Ioana Hincu

Gândologie versus filosofie

In intre ras si plans on Ianuarie 24, 2014 at 1:15 am

Din eternul ciclu starea națiunii, starea presei, starea gândirii critice

Abstract:

E greu de spus in care categorie de stiinte (exacte, inexacte, incerte, paranormale) se incadreaza, dar la noi, in ultima vreme, se contureaza o noua ramura a acestora: gandologia. Care bate filosofia. Nu, nu e vorba de ganditori, ci de gandologi. Sau, altfel spus, de artistii fomularii gandului care te lasa mut, perplex.

Gandologul este de regula o fiinta agreabila, cu aspect placut sau cel putin acceptabil, fashinonable, scolit (posibil chiar prin strainatate), cu CV bogat, binisor remunerat, calm, echidistant si impartial. O minunatie de om, in sensul ca-l asculti/citesti si nu contenesti sa te minunezi. Nu poti. E irezistibil. Cand nu e halucinant.

Totodata, gandologul, tocmai pentru ca e impartial si echidistant, daca te pune demonul interior de-l contrazici, sau nu, nici macar, zici undeva, public, ceva care contravine cumva convingerilor sale intime si impartiale, iar gandologul afla, te trezesti c-o echidistanta peste ochi de nu poti s-o duci (unde “echidistanta” se citeste fandaxie curata).

Concret:

Se intampla ca intr-o luna trista ( ca nenumaratele din ultimii ani) sa ai simultan:

1. o catastrofala interventie publica, televizata, a premierului atacand justitia “basista” care indrazneste via cativa procurori si judecatori sa condamne penal pe unul dintre ilustrii sai predecesori-infractori-recidivisti; urmata de

2. o prestatie catastrofala a aceluiasi premier cu ocazia vizitei unui inalt emisar american ingrijorat exact pe tema (ne)domniei legii si statului de drept,aflat la noi in coma; plus

3. o balacareala sinistra sustinuta de clasicii trustului voiculescian impotriva a 7 oameni de presa si personalitati care au comentat si criticat obiectiv situatia alarmanta antementionata (unde “obiectiv” inseamna evident, adica la mintea cocosului fraged);

4. un raport MCV care confirma intocmai ingrijorarile in legatura cu riscul pierderii busolei si al picajului institutiilor susamintite ( stat de drept, domnia legii, lege si justitie egala pentru toti) datorata atacului concertat, constant, al acestei grupari politico-infractionale aflate la putere de doi ani, secondata cu succes de media aservita ei (presa scrisa si audiovizual);

5. un accident aviatic soldat cu doua victime, unde ceilalti au scapat cu chiu cu vai nu pentru ca ar fi functionat cumsecade serviciile publice de urgenta, ci pentru ca s-au mobilizat niste moti de toata isprava ( sateni si padurari) si au plecat de capul lor prin munti sa caute epava avionului si pe oamenii aia.

Ei, si peste toate astea, o veste buna si o reactie rara in ultima vreme ( doamne ajuta) de solidaritate civica si profesionala, ocazionata de Grupul pentru Dialog Social si revista lui: peste 500 de jurnalisti si publicisti din toata tara, multi independenti, printre care cateva personalitati nu doar onorabile, dar si de o valoare intelectuala remarcabila ( gen Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, Vladimir Tismaneanu, Dragos Aligica, Horia Roman Patapievici, fara sa fie singurii, dar ei sunt cei mai cunoscuti), lasand la o parte afilierile institutionale sau doctrinare ( dreapta, stanga, moale sau tare) pun mana si se solidarizeaza semnand un protest public, principial, cat se poate de clar si de decent. Nu, nu e un protest antiguvernamental sau probasescian, nu e un protest de dreapta sau de stanga, nu e un protest ideologic, ci unul principial, “de maximă responsabilitate faţă de adevăr şi de interesul public, cu bună-credinţă şi în respectul deontologiei.” Pentru ca “dincolo de convingerile politice şi ideologice diferite, considerăm că standardele jurnalistice, informarea corectă şi binele public trebuie apărate şi în jurul acestor valori trebuie să ne solidarizăm.”

Ei, ce sa vezi, ce au inteles gandologii?

Pai intai un mare “maestru” al presei autohtone, atat comuniste ( Scanteia tineretului) cat si poscomuniste, creatorul tablodului romanesc de succes, acela care ne-a informat la inceputul anilor 90 ca o gaina a nascut pui vii, declara public ca nu semneaza acest protest pentru ca n-a fost invitat, plus, e neimportant.

Dupa aia vine un ONG aparator al libertatii presei ( cel mai cel ONG de pe la noi pe domeniu) plin de gandologi impartiali si condus de un cunoscut expert al impartialitatii si echidistantei (care impartialitate si echidistanta l-au facut altfel sa sustina activ “revolutia” din ianuarie 2012 de la Universitate, cea cu “privatizarea ucide” si “jos dictatorul”, cea care ni i-a adus finalmente pe astia la putere; sau revolutia eco-marxista a cianurilor si sisturilor) si ne spune ca nu avem probleme cu presa, si ca trusturile voiculesciene sunt si fac aceeasi mizerie ca ceilalti, adica cei 500 de semnatari ai protestului cu pricina. Si uite asa, gandologul si organizatia lui de veghe echivaleaza public ( in interventii repetate) adevarul cu minciuna, insulta cu critica, ironia cu porcaria, informatia cu calomnia, si normalitatea cu psihiatria ( dumnealui fiind la baza psiholog, deci priceput).

Si, finalmente, de partea echidistantei fara rezerve, vin cativa gandologi mai tinerei, dar fermi, printre care avem pe ”cel mai bun jurnalist din presa scrisa” http://www.gsp.ro/gsp-special/media/catalin-tolontan-desemnat-cel-mai-bun-jurnalist-din-presa-scrisa-la-gala-premiilor-afan-sintem-norocosi-ca-traim-in-sport-417159.html...  sau pe un binecunoscut, decent si impartial jurnalist relativist la (i)Realitatea ( tv si site), dar si publicist “impartial” la cel mai cunoscut site marxist-impartial-militant, dl. Rogozanu, care ii iau la rost, respectiv la bascalie echidistanta, de la inaltimea gandologiei lor, pe cei 500 de semnatari ai protestului, si eventual pe toti nesabuitii care au inteles de s-au solidarizat cu ei. Iata cateva mostre din gandologia primului, comentate de Dragos Aligica http://www.contributors.ro/fara-categorie/in-atentia-domnului-andrei-plesu/

Iata si cateva mostre din gandologia celuilalt, cat pe ce sa treaca neobservate de mine, nu insa si de cititorii realitatea.net, dintre care unul, amic si absolvent al facultatii de (teoretic) ganditori ( filosofie) mi l-a recomandat elogios:

90% din civismul românesc e de la dreapta spre dreapta. Căcaturile nouăzeciste cu comunismul mort şi îngropat încă prind. Nu înţeleg nimic din lumea în care trăiesc şi visează în secret să fie ca nişte conservatori vestici care hămălesc estici în timp ce-i bombăne că nu se mişcă cu destul talent. N-o să se întîmple.” Ati inteles? Ne-a anuntat dl. Rogozanu cum e cu dreapta in gandologia dumnealui, si ca oricum n-o sa se-ntample, ati priceput?

Sau:” Violenţa verbală a lui Badea e comparabilă cu violenţa ideologică a unui Dan Tapalagă care cerea sancţionarea “revoluţiei borfaşilor” care l-au vrut jos pe Băsescu.” Adanc. Sigur, adanc mai de suprafata, acolo unde sa aperi legea si institutiile democratiei moderne, civilizate, impotriva infractorilor dovediti, inseamna violenta ideologica (D. Tapalaga), si este echivalenta cu a le face praf sau cu a invita/instiga ocazional la extaz in caz de moarte fizica a adversarilor ( recent, Mircea Badea).

Sau: “Faptul că aceşti oneşti staţi de drepţi nu concep o critică a capitalului, o critică a politicilor UE, o critică a politicilor americane le arată un oportunism ideologic simplist.” V-ati prins din nou: fiind impartial, omul e anticapitalist, bref, isi bate joc si de onestitate, sau de aparatorii statului de drept, adica a domniei legii, care face parte din ordinea sociala si institutionala a capitalismului. Nu, nu a marxismului impartial, asta e.

Sau: “Cît timp nu se va consolida o critică dură împotriva unei ideologii virulente care poate fi emisă fie cu limbaj de lemn tip “proiect european”, fie cu cimilituri a la Pleşu…” Da, ideologia virulenta e tot ordinea liberala si capitalista, iar v-ati prins, iar Andrei Plesu balmajeste cimilituri.

Si, in fine, concluzia decisiva a expertologului impartial: “Tapalgă şi Gâdea au cîte o felie de putere civică. Nu există rezistenţă în rest”. Deci, 24 de ani in care oamenii aia cu cimiliturile lor, Plesu, Liiceanu, Tismaneanu, si mai tinerii Cartarescu, Patapievici, Aligica sau altii din generatia lor gen Alexandru Hancu, sau fosti colegi de la BBC, sau fosti colegi de la Europa Libera (astia cu “cacaturile nouzeciste cu comunismul mort” care, desigur, ne anunta autorul ca nu vor tine) nu exista, nu rezista si in general n-au facut si nu fac nimic. De asemenea cei care respecta aceleasi principii si valori, nici ei nu exista – niste milioane bune de compatrioti. Tot ce exista in mintea gandologului se reduce la Tapalaga versus Gadea si rosmontanisti.

In regula. Asa stand lucrurile, realist vorbind, e greu de spus cum vom iesi din toata treaba asta in care ne aflam – pe marginea prapastiei, vorba recenta a unui ganditor poate mai frust, maritim si politic, care mai greseste el, dar nu in chestiuni de tip iarna nu-i ca vara. E totodata greu de spus cat succes vor avea pana la urma gandologii si epigonii lor – lucrurile astea, ca omu’, sunt trecatoare.  Dar ce e deocamdata clar este ca  ramura asta noua a stiintelor incerte, gandologia, impetuos reprezentata, prinde frumos contur. Si bate la fund ( situandu-se la fundul gandirii) filosofia. Ba si gandirea critica elementara, de bun simt.

Fata de aceste imprejurari, trebuie sa recunosc ca, desi ma fascineaza, pe mine gandologia  ma depaseste si perplexeaza. Ca atare, limitata in intelegerile mele, voi ramane fidela cititoare a domnilor Plesu, Liiceanu, Tismaneanu, Aligica si celor asemenea, pentru ca pe dumnealor, cu cimiliturile aferente, macar am senzatia ca-i inteleg. Iar cand nu-i inteleg, macar imi dau asa, o sansa si o speranta ca poate daca insist, izbandesc. Plus, mai au oamenii astia o calitate pe care naturelul meu simtitor o pretuieste mult: nu-mi sparie gandul, si, in general, nici pe mine nu ma sparie. Sunt oameni blanzi.

Update: apropo de impartialitate, un fapt semnificativ  care a trecut ( suspect de) neobservat, pe care insa il aduce in atentia publica dl. Vladimir Tismaneanu: “Sa ma mir ca, unidirectional neutri, gandologii nu observa absenta elocventa a celor care au semnat in iulie 2012 apelul catre Bruxelles in favoarea pucistilor, un document caruia “Antenele” i-au facut o zgomotoasa, vehementa publicitate?” aici http://tismaneanu.wordpress.com/2014/01/24/malitie-rea-credinta-opacitate-dialectica-nodului-in-papura/ si aici http://www.contributors.ro/global-europa/cei-peste-500-si-carta-77-puterea-celor-fara-de-putere/ Sunt doua texte despre “bunele intentii” care de asemenea se inscriu in profilul gandologului impartial.

In fine, un pic mai server, dar excelent punctat, Dan Tapalaga: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16461315-astia-500-faceti.htmde unde merita retinut:”Cativa destepti s-au grabit sa-i amestece, reducand totul la un razboi politic. Adica, nici unii, nici altii n-ar fi mai breji. Esti un mare ticalos daca gandesti asa. Ticalos pentru ca amesteci voit lucrurile si manipulezi ordinar. Protestul nu pune in discutie ideologizarea presei, nu denunta impartirea pe tabere, nici nu condamna jurnalistii de stanga sau de dreapta, pe basisti sau pe anti-basisti. E despre cu totul altceva. […] Protestul se indreapta impotriva unora care, dincolo de optiunile lor politice, incalca brutal orice legi, reguli, norme de conduita si bun simt elementare.  Adeptii terorismului social sunt unii si aceiasi: ingrozesc lumea occidetala, apar in rapoarte internationale, sunt ocoliti de ambasade, iata-i pomeniti inclusiv in ultimul raport MCV  cu atacurile lor la adresa judecatorilor, procurorilor sau justitiei. In schimb, nu i-ati vazut pe cei 500 aparand in haita penali. Nu i-ati vazut sarind in grup organizat cu picioarele pe justitie pentru a o intimida. Nu i-ati vazut calcand in picioare demnitatea unor oameni, batjocorindu-i in toate felurile doar pentru a-i scoate din circuitul public, pentru a le inchide cumva gura. Pe ceilalti, da, i-ati tot vazut in actiune. Ei, bine, ne-a cam ajuns. Ne-am saturat de mizeriile lor. S-a mers mult prea departe.” Sa ne intelegem, este vorba de acest protest http://www.revista22.ro/protest-al-jurnali350tilor-mpotriva-practicilor-degradante-din-presa-36864.htmlLa rigoare, puteti judeca singuri.

Update 27 ianuarie, Andrei Plesu: „Echidistanţă, echidistanţă dar, totuşi, „trăiască diferenţa!” Nu poţi compara o coadă de mătură cu ditamai bîta paleolitică! Şi încă ceva: ar trebui să schimbăm, fie şi în ceasul al doisprezecelea, placa obosită a unei echidistanţe perdante, de tipul „Nici ăilalţi nu sunt mai breji!” Pînă să avem de ales între „buni” şi „răi”, trebuie să ne resemnăm a descoperi nuanţele răului şi să alegem răul mai puţin rău mirositor. Într-adevăr, nimeni nu e ce trebuie, dar unii prea o fac lată!” http://adevarul.ro/news/societate/jurnal-inactualitati-1_52e6122cc7b855ff56d599f2/index.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: