu a inteles ramificatiile acestui lucru, nu a inteles democratia. […]Vreti sa creem o clasa de specialisti in masluirea si tranzactionarea de voturi? Foarte bine. Intregul sistem politic se va alinia la puterea pe care o vor acumula acesti potentati ai fraudei politice. Va fi sistemul lor. Nu al cetatenilor, nu al institutiilor democratice, nu al partidelor prin care cetatenii ar trebui sa se manifeste politic[…]Atat timp cat votul, actul de a vota e de fapt o bataie de joc la fiecare alegere, datorita practicilor in care s-au specializat anumiti politicieni intre care Dragnea e doar un exemplu, putem sa ne spalam pe cap cu democratia in Romania. Ceea ce si facem de fapt. In multiple feluri si cu abandon.”

Și uite așa, senini, dezbătând și militând pentru tot felul de alte bazaconii, ne trezim aserviți; adică direct în feudalism. Fără să pricepem cum s-a întâmplat, neconștientizând câtuși de puțin propria contribuție la nenorocirea asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: