Ioana Hincu

Archive for Ianuarie 2014|Monthly archive page

Gândologie versus filosofie

In intre ras si plans on Ianuarie 24, 2014 at 1:15 am

Din eternul ciclu starea națiunii, starea presei, starea gândirii critice

Abstract:

E greu de spus in care categorie de stiinte (exacte, inexacte, incerte, paranormale) se incadreaza, dar la noi, in ultima vreme, se contureaza o noua ramura a acestora: gandologia. Care bate filosofia. Nu, nu e vorba de ganditori, ci de gandologi. Sau, altfel spus, de artistii fomularii gandului care te lasa mut, perplex.

Gandologul este de regula o fiinta agreabila, cu aspect placut sau cel putin acceptabil, fashinonable, scolit (posibil chiar prin strainatate), cu CV bogat, binisor remunerat, calm, echidistant si impartial. O minunatie de om, in sensul ca-l asculti/citesti si nu contenesti sa te minunezi. Nu poti. E irezistibil. Cand nu e halucinant.

Totodata, gandologul, tocmai pentru ca e impartial si echidistant, daca te pune demonul interior de-l contrazici, sau nu, nici macar, zici undeva, public, ceva care contravine cumva convingerilor sale intime si impartiale, iar gandologul afla, te trezesti c-o echidistanta peste ochi de nu poti s-o duci (unde “echidistanta” se citeste fandaxie curata).

Concret:

Se intampla ca intr-o luna trista ( ca nenumaratele din ultimii ani) sa ai simultan:

1. o catastrofala interventie publica, televizata, a premierului atacand justitia “basista” care indrazneste via cativa procurori si judecatori sa condamne penal pe unul dintre ilustrii sai predecesori-infractori-recidivisti; urmata de

2. o prestatie catastrofala a aceluiasi premier cu ocazia vizitei unui inalt emisar american ingrijorat exact pe tema (ne)domniei legii si statului de drept,aflat la noi in coma; plus

3. o balacareala sinistra sustinuta de clasicii trustului voiculescian impotriva a 7 oameni de presa si personalitati care au comentat si criticat obiectiv situatia alarmanta antementionata (unde “obiectiv” inseamna evident, adica la mintea cocosului fraged);

4. un raport MCV care confirma intocmai ingrijorarile in legatura cu riscul pierderii busolei si al picajului institutiilor susamintite ( stat de drept, domnia legii, lege si justitie egala pentru toti) datorata atacului concertat, constant, al acestei grupari politico-infractionale aflate la putere de doi ani, secondata cu succes de media aservita ei (presa scrisa si audiovizual);

5. un accident aviatic soldat cu doua victime, unde ceilalti au scapat cu chiu cu vai nu pentru ca ar fi Citește restul acestei intrări »

O prejudecată și două mesaje

In Solutii on Ianuarie 17, 2014 at 11:47 pm

1. Există o prejudecată, nedreaptă poate, că oamenii vor să fie liberi. Nu-i tocmai adevărat, dar ce păcat, pentru că libertatea e un dar binecuvântat. Însă, ca orice dar, mulți nu-l vor.  De asta li s-a luat, pentru că au lăsat. Apoi s-au obișnuit așa,  și i-au obișnuit la fel pe copii lor, până când li s-a părut că nu mai folosea. Dar tocmai atunci s-a constatat că de fapt  trebuia, și, doamne, ce mai trebuia, căci fără ea, omul, deși viu, se stingea. Atunci și numai atunci cei mulți au ales din nou viața și libertatea, iar unii au rămas fără viață, pentru ca ceilalți să rămână cu libertatea. Păcat, căci era mai simplu dacă nu lăsau să li se ia.

 Prin urmare, deși nedreaptă și nu tocmai adevărată,  prejudecata că oamenii, toți, vor să fie liberi, rămâne necesară.  O prejudecată frumoasă ca speranța, pentru care, din timp în timp, unii mor  înaintea vremii lor, pentru ca ceilalți s-o ia de la capăt.

 Știu că știți. Dar eu tot v-am spus pentru că-i prea târziu să mă obișnuiesc fără libertate, dar prea devreme să mor. Contez așadar pe prejudecata asta, acum probabil mai mult ca niciodată. Fie și pentru că n-am încotro.

  2. Libertatea, curajul, inteligența, onestitatea și bunătatea, deși sunt (așa par să fi fost și-n alte vremuri) în minoritate, găsesc întotdeauna o cale. Iar oamenii care le cultivă și prețuiesc, cumva, găsesc și ei o cale unii spre ceilalți. Chiar dacă acum mai greu.

 Există o ordine peste înțelegerea și deasupra noastră care funcționează, și la care cred că numai așa, după reperele astea – libertate, curaj, inteligență, onestitate și bunătate – ne putem alinia. Eu îi spun Dumnezeu. Și cred (chiar cred) că între ordinea Lui și a noastră, sunt multe altele, printre care și cea îngerească. Doar că nu prea știm noi cum funcționează, atâta tot. Însă, iată, tot învățăm, din an în an, și din generație în generație să ne aliniem. Dacă vrem. Finalmente la asta se reduce rostul, fascinantia și frumusețea vieții omenești.

M-am gândit să vă spun. Nu pentru că n-ați fi știut, ci pentru că sunt lucruri care merită reamintite din când în când.  Ca acum.

3.Există un soi de mizerie omenească insidioasă și un fel de prostie mâloasă care se-ntinde așa, imparțial, acoperă și sufocă nu doar inteligența, ci chiar viața, libertatea și șansa de a găsi fericirea oricât ai căuta-o. Iar când urmărești  cum se-ntinde cât vezi cu ochii, gândești că până aici ți-a fost, Dumnezeu te-a uitat, asta-i noua ordine a lucrurilor și nu va mai fi alta. Apoi îți amintești că nuferii cresc în mlaștini.

M-am gândit să vă spun și asta. Nu pentru că n-ați fi știut, ci pentru că sunt lucruri care merită reamintite din când în când. Ca acum, care e cum a mai fost și altădată.

De ce iar și iar America

In Solutii on Ianuarie 10, 2014 at 4:23 pm

Pe scurt, pentru ca:

America nu e o tara, e o optiune

Sunt lucruri care nu se spun si nu se repeta niciodata destul. Mai ales aici, la limita dintre Orient si Occident, unde jocurile nu sunt definitiv facute. Iar daca vor fi vreodata, sper sa ne ajute, cumva – sincer nu mai stiu cum – bunul Dumnezeu si optiunile noastre ca jocul sa fie castigat de Occident. Pentru ca lucrurile, in aparenta complicate, in fond sunt simple. E vorba de civilizatie versus barbarie. De progres versus regres. De libertate versus lipsa ei. In fond si in esenta despre asta e vorba. Simplu, dar greu.

Cand spui America, in aparenta vorbesti de o tara, care-i departe, de care ne despart un ocean si un continent. Cu mai multi miliardari si corporatii puternice decat am visat noi vreodata, din cei sau cele de care, daca am fi onesti – si asta-i greu – am recunoaste ca ne-ar placea sa avem. Asa cum au ei, nu cum au rusii, chinezii sau arabii. N-avem. Adica averi facute in libertate si, in general, in limitele legilor democratiei liberale. Caci da, libertatea prin lege garantata (statul de drept), limiteaza mai eficient decat orice, chiar daca nu perfect, impostura, mediocritatea, abuzul, inselaciunea si nedreptatea. Ia o corporatie avans? Se ridica alta. V-ati saturat de Microsoft? Vine Apple din urma. Nu-i bun Chevron? Avem Exxon si inca vreo cateva printre primele din lume. A furat, a inselat careva? Se afla si, nu de putine ori, infunda puscaria. Si tot asa. Nu, nu la noi, ci in America.

Prin urmare, America nu e o tara, e o optiune, o institutie si un fenomen. Un fenomen unic si fara precedent in istorie, fondat pe consimtamantul clar al unei mase critice de cetateni liberi: a) viata, libertatea si cautarea fericirii sunt drepturi inalienabile oricui (Declaratie de independenta 1776) si b) ce face fiecare cu drepturile astea e treaba lui, cata vreme legea e una si aceeasi pentru toata lumea. Se cheama libertate si responsabilitate individuala. Se cheama capitalism, adica piata libera cu stat de drept. Nici macar Obama (un impostor in felul lui) n-a indraznit sa spuna raspicat si ferm ca lucrurile ar trebui sa stea altfel (chiar daca si-ar dori el). N-are cum. Acolo exista limite. Limitele fiind aceste idei, asumate si consimtite de cei mi multi cetateni.

Libertatea e mai buna decat lipsa ei

In fond la asta se reduce optiunea intre Est si Vest. Optiunea pentru America, nu pentru China sau Rusia. Cu precizarea ca oricat de Citește restul acestei intrări »

Opțiuni 2014. Cu cine dansăm.

In Dubii on Ianuarie 2, 2014 at 11:40 pm

Opțiuni greșite, contrafactuale și insuficient gândite 

Despre mentalitatea anticapitalistă și anti libertate economică a celebrilor (de)formatori de opinie publică. Sau, altfel spus, mai puțin corect politic: despre ignoranță și iresponsabilitatea  în materie. Despre populisme cu consecințe catastrofale asupra conștiintei colective sau individuale.

Libertatea economică și Papa

James M. Roberts, decembrie 2013 (Heritage Foundation) preluat/ trad de la sursa http://www.libremercado.com/2013-12-19/fundacion-heritage-la-libertad-economica-y-el-papa-70302

Luna viitoare, Heritage Foundation va trimite Vaticanului o copie a Indicelui de libertate economică 2014, în speranța că Papa Francisc și alți responsabili ai bisericii preocupați de politicile de creștere economică vor lua în considerare datele furnizate pentru viitoarele studii.

 Samuel Gregg de la Institutul Acton ( Acton Institute for the study of religion and liberty),  informează că, în recenta exhortație apostolică Evangelii Gaudium, papa Francisc condamnă “absoluta autonomie a piețelor”, care, în opinia sa, “se află la originea multora dintre problemele noastre contemporane, în special pentru că încurajează lipsa de dispoziție în a-i ajuta pe cei aflați în nevoie”. Cu toate acestea, observă Gregg, nu există practic nicio țară în care piețele să  opereze cu “absolută autonomie”. În majoritatea țărilor Europei Occidentale, de exemplu, guvernele controlează în mod curent în jur de 40% din PIB. În multe țări în curs de dezvoltare procentajul este superior.

 Profesorul de științe economice  Greg Mankwin (Harvard) deplânge alegerea de către papă a unor expresii peiorative (“trickle-down” economics engl., “derrame” span.) “in loc sa incurajeze o dezbatere deschisa a diferitelor perspective de gandire”.

În orice caz, cum observă  Tyler Castle (AEIdeas) papa Francisc este din Argentina, unde “capitalismul de piață liberă ”nu este, în realitate, atât de liber. Sistemul economic al țării sale este lovit de plaga corupției și clientelismului, ceea ce a limitat în mare măsură existența unei adevărate libertăți economice.

 În fapt, poziția Argentinei în Indicele de Libertate Economică ce urmează  Citește restul acestei intrări »