Ioana Hincu

Cand libertatea nu e negociabila. Exercitiu: Rusia, Ucraina, progresistii si noi

In Solutii on Februarie 20, 2014 at 3:26 pm

Libertate versus liniste, pace si securitate

Tentatia oamenilor de a ceda portiuni consistente din libertatea lor, in schimbul iluziei linistii si sigurantei  personale e mare si nu e noua. Pana la un punct, acela in care se pune problema supravietuirii, satisfacerii unor interese stringente sau a mentinerii unui anume nivel de civilizatie, e acceptabil. Uneori onorabil. De exemplu, sa cedezi de buna voie libertatea de a-ti pocni semenul nesuferit sau obraznic (violenta fizica) cand te scoate din minti, e un laudabil act de autocontrol. Sa  renunti la libertatea de a-i spune sefului tau ca e prost crescut (gen sufla nasul in fata ta) e acceptabil in masura in care omul are necesarele calitati si competente manageriale (decat sa-ti pierzi locul de munca…). Idem si cu clientul ( daca plateste).

Problemele majore intervin cand esti dispus sa cedezi, in numele iluziei de securitate personala sau generala, prea mari si prea multe libertati. Problema e atunci cand nici macar nu realizezi dimensiunea  renuntarilor tale, a iluziei, si a pretului ei.

Iata o mostra recenta, semnificativa si ingrijoratoare (identitatea autorului n-are relevanta; e relativ tanar si titrat, formator de opinie publica, fost BBC World Service, actualmente realitatea.net, vox publica; asta de abia e relevant):

“un pic de dat cu batul prin gard

– poezia repetata pana la greata care intepreteaza luptele de strada din ucraina drept „pro-europeni albi, puri si inocenti vs rusofili violenti si rai” e doar partial adevarata. pe strazile din kiev nu-s doar hippioti cu flori in par si omologi de-ai anei blandiana.
au murit inclusiv politisti (probabil impuscati). multi au fost raniti. avem acolo inclusiv extrema dreapta din specia cea mai dezagreabila. nu inteleg de ce orice om rational ar fi solidar cu asa ceva.

– sistemul politic ucrainean este mai degraba produsul unei negocieri intre oligarhi de diverse culori (elita extractiva a lui acemoglu) si mai putin rezultatul unui proces transparent si legal. iulia timosenko, de ex, e orice dar nu ioana d’arc a democratiei slave

– a nu se uita ca ianukovici a fost ales democratic. alegeri libere. alegeri recunoscute de comunitatea internationala. asta nu il face frecventabil dar, pana ieri cel putin, era legitim.

– nu e niciun dubiu ca ianukovici a scapat lucrurile de sub control si probabil o sa isi sfarseasca zilele prin vreo puscarie locala sau internationala, daca nu cumva si mai rau. insa la fel de clar e ca in momentul asta opozitia oficiala nu stapaneste strada. sau, daca o stapaneste, e la fel de vinovata ca ianukovici pentru victimele de ieri si de azi-noapte.

-prioritar e sa nu mai existe victime de nicio parte. e mai putin important „viitorul” rostit emfatic si fara continut. cu cat sunt mai multe victime cu atat sansele unei intoarceri la democratie sunt mai mici.

– vazand tulburarile de acolo nu poti sa nu te gandesti la alte exemple din istoria mai mult sau mai putin recenta. dupa o revolutie asemanatoare, egiptul s-a ales cu o…dictatura militara. revolta de acum 25 de ani din iran a adus la putere o teocratie. siria s-a ales cu un razboi civil care a facut mai multe victime decat orice scenariu alternativ, and so on. nu e suficient sa te revolti impotriva proastei administrari a tarii. trebuie sa pui ceva in loc. adevarul e ca nimeni nu stie ce va urma.

– strict din perspectiva romaniei, oricat de cinic ar suna, o ucraina pacificata, fie si cu ianukovici presedinte, e de preferat uneia in care grupuri de cetateni ataca depozite de arme iar diversi zarghiti declara independenta orasului sau a satului in care traiesc.

long story short: empatia e buna dar nu in exces. ca sa citez ziarul adevarul de acum 23 de ani: ucraina are nevoie de liniste. restul e negociabil.”

Intai: textul e o rusine,  nu doar o eroare. Ce ar fi de remarcat (in cel mai nefericit sens) si de retinut:

1.Iluzia cunoasterii. Omul foloseste referinte academice cool (Daron Acemoglu, MIT- USA, economist) si istorice epocale. Ceva – ceva stie, dar nu-i foloseste. Sfertodoct. De exemplu,”revolta din Iran” a fost acum 35, nu 25 de ani (1979). Si n-a fost tocmai “revolta”, ci revolutie islamica si barbara in toata regula, indelung pregatita logistic si propagandistic, ba si sustinuta (armament, spionaj, contraspionaj, etc) de Rusia (URSS), care atunci se afla in plin razboi rece cu America (SUA), pe zone extinse de influenta geopolitica si strategica.

2.Iluzia intelegerii bazata pe propria suficienta, dublata de insuficienta cunoastere si capacitate analitica (“extractiva” sa zicem, ca tot a prins ceva, nu neaparat ce trebuie, din Acemoglu)

 3.Iluzia propriei superioritati intelectuale si nobleti de tip progresist (a se citi de fapt aroganta prosteasca, nicidecum superioritate). Si mai vorbeste de empatie. Cu precizarea ca empatia nu presupune doar simpatie (emotie), ci adevarata “inteligenta emotionala”; si in general inteligenta. Subliniez inteligenta, respectiv capacitatea intelectuala de a rationa adecvat si profund pe caz concret (si foarte complex, iata).

 4.Iluzia, poate cea mai grava, ca, in orice conjuctura, libertatea poate fi (re)castiga si prezervata pasnic, in “liniste”.

Problema: suficienta este devastatoare; unele lucruri nu sunt negociabile

Nu intamplator am ales acest exemplu de non- gandire critica, iresponsabila (formator de opinie publica!) pe care propun urmatorul exercitiu. De gandire. Vorbim de evenimente istorice dramatice, de o semnificatie nu doar geopolitica, dar si socio-culturala, de amploare pe care inca nu o putem evalua, fiind in plina si problematica desfasurare. Evenimente care ne privesc mai mult decat intelegem, si nu doar pentru ca se petrec la granita noastra de nord (cea mai lunga granita pe care o avem cu tarile invecinate).

Supun atentiei asadar, cateva coordonate in care sa reflectam mai atent:

1.Razboiul rece nu-i o gluma, nu-i chiar atat de rece si nu s-a terminat (aveti internet, gugaliti si aflati singuri ce-i cu razboiul asta – incercati Cold War si va saturati, va promit, de la Wikipedia la referinte bilbiografice). Razboiul nu e liniste. Nici nu se castiga in liniste.

2. Nu intamplator si nici ocazional Rusia (respectiv URSS) a fost si a ramas implicata (diplomatic, ba si logistic si militar uneori) in toate conflictele aduse in discutie de autor: Iran, Siria, Egipt, Ucraina. Cumva, implicarea n-a fost niciodata de partea libertatii. Poate a „linistii”. O anume liniste, intr-un anumit fel (despotic) inteleasa.

3.Nu intamplator identificam un tipar de gandire “impartial progresista”  (of, MSMul asta occidental de stanga, si cunoasterea inutila) in discursul publicistului citat: falsul umanism (victime), falsa empatie, limbaj peiorativ, denigrator si exhibarea unor emotii idiosincratice la adresa dreptei sau personajelor simbolice  (greata, specie dezagreabila, extremism, Timosenko, Blandiana,samd). La gramada, marmelada. Nu ca n-ar fi manifestari extremiste acolo. Dar nu stiu cum se face, epitetul asta nu-i alaturat rusofililor, nici oligarhilor, nici munitiei de razboi cu care autoritatile au atacat Euromaidanul, ci numai speciilor dezagreabile de dreapta. Plus, mare atentie, rog: confuzii majore intre democratie si legitimitate (criteriul calitativ este expediat, cel formal, cantitativ, majoritarianismul primeaza). Si, cel mai important: lipseste cu desavarsire un cuvant esential: LIBERTATE. Cautati-l dvs in text. Eu nu-l gasesc. Desi conteaza. Pentru ca, in fapt si in esenta, “zarghitii” aia de la Kiev sau de prin alte parti, care protesteaza si-si risca viata (ba si mor) pentru asta se lupta: pentru libertatea lor, eliberarea de Rusia si autoritatile rusofile, atat cat inteleg ei ideea asta de libertate (a lor fiind de multa vreme calcata in picioare). Pe de alta parte, sunt altii care pun glontul pe ei, fix contra libertatii (nu doar autoritati; exista si alt fel de zarghiti).

Sigur ca autorul nu intelege cum poti fi solidar cu „asa ceva”. E vorba de libertate – motorul revoltelor din Ucraina, dar si pilonul gandirii occidentale de dreapta. Un cuvant care, iata, ii lipseste din ideatie si vocabular.

4. Pentru ca e vorba de vecinii nostri, de faptul ca si noi, si ei, apartinem unei zone geopolitice care inainte de 1989 era consacrata sub numele de “lagarul communist”,  pentru ca lagar era, si se afla sub talpa URSS-Rusia – pe buna dreptate denumita de Ronald Reagan Imperiul Raului (multe nu s-au schimbat), iata alt fapt interesant (ieri):

Avem si noi un mare ideolog si politician in viata, care este in continuare presedintele de onoare al celui mai mare partid de guvernamant (PSD), care dupa ce a manipulat si instigat criminal hoardele mineresti impotriva protestatarilor anticomunisti si prolibertate din Piata Universitatii 1990, a aplaudat si felicitat barbaria minereasca, si a chemat la ordine si liniste. Liniste. Revin imediat la liniste. Poate nu-i intamplator ca numitul Iliescu Ion (el este personajul) a fost si a ramas comunist declarat si prietenul Rusiei. Poate nu-i intamplator ca Ion este din nou vocal (in timp ce partidul lui isi imparte ministerele si sinecurile) si numeste, dispretuitor, revolta pro libertate a ucrainienilor (fata de Rusia si oligarhia ucrainiana rusofila) „razmerita” si indeamna acum, ca in 90, tot la liniste.

 5. In fine, ideea de “liniste”. Zice autorul: “ucraina are nevoie de liniste. restul e negociabil.” Nu domnule, sunt lucruri, “restul” ala, care nu sunt negociabile peste o limita. De exemplu fundamentele libertatii individuale, asa cum destul de recent in istoria omenirii, au fost recunoscute de Occidentul ( nu de Orientul) civilizat. A inceput in 1776 cu Declaratia de independenta a celor 13 colonii americane – viata, libertatea si cautarea fericirii individuale. Drepturi inalienabile fiintei umane, care abia dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au bucurat (partial) de larga recunoastere internationala (din pacate uneori doar formala) in documente precum Declaratia universala a drepturilor omului ( ONU) sau Carta europeana a drepturilor omului. Nu, nu-s vise, iluzii de viitor sau lozinci emfatice. Mai degraba necesitati.

Da, sunt lucruri care, dincolo de o limita, nu mai sunt negociabile. Si care, dupa ce se-ntinde coarda prea mult, nu se mai pot rezolva in liniste, oricat de dezirabila. Liniste dupa care si eu tanjesc (ce mai tanjesc), dar nu oricum.

 Recomandare

Marxism- leninismul, (neo)comunismul, socialismul si progresismul, ideologii politice, sunt si raman inamicii libertatii omului. Avem un procent important de populatie, din pacate si de elite, si de formatori de opinie, care gandesc si militeaza pe sistem. Uneori pervers, fals altruistic, emotional-obnubilat si fals impartial. Invatati va rog sa-i identificati, in limitele si conditionarile lor mentale. Invatati va rog sa ganditi critic si autonom. Invatati sa pretuiti lucrurile nepretuite si ne-negociabile: de exemplu libertatea. Personala si pe a altora. Invatati va rog ca suprematia omului peste regnul animal sta in constiinta de sine si inteligenta superioara. Daca tot le avem, cadou de la Creator, vorba lui Thomas Sowell, hai sa facem ceva inedit: sa gandim. Mai mult si mai bine.

 In acest sens, aleg sa inchei cu cateva coordonate utile:

 “Oamenii nu cedeaza din libertatile lor decat sub imperiul unor iluzii.” (The people never give up their liberties but under some delusion.” Edmund Burke, Speech at Buckinghamshire, 1784. Revedeti va rog partea de text cu iluziile.

 „Libertatea nu e niciodata la mai mult de o generatie distanta de extinctie. Nu se transmite copiilor nostri prin sange. Pentru libertate se lupta, trebuie protejata, si incredintata lor ca sa faca la fel. Daca nu, intr-o buna zi, ne vom petrece amurgul vietii povestindu-le copiilor nostri si copiilor copiilor lor cum era odata in Statele Unite, cand oamenii erau liberi“ (Freedom is never more than one generation away from extinction. We didn’t pass it to our children in the bloodstream. It must be fought for, protected, and handed on for them to do the same, , or one day we will spend our sunset years telling our children and our children’s children what it was once like in the United States when men were free.”) 1967, Ronald Reagan , omul care impreuna cu Margaret Thatcher si Papa Ioan Paul al II-lea, ne-au scapat de comunism, in partea asta de lume.

 Vedeti? Lucrurile cu natura umana si libertatea nu-s noi. Iar ca sa-ntelegeti mai mult si mai bine, in varii coordonate, ce se petrece acum, in partea noastra de lume si la granita noastra de nord, recomand lectura atenta a urmatoarelor articole:

Alexandru Hancu http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/fuck-the-eu-adica-be-afraid-very-afraid/

Cristian Campeanu http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/ucraina-sangereaza-romania-se-ucrainizeaza-326660-pagina1.html#top_articol

Tot Cristian Campeanu http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/ucraina-si-sfarsitul-resetarii-relatiilor-americano-ruse-326183.html

Si iar Cristian Campeanu http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/butoiul-balcanic-fierbe-din-nou-326566.html

Vladimir Tismaneanu http://www.contributors.ro/global-europa/porunca-tarului-vladimir-revolutie-si-contrarevolutie-in-ucrainaIn articolul lui Vladimir Tismaneanu gasiti relevante si competente opinii  din presa internationala.

Update: Cristian Campeanu – Masacru la Kiev. Se repeta in Ucraina scenariul din Romania din 1989?http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/masacru-la-kiev-se-repeta-in-ucraina-scenariul-din-romania-din-1989-326692.html

Si Alexandru Hancu – Oameni care mor pentru tara lor http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/oameni-care-mor-pentru-tara-lor/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: