Falsul liberalism romanesc

Pretext si context

Nu ma surprinde ca seful presupus liberal al celui mai mare partid autohton de (aparenta) opozitie, PNL, sustine zilele astea ca unul dintre condamnatii penal in dosarul fotbalului romanesc (Gica Popescu, mare fotbalist, mare sportiv, ce-i drept) ar trebui scutit prin gratiere de rigorile legii, in semn de afectiune si respect fata de simbolurile nationale (?!). “Consider ca sunt momente in care trebuie sa invatam sa ne pretuim simbolurile nationale si sa luam atitudine atunci cand acestea traverseaza clipe dificile ale vietii lor” http://www.hotnews.ro/stiri-politic-16746074-crin-antonescu-sustine-gratierea-lui-gica-popescu-fost-adevarat-ambasador-romaniei.htm

Ar trebui poate sa-l invete careva, acum, in ultimul ceas, pe Marele Mascarici Liberal, ca dubla masura in fata legii (o lege pentru elite si privilegiati, alta pentru cetatenii obisnuiti) nu face parte din coordonatele gandirii liberale. Dimpotriva: de esenta liberalismului este si ramane egalitatea in fata legii si responsabilitatea pe masura faptelor fiecaruia. Nu ca ar fi astea singurele principii liberale care ii scapa. De aceea nu ma suprinde nonsalanta, demna de o cauza mai buna, cu care respectivul sustine asemenea ineptii, pentru ca, in fapt, Antonescu nu e liberal, si nici partidul lui nu este, daca a fost vreodata. Nu ma suprinde pentru ca domnia legii si egalitatea in fata ei, dreptatea sau responsabilitatea, n-au fost niciodata o preocupare reala pentru aceste personaje nefaste. Decat cel mult una demagogica, imagistica si formala.

Precizez totodata ca regret sincer ca un mare sportiv roman s-a asociat benevol cu asemenea grup infractional, insa e adult, liber, optiunea i-a apartinut, prin urmare la fel ii incumba si raspunderea.

Asta nu e liberalism

“1.3.Impostura liberalismului autohton

Privind inapoi catre liberalismul clasic, intelegem acum paradoxul si ironia situatiei de azi, cand acesta a ajuns sa fie prezentat drept aparatorul natural si servantul marilor averi, al intereselor capitalului si, mai grav, al unor pseudocapitalisti cu ambitii plutocratice.Acum vedem de ce discursul si practica asa-numitului liberalism autohton cu pretentii istorice ne insulta atat de tare inteligenta si bunul-simt. Am vazut cum e impinsa in fata, in numele liberalismului, o imensa impostura: o masina plutocratica,  cu un aparat imens de lobby-isti, functionari publici si politicieni, cu propriul department de propaganda, cu propria agenda si care, practic, a colonizat aparatul de guvernare si discursul public. Cu adevarat remarcabila a fost insa aparitia partidului plutocratic pur, o extensie politica a masinii plutocratice.

Dar, dincolo de actualul episod romanesc de folosire abuziva a numelui si spiritului liberalismului, ramane problema reala: cea a principiilor profunde ale liberalismului clasic” –Valeriu Stoica si Dragos Aligica – Reconstructia dreptei, 2009 Humanitas. O lucrare pe care o recomand oricui doreste sa inteleaga corect liberalismul clasic, capitalismul, istoria, conceptele, necesitatea, beneficiile si ordinea lor complexa, dar si distanta (enorma) la care ne aflam noi, societatea si politica romaneasca actuala, fata de ele.

Plutocratie =  forma de guvernare in care puterea este concentrata in mana celor bogati.

Liberalismul clasic e bun si e altceva

Liberalismul clasic (cel autentic) si capitalismul (cel real, care, fara sa fi atins vreodata idealul, numai in cadrul acestei ordinii liberale poate exista) sunt ordini sociale complicate, pentru oameni  inteligenti, preponderent morali, coerenti, pragmatici si suficient educati. Acolo unde au existat  si inca mai exista (e vorba de ponderi, nu de ordini ideale sau exclusive) alta a fost directia, nu cea pe care ne aflam noi, de la caderea comunismului incoace. Acolo unde au existat si inca mai exista, au fost intotdeauna promovate si practicate de minoritati avand caracteristicile susmemtionate, in spiritul respectului si garantarii libertatii individuale. Da. Minoritati. Politica ramane jocul de putere al minoritatilor. Iar progresul social, politic, economic si cultural (cel real) a fost intotdeauna indus de minoritati. Majoritatile doar au achiesat, mai mult sau mai putin, mai des sau mai rar.

Esential insa, a fost intotdeauna sa se-nteleaga, macar in parte, principiile libertatii si liberalismului clasic – de unde si beneficiile. Din pacate, aici e nevoie de deschidere si de efort individual, sistematic. Nici liberalismul, nici capitalismul, nu se pot explica exhaustiv si nici macar nu pot fi rezumate scurt. Caci de esenta lor e libertatea – lucru complex, greu de inteles si de asumat civilizat. De esenta lor ramane, insa, respectul pentru natura umana, imperfecta, si care, libera, se alfa intr-o permanenta evolutie si dinamica. Principiile, coordonatele definitorii insa, raman. Cele vechi, originare, nu altele.

Despre capitalism, initiatic, elementar, am prezentat aici https://ihincu.wordpress.com/2013/11/26/capitalismul-intre-uz-si-abuz-cateva-coordonate/cateva coordonate. Despre liberalism, azi am doar doua lucruri de spus.

Primul:

Este o eroare regretabila ca pana si unii ganditori de dreapta (conservatori) considera doctrina liberala ca fiind una exclusiv economica, utilitara. E vorba in fapt despre o ordine multipla: legala, morala si economica, avand in centru garantarea libertatii individuale. Si se intampla ca ordinea etica a liberalismului sa fie, in esenta, aceeasi cu etica si valorile crestine, pe care nu le exclude, ci pe care se construieste. Si se intampla ca ordinea legala sa fie aceeasi cu cea a domniei legii, justitiei si egalitatii in fata lor – ordinea contractuala si a proprietatii fiind parte a ei. Si se intampla ca ordinea economica a capitalismului, sa se suprapuna ineluctabil peste primele doua, ca sa existe si sa reziste. Cine a inteles altfel, a inteles gresit sau a cazut in trista capcana a diverselor imposturi sau deviatii liberale si capitaliste de pretutindeni.

Deschid o paranteza aici: prietenilor conservatori (onesti si bine intentionati altfel) care dau nume prost sau incomplet liberalismului clasic, le recomand ca exercitiu de gandire critica, identitara, si introspectie (necesara, cred, acum mai mult ca oricand) Postscriptumul la Constitutia libertatii (Friedrich Hayek) intitulat “Why am I not a conservative”. Sunt acolo niste consideratii interesante, care s-ar putea sa le ofere o noua perspectiva  (trebuie judecate in context si evolutie istorica) asupra unor prejudecati poate prea sumar, dar entuziast, imbratisate. Si poate ca in zilele noastre,  din aceasta perspectiva, n-ar strica sa reconsideram si reconciliem ambele doctrine (liberala si conservatoare). Inchid paranteza.

Al doilea:

Liberalismul clasic isi trage filonul valoric din gandirea greco-romana si crestina: libertate, vointa proprie,  responsabilitate, alegere, contract, drept corelat cu obligatie. Iar in domeniul juridic si institutional, in raportul dintre guvernati si guvernanti, sunt definitorii domnia legii si egalitatea in fata ei, fara standarde duble si privilegii.

Fara respectul si practicarea curenta a acestor principii, nu exista liberalism. Noi? N-avem. Cand seful celui mai mare  si mai vechi partid pretins liberal le incalca (nu doar acum, si nu accidental; sa nu uitam prestatiile publice si consecvente din 2012 incoace, incepand cu cele de Presedinte interimar in timpul loviturii de stat) si instiga nonsalant si populist la stadarde legale duble, invocand (josnica manevra) ideea de simbol national… Las cititorii sa judece, dupa aceste repere, cat este de liberal.

Aleg sa inchei asa: in 2009, Valeriu Stoica si Dragos Aligica, scriau despre problemele si impostura liberalismului romanesc (cunoscandu-l bine, prin contact direct, in incercarea de a-l reforma). Intre timp, dupa nefasta alianta oficiala cu PSD (pe care n-o vad catusi de putin spulberata sau deschis, ferm si efectiv evacuata de liberali) din impostura, liberalismul PNList s-a trasformat in gluma. Una cosmica si foarte proasta. Asa nu se mai poate. Cineva, cumva, candva, dintre cei implicati in politica la varf (ei au deja instrumentele si institutiile la dispozitie), trebuie sa intervina si sa impuna schimbarea, redirectionarea. Numele lor sau al partidelor lor, mai putin conteaza. Consecventa in practicarea altor valori e importanta. Iar noi? Avem si noi, fiecare, de invatat si de schimbat destule. Principiile. Altele. Doar asa vom sti ce sa le cerem politicienilor, cum sa-i cernem si dupa ce criterii sa facem diferentele.

Si va fi greu. Si va dura. Da. Pentru ca romanii nu-s liberali in fiinta lor, iar tarele trecutului poporanist, samanatorist, comunist si colectivist inca ne bantuie. Dar se poate. E vorba finalmente de bun simt si de instinct de conservare. De supravietuirea noastra in libertate. O lupta grea si inegala, fara indoiala. Dar pentru o cauza necesara si dreapta.

Post scriptum:

Despre falsa social-democratie si stanga romaneasca (PSD), in aceeasi ordine de idei si criterii, recomand acest text:

https://ihincu.wordpress.com/2013/01/19/vremea-derbedeilor/

Din care redau urmatorul fragment:

„stânga politică românească, auto-intitulată social-liberal -democrată ( PSD plus PNL, evident, ce credeați?), e de fapt o adunare de derbedei puși viguros pe căpătuială, în stil liber-ales-mafiot, nu  democrat, care n-au nicio legătură cu social-liberal-democrația de nicăieri și de nicicând. Și sincer? Ideologic vorbind ( pentru că stânga are întotdeauna ideologie, chiar dacă greșită), nu se ridică nici măcar la nivelul ( de vârf) al lui Ion.  Iliescu, desigur.[…] În care ideologie de stânga stă scris principiul luptei împotriva întregii populații, a statului și instituțiilor lui, a legii și justiției pentru salvarea infractorilor de pușcării și întru perfecționarea jafului organizat în varii forme,  de la bugetul public?„