Ioana Hincu

Să nu uităm. Căci cine uită …

In Solutii on Februarie 11, 2014 at 5:40 pm

Abstract

Nicolae Iorga spunea ca cine uita nu merita. Henry Hazzlit, parafrazand un dicton celebru,  spunea ca cine-si uita trecutul e condamnat sa il repete. Asa stand lucrurile, reiau ce am mai spus, dar merita repetat, caci nu se intelege: amnezia e o boala, nu o solutie. Si face parte din patologiile destinale, nu din terapiile sociale.

Concret

Reiau pentru ca notez cu ingrijorare ca exista voci publice,  unele, poate, bine intentionate, jurnalisti, ba si politicieni, care indeamna la iertarea de pacate a PNL in caz ca de rupere a USL. Si in sprijinul acestui indemn se invoca ba doctrina liberala (de parca ar avea vreo legatura cu PNL), ba pseudo-opozitia retorica (sau mai degraba ratacirile) actualului lider PNL. Ba scrie public un tanar jurnalist de la Evenimentul zilei: “Sa nu uitam ca Antonescu, dupa ”Martea neagra”, a incercat sa scoata PNL de la guvernare, dar nu a putut din cauza gruparii Rusanu-Chitoiu si a liderilor locali pe care cei doi ii controlau. Astazi Chitoiu nu mai e in guvern, Rusanu pierde teren, Antonescu si-a recuperat influenta pierduta in partid.” In loc sa comentez, invit la o reflectie retrospectiva mai atenta si serioasa:

Sa nu uitam ca in dezastrul politico-institutional de acum – fara precedent  ca nivel de impostura, incompetenta, abuz legal, lipsa de limite si de decenta – n-am fi ajuns niciodata fara constitutirea aliantei USL egal PSD plus PNL. Adica fara valoroasa si abnegata contributie PNL. A acestui PNL. Care nu pierde teren (n-am auzit sa-si fi dat demisia PNListii si nevestele, amantele sau toate rubedeniile, din toate demnitatile si functiile apucate, inclusiv in parlament, multumita asocierii cu PSD).

PSD singur, fara PNL, nu reusea aceasta sinistra performanta. Nu reusea sa tranteasca prematur doua guverne in an electoral (Boc si Ungureanu 2012). Nu reusea sa puna mana, in vara lui 2012, pe 60% din administratia locala, in urma alegerilor locale. Nu reusea nici lovitura de stat din 2012 – al carei esec nu opozitiei PNL s-a datorat. PNL si Crin Antonescu au fost atunci varf de lance propagandistica. Nu reusea nici celelalte abuzuri legislative si institutionale, mult mai numeroase decat cele din martea neagra. Nu reusea acapararea aproape a tuturor institutiilor puterii de stat, cu minore exceptii. Nu reusea sa treaca prin morisca de vot parlamentar atatea si atatea legi anti-sociale, anti-economice, anti-nationale,  ba chiar legi organice, coduri de legi, legi electorale (legea  referendumului), legea descentralizarii, legi fiscale, ba, in curand si legea STS (serviciu special si parte a sistemului de aparare nationala) sau revizuirea catastrofala a constitutiei (Antonescu patroneaza comisia de revizuire). Legi care sunt pe cat de anti-nationale si anti-sociale, pe atat de in favoarea privilegiatilor ambelor partide, nu doar ai PSD, si intaririi puterii lor discretionare, pe termen lung, peste tara si societate.

 Sa nu uitam asadar ca toate abuzurile parlamentare, mult mai numeroase decat cele din martea neagra, n-ar fi avut loc fara sustinerea PNL. Sa nu uitam ca la majoritatea catastrofala si fara precedent (nici FSNul 1990 a lui Ion Iliescu n-a depasit 66% din mandatele din parlament; USL are 70%) nu se putea ajunge fara PNL, fara cumulul simpatiilor si nucleelor dure electorale. Sa nu uitam ca PSD fara PNL este putin probabil ca ar fi depasit majoritatea absoluta in parlament (pana in 2012, cel mai frumos scor electoral al PSD a fost 44% in alianta cu parteneri insignifianti, in 2000).

As saluta, poate, in alte conditii  (dovezi istorice) o eventuala desprindere a PNL de PSD, in masura in care ar fi reala, nu doar formala, subrezind astfel domnia PSD, si dand o sansa electorala si institutionala substantiala opozitiei. Dar nu pot, raman rezervata si circumspecta, caci nu uit ca prestatiile si contributiile grotesti ale PNL si liderilor (nu-i doar Antonescu problema) nu se opresc aici. Prin urmare, continuand, zic:

Sa nu uitam nici prestatia impetuoasa, voluntara, aproape isterica, de unde si grotesc anti-occidentala, anti-europeana, anti-justitie, anti-domnia legii, anti-ratiune, anti-inchipuita-dictatura basesciana, dar pro- furie si invrajbire sociala,  din perioada cand Crin Antonescu a asigurat interimatul functiei de presedinte al tarii, in timpul loviturii de stat 2012. Sa nu uitam, de exemplu, ca in cazul loviturii de stat anterioare (suspendarea din 2007), Nicu Vacaroiu-PSD (presedintele senatului, deci presedinte interimar atunci) a avut, culmea!, prin comparatie cu Antonescu, o prestatie mult mai discreta, aproape decenta (daca poate fi ceva decent la PSD). E un fapt tragic, dar demn de retinut.

Sa nu uitam totodata, ca in ultimii 24 de ani, cu scurte exceptii (prea scurte), contra unor portofolii ministeriale sau unor privilegii institutionale (o agentie ici, un organism guvernamental colo), PNL s-a aliat constant si traditional cu PSD in coalitiile parlamentare, nu cu PNT sau PDL. Astea sunt, faptic, in retrospectiva istorica, tropismele si lichelismele PNL. Si nu sunt liberale. Si nu sunt democrate. Si nu sunt benefice, datatoare de speranta, sau civilizate. Sa nu uitam nici cu cata usurinta a rupt PNL-Tariceanu alianta DA, si cu cata dezinvoltura, atunci cand au guvernat singuri, cu sustinerea parlamentara a PSD, aproape 2 ani, au devalizat practic bugetul de stat, intr-o perioada de crestere economica si bugetara fara precedent – pe care au facut-o praf.

Revenind la Antonescu, sa nu uitam nici ca asa-zisele lui opozitii verbale la Ponta, au fost si au ramas simple balbaieli si butaforii efemere. Si daca ar fi mai mult, tot nu pot rascumpara raul facut.

As zice asadar sa nu uitam nimic din toate astea, si nici din toate celelalte grotesti antecedente  PNL (pentru ca e grotesc sa te pretinzi partid liberal si sa te tot aliezi, mai bine de 20 de ani, cu cel mai de stanga si mai nociv partid post-revolutionar) pe care nu le-am inventariat aici, lista fiind mai lunga. Complicitatea cu PSD e dincolo de accident sau eroare. Iar in perspectiva istorica larga, post revolutionara, are o semnificatie mult mai grava: confuzia si compromiterea valorilor de dreapta (si asa firave) de catre cel mai vechi si traditional partid romanesc liberal. Ca sa nu mai vorbim de contributia la rafinarea imaginii PSD (partidul barbariei mineriadelor, pastrandu-l ca presedinte de onoare pe Iliescu Ion), transferandu-i prin alianta parte din fermecatorul, chiar daca iluzoriul, staif liberal.

Sa nu uitam, prin urmare, nimic din toate astea. Pentru ca uitarea favorizeaza toleranta si iertarea. Intolerabilul nu se tolereaza, se sanctioneaza. Iar iertarea presupune sincera cainta si indelungata expiatiune, nu prin vorba, ci prin fapta; adica trebuie meritata. Nimic din traditia si tropismele postcomuniste ale PNL, nu sugereaza ca ar putea fi vorba de asa ceva.

In incheiere, dar nu  in ultimul rand, as invita sa nu uitam toate astea si pentru ca ne aflam deja, din 2012 incoace, nu intr-un simplu ciclu electoral gresit, ci intr-o situatie exceptionala (a explicat recent si in repetate randuri Dragos Aligica de exemplu, nu ca simplu observator, ci astea fiindu-i competentele profesionale), la care PNL a contribuit decisiv. Ne confruntam cu perspectiva unor schimbari structurale pe cat de rapide, pe atat de gresite – schimbari profunde, de regim politic si institutional, pe termen mediu sau lung. De reorientare fatisa spre Orientul oligarhic si decazut, nu spre Occidentul care, cu toate problemele lui, reprezinta singura speranta si unicul sanatos reper.

Fata de aceste imprejurari, certe, dar prea subtile pentru a fi intelese pe scara larga se pare, nu cred ca mai e loc de asemenea uitari. Caci cine-si uita trecutul e condamnat sa il repete. Nu pentru ca spun eu.

Update 12 februarie:  ca sa intelegeti ca Antonescu-PNL, acest Antonescu si acest PNL, sunt bine conservati ( desi aberant, avand in vedere prestatiile) la capitolul incredere publica si intentie de vot, aveti aici cele mai recente date de cercetare sociologica, plus interpretarea dinamica – explica sociologul Barbu Mateescu http://sociollogica.blogspot.ro/2014/02/despre-pnl-si-crin-antonescu-sondajele.html

Update 26 februarie: must read. Finalul unei farse numite USL. Vladimir Tismaneanu.  „Ramane de vazut acum daca formatiunile dreptei autentice vor sti sa evite amnezia si sa isi mentina verticalitatea in clipa cand Crin Antonescu, in cautare de noi aliati, va veni in directia lor si le va canta ademenitor “Ritornero in ginocchio da te”…

 http://www.contributors.ro/politica-doctrine/finalul-unei-farse-numita-usl/

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: