Ioana Hincu

Indiferenta are efect devastator. Rusia sau America, Occident sau Orient, depinde de noi

In Dubii on Februarie 22, 2014 at 10:15 am

Putina atentie, rog. Spune un prieten ( altfel bine intentionat si mai optimist – optimismul e bun, cu conditia sa fie realist) : “ dupa tot ce se intampla in Ucraina, e foarte clar ca desprinderea Romaniei de pe orbita occidentala e imposibila, America neacceptand o asemenea actiune. Numai Ponta nu-si da seama de asta.”

Nu-i chiar asa. De retinut: nimic nu e imposibil, din pacate. Mai ales daca raman astia ai nostri la putere, si castiga si europarlamentarele, si presedintia. PSD si compania,oricare ar fi, adica. Pe care europarlamentare si prezidentiale ( ambele anul asta) deocamdata au sanse mari sa le castige.

Problema este (si ramane in continuare), apropo de politica si posibilitatile/imposibilitatile regionale, ce si cat accepta UE de la Rusia si compania ei, eurasiatica. Pentru ca noi din UE facem parte, nu din America. Si cu Rusia stam in coaste. Din pacate. Iar UE inghite (mai degraba decat accepta), deseori pe nemestecate si cam dintotdeauna prea multe de la Rusia.

Asta da, este si ramane o problema. Si Ponta o stie. Si, pana una alta conduce cu tot cu partid in sondaje; detasat; si asta stie. Problema e ca romanii nu inteleg si permit in continuare PSD sa fie cel mai mare partid si cel mai „iubit”.

Problema e ca America nu poate face in locul nostru ce trebuie sa facem noi: sa scoatem PSD si acest PNL, cu acesta conducere si mentalitate, din viata publica si de la putere. Problema e sa ne scoatem din cap si din mentalitate antiamericanismul si rusofilia. Asta nu putem face decat noi insine.

Problema mai e ca americanii au si ei probleme si nu ne pot scoate nici neocomunismul, nici neomarxismul sau progresismul din cap, ei insisi fiind condusi de progresisti acum si pentru cel putin inca 3 ani. Doar ca ei au sanse sa-si revina. Ei au, chiar daca greu, la ce se intoarce – aceeasi constitutie si principii prolibertate si antimarxiste de peste 200 de ani. Plus, majoritatea populatiei Americii e crestin protestanta (si practicanta). Niste diferente. Conteaza.

Problema e ca politica lor externa in zona, chiar daca da semne de resetare (mai fermi, parca, impotriva Moscovei decat in ultimii ani), nu e clar pana unde va merge. Mai vedem. Si, desigur, ne-am bucura sa mearga mai departe, ca sa impinga UE (si Romania, prin inertie) inainte, si, implicit, Rusia plus autocratiile prietene ei, inapoi, in Eurasia lor.

Rezumand: lucrurile nu-s chiar atat de imposibile. Chiar deloc. Iar dansul politic din regiune e pe sarma. Ca si raporturile de forte si relatiile Europa-America, sau Europa- Eurasia lui Putin. Sau Occident-Orient, mai simplu. Asta ar trebui sa inteleaga bine de tot romanii, nu Ponta. Ca daca nu, nu-i chiar atat de greu ca de pe sarma sa cadem in partea gresita – care nu, oricate probleme ar avea, nu e Occidentul. N-ar fi prima data si deloc imposibil sa optam (cadem) gresit. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca noi suntem la granita Occident-Orient. Si la limita. La limita prostiei politice (multumim in continuare lui Ponta si actualei guvernari). Limita dincolo de care orice e posibil, si nu de bine.

Repet, optimismul nu e rau deloc. Ba chiar necesar. Cu conditia sa nu le ramana in cap (ca de intrat le-a intrat de mult) concetatenilor nostri ca pot altii face treaba in locul lor. Gen America, ba chiar UE (cine stie, poate se mai desteapta liderii europeni; asta ca sa vedeti ca optimista pot fi si eu). Nu de alta, dar daca situatia in zona se degradeaza, si iar vine Rusia peste noi, nu-i prea vad pe ai nostri facand ce fac ucrainienii la Kiev.

De fapt, pe ai nostri nu-i vad nici macar intelegand ce se petrece la granita noastra de nord, acum, la Kiev, sau solidarizandu-se in vreun fel, nu doar cu Maidanul, ci mai ales cu ideea de libertate si anti-Rusia. Romanii mei sunt mai degraba anti-americani. Iar de solidarizat, recent (toamna 2013) s-au solidarizat, mandru, pro Rusia ( Pungesti, gaze de sist) si anti-America. Pro libertate, proAmerica, pro valori crestin-occidentale – gen domnia legii, stat de drept-  firav de tot.

Toate astea ar trebui a ne dea serios de gandit. Asupra faptului, ca nimic nu-i imposibil. Nici de bine, dar nici de rau. Insa incotro – Occident sau Orient, America sau Rusia – depinde pana la urma de optiunile noastre. De noi.

Inchei cu niste vorbe ( prea adevarate si la care subscriu fara rezerve) ale lui Vladimir Tismaneanu ( ieri):

“Me duele España, acestea au fost cuvintele marelui scriitor si filosof Miguel de Unamuno in clipa cand Spania traia momentele tragice ale Razboiului Civil. In clipa de fata, cred ca toti cei care iubesc libertatea si democratia, toti cei care cred ca drepturile omului sunt universale si non-negociabile, trebuie sa spuna: Ma doare Ucraina. Este un imperativ nascut din convingerea ca suntem cu totii responsabili pentru soarta unei comunitati amenintata de un imperialism insolent si de actiunile criminale ale unui regim corupt, inept, gata sa utilizeze omorul in masa pentru a-si salva privilegiile.

Cine isi inchipuie ca miza bataliei pentru libertate din Ucraina nu-l priveste se inseala amarnic.[…]

De ce se inseala oricine gandeste asa, va spune in continuare Vladimir Tismaneanu, aici:

http://www.contributors.ro/global-europa/ma-doare-ucraina/

Update 11 martie: Alexandru Hancu, un articol excelent, care, desi scurt, spune mult:

http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/putin-pretul-inconstientei-pretul-indolentei-pretul-decadentei/

Redau un fragment relevant, realist, nu optimist:

„Cum să nu fi avut Putin curajul să între în Crimeea, văzînd că liderii din Vest, în frunte cu Obama, declară “încălzirea globală” drept cea mai mare ameninţare la adresa omenirii? Cum să nu rîdă mulţumit, văzînd că Occidentul şi-a ales ca teme majore de dezbatere politică legalizarea căsătoriilor gay, drepturile animalelor şi interzicerea extragerii petrolului şi gazelor de şist? Cum să nu radieze de mîndrie ştiind că Uniunea Europeană depinde, în proporţie de peste o treime, de gazele ruseşti? Şi cum să nu creadă că poate face orice, fără teamă, aflînd că Obama a redus, în 2014, efectivele militare americane sub nivelul de dinaintea celui de al Doilea Război Mondial? După ce, în anii ’80, forţele SUA erau dimensionate să poată susţine simultan, cu succes, două conflicte majore, pe două teatre diferite de război (de pildă, cu URSS şi cu China) şi încă un confict mediu (America Centrală, Orientul Mijlociu)…”

Vedeti? Lucrurile nu-s tocmai ireversibile…

Update 12 martie: http://stirileprotv.ro/stiri/international/criza-in-ucraina.html

220.000 soldati, 1800 tancuri si 400 de elicoptere rusesti, in aproprierea granietei cu Ucraina.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: