Ioana Hincu

Capitalismul între uz și abuz. Câteva coordonate.

In Solutii on Noiembrie 26, 2013 at 12:47 pm

Decat niciodata…

De multe ori ma intreb daca nu e prea tarziu pentru unele corectii. Spre exemplu pentru reabilitarea si introducerea in constiinta publica a notiunii de capitalism, in coordonatele principale, asa cum e, nu cum a fost discreditata atat de dusmanii, cat si de aparatorii lui. Poate.  Pentru ca da, la noi nici apologetii capitalismului nu prea stiu ce vorbesc in numele lui. Iar sa lupti pe doua fronturi pare un razboi pierdut.

Totusi, mi-e greu sa uit ca: a) putina bunastare generala si suplimentara de care ne bucuram de 23 ani vine de la o oarecare libertate economica si ceva capitalism; b) recapatarea bunastarii pierdute in ultimii ani si iesirea din criza nu poate veni decat de la mai mult, nu de la mai putin capitalism;  c) o notiune gresita, odata intrata in constiinta publica si politica, sansele sunt ca, necombatuta, asa se va perpetua si aplica in buna masura, ceea ce ne-ar impinge spre declin fara intoarcere.

Asa stand lucrurile, cred ca merita incercate niste clarificari. Decat niciodata…

Precizari:

N-am pretentia sa fi inteles exhaustiv capitalismul. Dar ma straduiesc. O fac metodic si apeland la ideile, argumentele si datele furnizate de oameni inteligenti si competenti, vii sau morti. Printre cei care mi-au furnizat argumente, in ordinea cronologica a secolelor, se numara Adam Smith, Federic Bastiat, Max Weber, Ludwig von Mises, Friedrich Hayek, Henry Hazzlit, Milton Friedman, Ronald Reagan, Margareth Thatcher, Jean Francois Revel,  si, nu in ultimul rand, Dragos Aligica si Valeriu Stoica (da, avem si noi, chiar in viata), fara ca enumerarea sa fie limitativa.

Enumerarea de fata nu-i un titlu de glorie intelectuala (notez in ultima vreme ca asa-i primit cam orice indemn spre lectura serioasa), ci o recomandare si un instrument pe care, prin prisma experientei personale, il consider necesar pentru intelegerea acestui fascinant si util angrenaj – ordinea capitalista.

Abordarile celor mentionati sunt diferite si multidisciplinare. Si asa trebuie sa fie. Caci daca din acest parcurs epistemic  am tras vreo concluzie cu grad ridicat de certitudine, e ca, pentru a intelege oranduirea capitalista, abordarea trebuie sa fie multidisciplinara, nu doar economica, ci si politica, sociologica, juridica, filosofica, etica,  psihologica si spirituala.

In fine, capitalismul e o ordine sociala si economica sofisticata si complexa, a carei dinamica si cunoastere nu par sa se termine. E firesc: capitalismul se intemeiaza pe o anume ordine a libertatii, iar libertatea e o treaba complicata.

Notiune si cateva coordonate

In mare, coordonatele in care trebuie inteles capitalismul ar fi urmatoarele:

Este o ordine economico-sociala bazata pe proprietate privata, piata (cerere si oferta), calcul economic si administrarea organizata a proceselor de productie si de schimb, intr-un cadru legislativ ferm si stabil, respectat si respectabil, acelasi pentru toti participantii.

Cateva idei axiomatice merita retinute de la bun inceput, mai ales pentru ca nu le regasesc decat rarisim si separat in discursul public:

a)capitalismul autentic presupune ordine, nu dezordine, in cadrul ordinii mai complexe a libertatii moderneeste vorba de ordinea constitutionala, institutionala si de guvernare liberala, unde prin “liberal” intelegem liberalismul clasic, nu mistificarile si rebrandingul lui social-democrat, socialist sau progresist actual.

b)”laissez-faire”-ul (incriminat si sub numele aberant de ultraliberalism sau liberalism radical) nu inseamna legea junglei, in care fiecare face ce-i trazneste, castigand legea pumnului cel mai tare. Doctrina economica “laissez-faire” inseamna ca statul lasa in pace economia, nu intervine ca actor, comandor si regulator excesiv pe piata. Legenda spune ca denumirea vine dintr-un dialog intre un negustor francez, Francois Legendre(sau Le Gendre) si Jean-Baptiste Colbert (unul dintre ministrii preferati ai regelui Louis XIV, bancher si, printre altele, un fel de ministru de finante); cand Colbert l-ar fi intrebat pe Legendre cum ar putea guvernul regelui sa ajute comertul, acesta din urma i-ar fi raspuns: Lasati-ne sa ne facem treaba (Laissez-nous faire). Unde treaba, inseamna afaceri, adica o intreprindere omeneasca serioasa.

c)organizarea rationala, calculata, planificata a activitatii economice este de esenta capitalismului. Doar ca nu e vorba de planificarea centralizata, de comanda unica impusa de stat, ci de planul oricarei afaceri private (obiective, organizare,  calcul de cost, profit si estimare de risc, samd), bazat pe capitalul de pornire sau acumulat, in scopul obtinerii de profit cat mai stabil si constant, in  conditiile pietei libere (cerere si oferta liber manifestate)

d) in capitalism profitul nu se obtine saracind/exploatand/spoliind pe altul, ci satisfacand cat mai eficient cererea, adica nevoile de consum ale publilcului larg si liber sa aleaga intre bunurile si serviciile ofertate, dupa posibilitati. In capitalism, toti, inclusiv producatorii si furnizorii, suntem consumatori si ordinea economica o dictam noi, in aceasta ultima calitate. Cu cat suntem mai liberi, inclusiv sa ne alegem ocupatia lucrativa ( din care castigam mai multi sau mai putini bani), cu atat este oferta mai larga si pretul mai mic.

e) sa-ti urmaresti interesul material in limitele legii, aceeasi pentru toti, si ale legitimitatii (fara sa furi, inseli, prejudiciezi ilicit si cu premeditare pe altul) nu este imoral, este rational si respectabil. Sa fii rasplatit material si voluntar – nimeni nu te obliga sa cumperi – pentru bunul produs sau serviciul oferit celorlalti prin efortul tau este perfect onorabil si echitabil.

f) capitalismul este o ordine a cooperarii sociale voluntare; relatiile sociale (de schimb si de productie) de tip capitalist intaresc, nu subrezesc coeziunea societatii. Pentru ca nimeni nu subzista de unul singur in capitalism. Toti depindem unii de ceilalti, de ce produce si consuma fiecare. O „dependenta” impersonala ( eu nu-l cunosc pe producator, el nu ma stie desi sunt consumator), dar fascinanta, tocmai pentru ca-i singura compatibila cu starea de libertate. Patronul depinde de angajat si angajatul de patron, niciunul dintre ei nefiind obligat sa intre in respectiva relatie contractuala privata, ci doar sa-i respecte regulile, odata asumate.

g) fara stat de drept, domnia legii si egalitate in fata ei, capitalismul nu poate subzista.

Concluzia: capitalismul are nevoie de oameni intreprinzatori, rationali, practici, inteligenti, obligatoriu liberi, responsabili si preponderent morali. De unde si imperfectiunile, caci inerti, irationali, idealisti, nu prea inteligenti, iresponsabili sau imorali vor fi intotdeauna destui.

Nu exista capitalism pur si perfect, ci mai mult, mai putin sau deloc

Merita retinut ca, atunci cand vorbim de capitalism, nu avem in vedere exclusivitati. Capitalism in stare pura, ideala si exclusiva n-a existat nicaieri. Cand vorbim de capitalism, ne referim la ponderi, atat in politici si institutii ( in sens larg), cat si in mentalitati si optiuni de masa. Adica vorbim de mai mult sau mai putin capitalism, in coordonatele si institutiile lui. Altfel nici nu se poate. De ce:

In primul rand deoarece conceptul de capitalism nu este unul utopic-idealist, n-a aparut brusc, a priori, in capul vreunul filosof abstract, fiind apoi impus cu forta de stat (ca utopia marxista), in numele unui iluzoriu bine egal si colectiv. Capitalismul a fost conceputalizat a posteriori, prin observarea fenomelor economico-sociale deja instalate. Vorbim asadar de realitati complicate si combinate.

Astfel, relatiile de tip capitalist  n-au aparut stergand de pe fata pamantului, “revolutionar”, vreo oranduire anterioara, ci chiar in mijlocul ei. Adica in mijlocul realitatii feudale, ca o consecinta a dezvoltarii industriale si schimbarii treptate a ordinii sociale, politice, constitutionale si institutionale sub influenta ideilor liberalismului clasic (o noutate la vremea aceea). Relatiile de tip capitalist au aparut si s-au extins sub presiunea necesitatilor obiective si ratiunilor pragmatice ale lumii crestin-occidentale –  in sensul unui mai mare respect pentru libertatea individuala si egalitatea de sanse (atentie, nu de rezultate), si pentru avantajele lor practice incontestabile.

Cu alte cuvinte ordinea mercantila a feudalismului tarziu (sec 18) se dovedea nesustenabila economic chiar pentru feudali, iar acordarea unor mai mari libertati supusilor parea o rezolvare. Doar ca lucrurile nu s-au petrecut nici repede, nici lin. Detinatorii privilegiilor aristocratice s-au opus inertial, si a durat pana cand noua ordine capitalista a libertatii economice si mobilitatii sociale a prevalat. Intre timp, cele doua tipuri de ordini au coexistat.

Apoi, la mijlocul secolului 19, atunci cand capitalismul parea ca incepe o ascensiune fara intoarcere, a aparut ceea ce urma sa devina nenorocirea secolului urmatormirajul marxist al egalitatii in bunastare, marea frana moderna a libertatii si eficientei economice.

In secolul 20, marxismul si capitalismul au coexistat. In fapt, ca o consecinta a declinului economic rapid (cateva zeci de ani) si fara echivoc al “socialismului stiintific”, chiar regimurile totalitare din Europa de Est au pastrat, in proportii diferite, ceva mecanisme de tip capitalist. Tot din ratiuni practice, alternativa fiind foametea gen Coreea de Nord (adica ce ne astepta pe noi).

De retinut ca acolo unde, in interiorul economiilor socialiste a fost mai multa libertate economica (Polonia, Ungaria, Cehoslovacia) revolutiile au fost “de catifea” si nivelul de trai mai bun decat la noi.

In al doilea rand, oricat de practic si rational ar fi, capitalismul ramane o oranduire a oamenilor, deci supusa limitarilor si defectelor noastre. Plus, fiind o ordine a libertatii, ratiunii si responsabilitatii, sa fim seriosi, n-a placut si nu va placea tuturor sau oricui niciodata.

Prin urmare, cand vorbim de capitalism, doar ignoranta ne poate face sa asteptam de la acest sistem raiul pe pamant, respectiv fericire si abundenta nelimitate. Nici teoreticienii seriosi sau capitalistii insisi nu sustin sau pretind asemenea rezultate. Cand comparam insa capitalismul cu alternativele lui, problema e de salt calitativ: care e mai bun pentru toata lumea sau cat mai multi. Ori, aici, e incontestabil ca, oriunde a aparut si s-a manifestat destul, capitalismul a produs, prin comparatie, imbunatatirea spectaculoasa (ultimii 200 de ani o arata) a nivelului de trai in masa – asta insemnand de fapt adevarata protectie sociala, atragand totodata nu doar cresterea (dublarea) sperantei de viata, ci si o evolutie tehnologica si culturala. Mai multa bunastare generala, oricum o dai. Asadar, vrem mai mult confort, civilizatie si bunastare? Ne trebuie mai mult capitalism – e un fapt istoric si analitic dovedit.

Cand nu stii ce spui, tacerea e de aur

Ce vreau sa spun: e gresit si contraproductiv sa infieram sau decretam sfarsitul capitalismul, ca sistem de gandire si actiune umana, pe baza erorilor de intelegere datorate insuficientei cunoasteri. E la fel de nociv sa-l idealizam pe acelasi temei.  Si totusi asta facem, fie ca suntem dusmani sau apologeti. Exceptiile sunt rare.

In acest sens, de autocorectie, sugestia mea de inceput ar fi sa nu mai abuzam, pro sau contra, de sau in numele capitalismului, fara sa-i cunoastem macar coordonatele esentiale. Ce mi-as dori totodata ar fi sa se inteleaga ca, fie si la nivel elementar, capitalismul e mai complicat decat pare, decat ati auzit, decat vi s-a spus la televizor, pe internet sau in reteaua de socializare, ba si la scoala, chiar de catre unii (multi) economisti (de sociologi, politologi, jurnalisti sau ideologi, nu mai discut).

 In caz contrar acestei sugestii, nu facem decat sa servim propaganda anticapitalista masiva si programatica, cu consecinte dezastruoase asupra mentalitatii colective si directiei propriului destin, ba chiar a supravietuirii noastre. Caci retineti, din mizeria nationala sau criza economica regionala sau mondiala, se iese cu mai multa libertate si responsabilitate, cu mai multa inteligenta si educatie tematica, si cu mai mult capitalism, nu cu mai putin.

(Va urma)

Update: avand in vedere vizita recenta, la nivel inalt, a oficialilor chinezi, si asteptarile ( nerealiste) ale unei bune parti din clasa politica si populatie de la relatiile comerciale cu “capitalismul de stat” chinezesc (socialism rebotezat, sa ne-ntelegem, si aici termenul de capitalism e abuzat masiv) desi tarziu, pare mai necesar ca niciodata sa ne clarificam serios in ce priveste notiunea de capitalism si necesitatea intelegerii si promovarii ei corecte. Pentru ca propaganda si neadevarurile sunt multe, iar oamenii au tendinta istorica de a ceda din libertati sub imperiul iluziilor (ne-a avertizat acum peste 200 de ani Edmund Burke). Cateva date despre modelul si “miracolul chinezesc”, aveti aici http://mixich.ro/?p=522 in articolul lui vlad Mixich despre Cum functioneaza capitalismul in China comunistilor. Ce e de retinut din articol, cu titlu de crancena ironie si cinica ipocrizie, apropo de care sistem economic e mai bun, socialismul sau capitalismul:

“Una dintre cele mai limpezi descrieri ale prezentului Chinei se gaseste in cartea lui Richard McGregor: “In ultimii ani, un nou consens a aparut la varful Partidului Comunist Chinez: oamenii de afaceri, daca sunt atent supravegheati si dependenti de stat, sunt departe de a dauna socialismului, fiind de fapt cheia salvarii sale. Liderii comunisti chinezi, spre deosebire de colegii lor din alte tari, au invatat la timp ca doar o economie privata infloritoare poate mentine comunismul in China.”

Si, desigur, luati act cat de „eficient” e capitalismul chinezesc in corectitudinea si ordinea lui contractuala ( asta-i alta poveste si conditie necesara de existenta a capitalismului – problema contractuala si legala, la care voi reveni), dar si alte date si informatii interesante pe tema, oferite de articolul lui Cristian Campeanu, intitulat Care este miza acordurilor semnate de Romania si China (contine si un avertisment interesant la final din partea unui alt oficial roman, mai experimentat). Heil Marx!http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/care-este-miza-acordurilor-semnate-de-romania-si-china-318887-pagina1.html#top_articol

Update 27 noiembrie: in completare recomand si acesst articol semnat Sorin Ionita/Otilia Nutu cu privire la Ce cauta chinezul in Romania http://www.contributors.ro/economie/la-tigrul-ponta/#comment-161066adica orice numai capitalism nu.

Plus un filmulet EFOR util cu privire la cum sta treaba cu „investitiile de stat” si parteneriatele public-private, mecanismele risipei de bani publici, coruptia si falsul capitalism de la noi, „capitalismul de cumetrie” (crony capitalism) si mecanismele rent-seeking care, toate si oricare, numai capitalism nu sunt:

 

.

Anunțuri
  1. […] În  general pentru orice parcurs social sau individual, prezent sau viitor. Spuneam astfel aici https://ihincu.wordpress.com/2013/11/26/capitalismul-intre-uz-si-abuz-cateva-coordonate/că nu doar dușmanii capitalismului, dar și mulți dintre apologeții lui fac conceptului, […]

  2. De cand asteptam astfel de articole de la dumneavoastra 🙂 !
    Multumesc , I l-am seruit si fiicei mele 🙂 .

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: