Ioana Hincu

Capitalismul între uz și abuz (II). Mâna invizibilă, Adam Smith și ignoranța

In Solutii on Decembrie 2, 2013 at 11:08 pm

Ignoranța are efect devastator

… În  general pentru orice parcurs social sau individual, prezent sau viitor. Spuneam astfel aici https://ihincu.wordpress.com/2013/11/26/capitalismul-intre-uz-si-abuz-cateva-coordonate/că nu doar dușmanii capitalismului, dar și mulți dintre apologeții lui fac conceptului, sistemului capitalist și necesității lui un deserviciu major când nu știu despre ce vorbesc.

 Una din sintagmele larg vehiculate și abuzate în ultima vreme chiar și la noi (mai ales pe internet și-n rețelele de socializare) este  mâna invizibilă – teoria reglajului “natural” și benefic al acțiunii și intereselor umane în economiile de piață din societățile liberale (liberale în sens clasic).  Autorul? Adam Smith (1723-1790). Lucrarea sa rămasă până  azi fundamentală pentru știința economică – Avuția Națiunilor.  A doua sa lucrare de referință, însă-n domeniul eticii este Teoria sentimentelor morale. Din păcate, dacă prima e doar secvențial citită, prost explicată și abreviat citată, ultima este de cele mai multe ori uitată. Rezultatul? O mistificare grosolană a unor idei care, dacă ar fi corect înțelese, dezbătute și  asumate ne-ar putea asigura un viitor mai bun.

Jerry Evensky (autorul Adam Smith’s Moral Philosophy: A Historical and Contemporary Perspective on Markets, Law, Ethics and Culture – Cambridge 2005) atrage atenția că “resortul care motivează acțiunea în povestea lui Smith s-a transmis mai departe, dar mare parte din narațiune a fost uitată. Din păcate acesta a devenit tratamentul standard al operelor marilor economiști din trecut. Nu sunt citiți pentru viziunea lor integrală; sunt citați pentru fragmentele pe care le-am moștenit […] Îi apreciem nu pentru unde au ajuns, ci pentru unde eforturile lor ne-au permis să ajungem. Lucrările propriu-zise ale acestor somități sunt tratate drept “clasice”, citate de mulți, și citite de puțini. Prețul acestei abordări a trecutului este pierderea unei părți importante din bogata noastră moștenire.”

Ce trebuie reținut este că în “povestea lui Smith etica este eroul – nu interesul egoist sau lăcomia – căci morala este aceea care apăra relația socială  de haosul hobbesian (ref Thomas Hobbes)” ( 1993, Journal of Economic Perspectives)

Abuzul

Ultraliberalism criminal, haos,  legitimarea egoismului și lăcomiei,  anarhie -“ un fel de veselă și decadentă debandadă socială și economică în numele profitului material –  stat minimal până la caricatural, chiar renunțarea la stat și legea statală (sus “justitia privata”) sunt doar câteva dintre acuzele sau mistificările aduse teoriei și pledoariei lui Adam Smith pentru libertatea piețelor și intervenție guvernamentală limitată. Atât socialiștii, cât și anarho-libertarienii ( o specie exotică de promotori ai capitalismului) fac praf în conștiința publică (ba și academică) prima și una dintre cele mai serioase, importante și durabile puneri în pagină a teoriei piețelor libere și ordinii morale liberale, precum și a beneficiilor lor incontestabile. Pe scurt, denaturează conceptul capitalist.

Văzând așadar în câte feluri, unele aberante, altele năstrușnice, sunt abuzați  mâna invizibilă și autorul ei, simt nevoia să intervin – în contra beției de mesaje propagandistice, sloganuri pe poză, și alte asemenea inepții – cu câteva modeste clarificări. Căci mă gândesc că nu poate fi numai rea voință și iresponsabilitate aici, ci și o enormă neînțelegere venită,  fără îndoială, din ignoranță pe măsură.

Adevărul despre mâna invizibilă  – semnificație și context

 Pe scurt, ce e de reținut:

 1.Teoria sentimentelor morale  (TSM) este prima (1759) și totodată ultima sa carte (revizuită substanțial în ultimul an de viață, 1790) în care Smith vine cu clarificări importante asupra rolului normelor morale în bunăstarea și îmbunătățirea societății omenești, identificând sentimentul de bunăvoință față de ceilalți (simpatie) ca cea mai puternică motivație pentru acțiunea umană, alături de iubirea de sine. A rupe teoria sa morală de cea economică  este o eroare, pentru că cele două reprezintă o viziune integrată. Mai ales că ultima ediție TSM revizuită de autor (a 6-a, 1790)  este ulterioară ultimei ediții revizuite din Avuția națiunilor, înglobând și concepția sa despre rigorile morale ale acțiunii umane în economia de piață.

Ar fi trebuit să încep poate cu faptul că formația lui academică era filosofia moralei. Cu faptul că în TSM, de la prima până la ultima ediție, bunăvoința față de ceilalți, buna cuviință, prudența și justiția sunt virtuțile care trebuie să guverneze conștiința oamenilor liberi pentru mai multă bunăstare socială. Sau să fi început cu faptul că metafora mâinii invizibile acolo (în  TSM), nu în Avuția națiunilor apare prima dată?

2. Metafora mâinii invizibile apare doar de trei ori în opera lui Smith: o dată în Teoria sentimentelor morale, o dată în Avuția națiunilor și o dată în Eseuri. Dar este pilonul filosofiei lui morale.

Se presupune (greșit, iată) că cei care utilizează această metaforă în argumentația lor cu privire la piețe și libertatea lor știu acest lucru, și că expunerea lor reflectă “admirația pentru eleganța și subtilitatea funcționării sistemului piețelor drept coordonator al opțiunilor individuale autonome într-o lume interdependentă”. Însă în viziunea lui Adam Smith, sintagma are o conotație mult mai largă: dacă dorim să ne bucurăm de beneficiile societății de tip clasic liberal, mâna invizibilă  este cea menită “nu doar să coordoneze opțiunile individuale, ci să ne transforme în ființe constructive social – ființe morale. Temelia succesului în a crea o societate clasic liberală constructivă stă în  adeziunea indivizilor la normele morale comune.”(Jerry Ezensky)

 3. Poziția filosofică a lui Smith în domeniul moralei, integrată în gândirea sa economică, este aceea de spectator al acțiunii și interacțiunii umane, de observator care încearcă să descifreze principiile care compun anatomia ordinii sociale, precum și conexiunea dintre ele.

Dar cine este arhitectul acestei ordini, de  la originea ei; mâna care nu se vede, dar care aranjează coerent aceste principii?

Poate va fi o surpriză pentru mulți să afle că Smith credea în Divinitate ca fiind acea mână nevăzută care a conceput, de la origini, ordinea universală deopotrivă cu cea etică ideală. Și că această arhitectură este singura spre care indivizii, tinzând voluntar și cu efort conștient, își pot îmbunătăți viața – a lor sau a întregii societăți.

Nu, nu la interesul egoist, egocentric, lacom, conflictual al individului se referă metafora lui Smith. Dimpotrivă. Pentru că Smith era creștin și așa erau și valorile morale ideale, pilonii ordinii morale spre care  îndemna indivizii, inclusiv în întreprinderile lor economice. De ce? Pentru că numai prin orientarea voluntară către aceste valori etice absolute, cele două ordini (cea ideală concepută de Divinitate și cea a oamenilor) se pot pune de acord si apropia (oamenii sunt imperfecți, departe de ideal), iar ordinea socială și economică se poate îmbunătăți. Asta era viziunea lui.  În morala creștină iubește-ți aproapele ca pe tine însuți rămâne un imperativ. Iubirea de sine merge mână-n mână cu iubirea față de ceilalți.

Asta este, pe scurt, cheia înțelegerii interesului individual în opera lui Smith.

4. Concepția filosofică a mâinii invizibile la Smith, este una a unei Divinități binevoitoare, care a înzestrat omul, printre altele, cu simțul libertății și iubirii de sine, și i-a permis ca, acționând în avantajul său, să aducă un beneficiu și societății, printr-o mai bună alocare a resurselor economice.  O ordine binevoitoare, ce-i drept. Care însă nu face acțiunea umană orientată spre propriul avantaj benefică în orice condiții, ci doar în  cele dictate de anumite rigori morale:

 “Human society, when we contemplate it in a certain abstract and philosophical light, appears like a great, an immense machine, whose regular and harmonious movements produce a thousand agreeable effects. As in any other beautiful and noble machine that was the production of human art, whatever tended to render its movements more smooth and easy, would derive a beauty from this effect, and, on the contrary, whatever tended to obstruct them would displease upon that account: so virtue, which is, as it were, the fine polish to the wheels of society, necessarily pleases; while vice, like the vile rust, which makes them jar and grate upon one another, is as necessarily offensive.”(A.Smith)

Trebuie spus de asemenea că, nu întâmplător, ci după 30 de ani de experiență și observare a funcționării societății și piețelor, a politicii și relațiilor comerciale, Smith a adăugat o secțiune întreagă lucrării sale etice (TSM) în care a trecut, practic, de la teoria mâinii invizibile la îndemnuri către mână vizibilă – acțiunea umană  –  de a se pune in acord nu doar cu interesul individual, ci și cu norma și virtuțile  morale.

 “Concern for our own happiness recommends to us the virtue of prudence; concern for that of other people, the virtues of justice and beneficence . . . ” Beneficence „is the ornament which embellishes, not the foundation which supports the building. … Justice, on the contrary, is the main pillar that upholds the whole edifice. If it is removed, the great immense fabric of human society must in a moment crumble into atoms.”

5.Viziunea economică a lui Smith decurge din, și este modelată de cea morală;  nu are nimic de a face cu libertinajul (laissez-faire-ul prost înțeles, vezi postarea anterioară), respectiv cu absența regulilor etice, inclusiv în afaceri.

Viziunea lui nu are nimic de-a face nici cu anarhia politico-instituțională, criticile sale nu sunt îndreptate împotriva statului, justiției și guvernării, ci împotriva statului mercantil, protecționist, orientat spre acumularea irațională a bogăției (aur și argint) prin sărăcirea “vecinilor”, adică a economiilor închise; pe scurt împotriva statului intervenționist în mod excesiv, admițând însă, totodată, excepții de la principiul neintervenției (atunci când e vorba de siguranța națională de exemplu, pe care o consideră  o prioritate).

6. În cazul în care, din lectura Avuției Națiunilor s-a înțeles cumva că Adam Smith face apologia acumulării bogăției (individuale sau a societății) cu orice preț, adică asumând orice risc moral, s-a înțeles greșit. Sau, s-a trecut cu prea multă ușurință peste pasajele în care autorul avertizează, fără echivoc, asupra consecințelor perverse și nefaste ale acumulării averilor pe căi imorale, care pot duce în final nu doar la dezintegrarea morală, dar și la ruina materială, provocând serioase disfuncții sociale.

Mai mult, a înțelege (sincer, nu văd cum) că în AN autorul face apologia egoismului și lăcomiei, e contrafactual. Căci, în fapt, oriunde descrie comportamente care presupun dispozitia egoistă (“base and selfish disposition”), Smith nu o face măgulitor, ci mai degrabă în termenii unei suferințe și deficiențe a ființei  umane.

 Concluzia

 În ce privește mâna invizibilă și Adam Smith voi lăsa câțiva oameni mult mai competenți decât mine să tragă concluzia:

Avuţia naţiunilor nu este apărătoarea unei economii bazate pe principiul „lăcomia este bună”; umanismul autorului şi bunăvoinţa sa animă fiecare pagină. El pledează pentru piaţa liberă, pentru o guvernare limitată, pentru libertatea personală şi pentru domnia legii” – Eamonn Butler, director al Institutului Adam Smith, Londra, UK (unul dintre principalele motoare intelectuale – think tank – ale politicilor promovate de Margaret Thatcher)

Amendamentul crucial care trebuie făcut este că sistemul smithian nu este echivalent cu o viziune anarho-capitalistă şi nici cu cea a unui laissez-faire pur. Mai degrabă, el depinde în mod fundamental de un cadru adecvat de reguli („justiţie ” în terminologia lui Smith) pe care statul este însărcinat să le instituie, să le adapteze constant şi să le aplice. Într-adevăr, rolul guvernului depăşeşte cu mult conceperea minimalistă a statului ca „paznic de noapte” din reprezentările caricaturale ale secolelor al XIX-lea şi XX. Smith îi cere statului să fie „puternic” în „arbitrarea” „Marelui Joc” al economiei de piaţă (cum îl denumeşte el în Teoria sentimentelor morale)” in limitele a ceea ce putem numi “sfânta treime a comerţului liber şi a pieţelor libere, în viziunea lui Adam Smith: libertate, prosperitate şi securitate. Nu pot rezuma mai bine de atât Avuţia naţiunilor într-un slogan.” – dr.Razeen Sally, London School of Economics, director al Centrului European de Economie Politică

Închei prin a spune că viziunea economică a lui Adam Smith – în această cheie parcursă și înțeleasă – adică observațiile și ipoteza clasic-liberală privind beneficiile libertății individuale, libertății comerțului în relație cu legea și guvernarea, fără a avea complexitatea modelelor teoretice elaborate ulterior, rămân esențiale și valabile. Pentru că sunt realiste, umane, și pledează rațional pentru pluralitatea de instituții și opțiuni publice. Cu alte cuvinte, pentru prezervarea libertății civilizate, etic practicate – care este adevărată avuție a lumii și a tuturor națiunilor.

Și desigur, subliniez că nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. În acest sens vă las plăcerea (pentru că este) de a-l (re)descoperi pe Adam Smith așa cum a fost și a gândit, nu cum este masacrat ideologic sau propovăduit secvențial. Cum? Lecturând personal și atent Avuția Națiunilor și Teoria Sentimentelor Morale, alături de literatura de specialitate care îl explică și readuce onest și temeinic documentat în atenția noastră. Altă cale nu văd. Până atunci, dacă nu știm despre ce, mai bine nu vorbim.

 Fratelui meu, Alexandru, pentru că la el am auzit prima dată de Adam Smith

(Va urma)

Anunțuri
  1. Cs viziune simplista, de gradinita aveti asupra economiei…

    • In regula. Veniti dvs cu una mai evoluata si argumentata. Hai, curaj! Aveti blog, dezvoltati. Astept cu interes (contra)argument rational si empiric de nivel elevat cu sursa – autori si bibliografie peste cei mentionati de mine. Pentru ca, in caz contrar, sper ca va dati seama, parerea dvs parerologistica nu face doi bani, decat, poate la gradinita, adica acolo unde se afla neamul romanesc (cu tot cu absolventii facultatilor de profil) cu intelegerile institutionale – politice, economice, sociale, juridice, etice, democratice 🙂

      • Nu aveti decat sa cititi blogul meu si va veti da seama in ce erori simpliste va aflati. Toate sursele si resursele sunt acolo.

        • 🙂 Nu aveti decat sa cititi si reflectati mai serios, din surse serioase, asupra istoriei relatiilor, practicilor si gandirii politico-economice si institutionale (unii dintre noi asa fac, de zeci de ani). Poate asa, cine stie, la un moment dat veti intelege si ce-i acela capitalism (versus alte ordini politico-economice).

          Cat despre cine si unde se afla in eroare, am convingerea ca va intelege oricare cititor inteligent, oricine are baza epistemica solida sau bunavointa s-o dobandeasca pe baza de intelect vioi, functional – ce-i drept, lucru din ce in ce mai rar in zilele si pe meleagurile noastre 🙂

          PS: Blogul dvs poate fi, cel mult, studiu de caz (clinic, psihiatric) pentru cine are timp de irosit (nu sunteti inedit, ci cliseistic, in ciuda pomposeniei stilistice) sau doreste sa urmareasca in desfasurare inca o ilustrare perfecta a fenomenelor descrise de mine in alte texte (moartea gandirii critice, substituirea cu cea unica, ideologizata, divort patologic de realitate, ignoranta suficienta, impetuoasa).

          Asadar, va multumesc pentru vizitele repetate si pentru invitatie, dar nu mai e cazul: s-a comis, atat cat era necesar pentru stabilirea diagnosticului (clinic), de la prima dvs interventie (de acelasi nivel si non-argument). De aceea va urez sanatate – nefiind de specialitate, in orice caz nu cea care va trebuie dvs pt reluarea contactului cu realitatea, nu pot face nimic mai mult ca sa va ajut.

          Va pot totusi oferi un indiciu: incercati si alte surse de (dez)informare si (de)formare a gandirii critice in afara de Marx (apropo de blog); e pacat sa ramaneti in stadiu de „maimutza lui Karl” (parafraza la blogareala intitulata „Maimutele lui Dumnezeu”, care spune tot despre baza dvs epistemica si nivelul intelegerilor). Cu efort cognitiv sustinut (sa stiti ca pana si gandirea etatista, a controlului si planificarii economice a mai evoluat) si asistenta de specialitate (v-am spus de care specialitate) exista sansa sa va eliberati de catusa mentala asezata peste partea functionala a intelectului dvs. Un pas mic pentru omenire, insa unul urias pentru dvs. Deci curaj si sanatate!

          PPS: nimeni nu va poate face de ras si da de gol insuficientele mai temeinic decat dvs si interventiile repetate. Ele probeaza fara echivoc faptul ca 1) n-ati deschis in viata vietisoarelor dvs si lecturat vreuna din cele doua lucrari semnate Adam Smith (unii le deschid de-o viata, permanent, cu asta se ocupa, si tot mai gasesc valente perene si inca insuficient explorate) 2) idem si cu ceilalti autori (mari ganditori politico-economici) mentionati in prima parte. Cine a parcurs macar parte din lucrarile lor, isi da usor seama de insuficientele dvs, chiar fara sa intre pe blog 🙂

  2. Un articol util pentru a explica bazele etice ale teorii lui A Smith. Doar atat.
    Totusi teoria manii invizibile este o explicatie naiva care nu are relevanta in secolul 21. Exemplele date de A Smith cu latifundiarul care nu poate manca cat produce si trebuie sa imparta recolta sau cu macelarul si brttarul care trebuie ss schimbe produsele si imbogatindu-se pe ei imbogates si satul in care traiesc erau valabile in sec 18 in comunitati inchise dar sunt nerelevante astazi.
    Poate domna Hancu ar trebui sa explica cum functioneaza mana invizibila cand o companie vande produse in Europa, Mozambic sau Mongolia, inregisteaza profitul in Singapore sau Dublin, il transefra apoi in Cayman islands air apoi in NY via Delaware.

    Cum beneficiaza o comunitate din Mozambic de activitatea economica de mai sus?

    • problema fiind ca

      – daca rupem din context exemplele date de Adam Smith (si dvs asta faceti, desi, culmea, ati parcurs articolul, insa degeaba, n-ati inteles invitatia la lectura si reflectie integrala si integrata) ele par simpliste, totusi, perene raportat la natura umana si relationarea sociala. Si va asigur ca ele sunt valabile in continuare si-n Mozambic, si-n orice alt loc de pe planeta.

      -da, sigur ca aici, „doar atat”, pentru ca asta si era scopul (enuntat inca din titlul si preambul).

      -cum functioneaza si infuenteaza corporatiile occidentale pietele (economice, ale muncii), economiile si societatile primitive, nedezvoltate, e o alta discutie. Si s-au scris garla (inca se mai scriu) carti si studii de specialitate. Vreti sa le rescriu eu aici si pe alea? Inainte de a le citi dvs si publicul larg pe astea si de a intelege realitati si concepte institutionale si relationale elementare? Nu merge asa. Nu putem sari peste etape, de la gradinita (unde se alfa publicul nostru si, iata, inclusiv dvs) cu intelegerile tematice la nivel post-doctoral. Nu asta e scopul acestui blog. Dar sunteti liber sa scrieti dvs un studiu pe Mozambic si Mongolia (?!) si sa ne explicati, hai, la treaba 🙂

  3. Foarte util articolul, multumesc frumos pentru informatii.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: