Ioana Hincu

Archive for Aprilie 2014|Monthly archive page

Politicieni de mana a doua, falsitate si istoria care-i incomodeaza. Consecinte.

In Dubii on Aprilie 28, 2014 at 1:34 am

… iar Horia Roman Patapievici, ne-ar face un mare bine daca ar reveni in spatiul mediatic destinat publicului larg…

Daca lumea nu vrea sa fie salvata, ne luam jucariile si plecam acasa. Dar care casa? Despre asta e vorba.

In rest, personal, azi n-am mare lucru de spus, pentru ca o spun altii mai bine decat mine. De data asta n-am de facut decat sa subscriu si sa dau mai departe, si pe aceasta cale. Textul este preluat de pe pagina de facebook a lui Dragos Aligica si contine cateva observatii excelente ale lui Horia Roman Patapievici, pentru care merita arhivat in memoria personala. Ca si cel pe marginea caruia sunt facute observatiile, semnat Leon Wieseltier si intitulat – The Inconvenience of History; Obama abandons another country to its fate (Inconventienta istoriei; Obama abandoneaza inca o tara in voia sortii). Abandonul se refera la partea noastra de lume, in special la Ucraina, pe cale de a fi abandonata Rusiei.

Inainte de a va invita sa cititi comentariul excelent apartinand lui HR Patapievici, ccomentariu de substanta si perspectiva care depaseste problema ucraineana, si inainte de a citi articolul (chiar exceptional) al lui Leon Wieseltier, imi permit sa adaug cu titlu de introducere in tema, urmatorul fragment: Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Victoria iubirii asupra creierului, eticii, gramaticii, penitenciarului și esteticii

In intre ras si plans on Aprilie 24, 2014 at 2:36 am

Magistrați corupți și demnitari

Mă scuzați, deviez de la subiecte cât de cât serioase (pe unde a mai vâslit premierul, ce panseuri a mai exalat), dar nu pot să mă abțin, pentru că asta-i din ciclul “în fond de ce ne mai chinuim”:

Nu știu câți își mai aduc aminte (tocmai de anul trecut) de cazul celor două judecătoare corupte și arestate, Antoanela Costache și Viorica Dinu, care discutau șpăgi în lift la Tribunalul București. Mizilic. Eh, uite că, cel puțin pentru una din ele, arestul pe care-l ispășește cu grație în penitenciarul Târgşor-Prahova a fost cu noroc: tocmai s-a măritat cu avocatul, în fond un vizionar, nu ca boul ăla infam care a divorțat de doamna magistrat-șpăgar. Love conquers all (varianta la zi a omnia vincit amor), asta e clar.

Dar nu asta mi se pare semnificativ sau inedit; s-au mai văzut nebuni/nebune care se amorezează de exemplu de criminali în serie. Fermecător și relevant în speță, prin nota specific-autohtonă, aș zice că -i altceva:

Emoționanta ceremonie, desfășurată la fața locului binemeritatei reculegeri penitenciare, a fost oficiată de primarul comunei Ariceștii Rahtivanii (Isuse! ce sonoritate bizară). Nici asta n-ar fi cutremurător. Ba aș zice că nu face decât să verifice teza antemenționată că iubirea (ah, iubirea) învinge tot, mai ales etica și rațiunea – asta se știe deja. Zguduitoare însă mi s-a părut declarația domnului primar oficiant către departamentul de știri Protv, citez:

„Doamna, care este o femeie frumoasă, era şi mai frumoasă în costumaţia care a avut-o. Fără să fie sexy, era decentă. Denota bunul gust al doamnei. I-am citit îndatoririle care le au. În penitenciar este interzis consumul de alcool, nu au băut şampanie. Șampania a fost înlocuită cu suc”

Ce să zic? După ce m-am (cu)tremurat o vreme de râs (deși admit că poate n-ar fi trebuit; jalea era un simțământ mai potrivit) am încercat să desprind câteva învățăminte- concluzii, respectiv: Citește restul acestei intrări »

La început a fost Cuvântul. Între timp stânga L-a dovedit.

In spaime on Aprilie 15, 2014 at 9:24 pm

Problema

Ce spun acum nu-i vreun mister pentru un observator social atent. Limbajul articulat in loc sa evolueze, se animalizeaza si cuneiformizeaza; sensurile se pierd; oamenii, in special cei mai tineri, generatia internet (nu toata, dar in majoritate), gandesc in clisee si lozinci; iar marketingul imagistic loveste subliminal si are succes fulminant. Nu-i intamplator, e program. Dar e cu atat mai absurd cu cat este rezultatul actiunilor sistematice si presiunilor concertate, de peste 100 de ani, ale minoritatii politico-ideologice marxiste occidentale, autointitulate in prezent “progresista”. Absurd, pentru ca asta nu-i progres.

Nu cred sa fie un moment mai potrivit ca acesta – Saptamana Mare dinaintea celei mai mari sarbatori crestine, vedeti voi care – pentru a reflecta asupra declinului Cuvantului. Si prin acesta, asupra declinului educatiei, culturii si, pe cale de consecinta, al gandirii critice, logicii, ratiunii si, finalmente, al civilizatiei. Nu oricum, ci pe scara larga.

N-am de gand sa fac acum o analiza ampla – o fac creiere luminate, de multa vreme. Cu atat mai putin exhaustiva – fenomenul fiind in plina desfasurare, nu se poate. Dar ofer cateva observatii, unele personale, plus cateva indicii initiatice, invitand pe oricine sa cada pe aceste ganduri.

Intai v-as ruga sa cititi (of, cuvinte) aceste doua texte-articole relativ scurte:

https://www.facebook.com/pauldragos.aligica/posts/652482648152815?

http://www.contributors.ro/editorial/unitisalvam-vechiul-testament

La al doilea, cunoscatorii fenomenelor, vor rade copios. Rasu-i bun, relaxant.

Apoi, v-as ruga sa luati act, ca totusi, desi pare, nu-i gluma. De ce? Recomand Citește restul acestei intrări »

Rusia, Cortina de Fier si Doamna de Fier

In Solutii on Aprilie 8, 2014 at 10:01 am

Acum un an, pe 8 aprilie, a incetat din viata o mare doamna: Margaret Thatcher. Om politic epocal, ei, lui Ronald Reagan si papei Ioan Paul al II-lea, le datoram destramarea URSS, caderea comunismului in partea noastra de lume si libertatea, asta greu dobandita in ’89, pe care inca o mai avem.

I se mai spunea si Doamna de Fier. Iron Lady. Presa sovietica a numit-o asa prima data, cu intentia de a o denigra. Sovieticii o urau pentru vointa neinduplecata cu care a luptat impotriva dominatiei URSS si pentru libertate. Cu inteligenta-i rara, Margareta a stiut sa transforme ceea ce s-a dorit o insulta, intr-un brand personal, care i-a validat pana la sfarsitul vietii taria de caracter, moralitatea, viziunea autentic liberala si amprenta exceptionala pe care a lasat-o in istoria lumii, nu doar a tarii ei.

Despre cariera si reusitele politice ale doamnei Thatcher, ce merita si ar trebui retinut, acum mai mult ca oricand, am scris in linii mari aici https://ihincu.wordpress.com/2013/04/17/margareta-si-libertatea-despre-thatcherism/

Au fost numeroase reactii inepte la decesul Doamnei. Comentatori de o ignoranta si iresponsabilitate stelara, de pretutindeni, ba si autohtoni (de exemplu, un jurnalist vechi al Europei Libere, al carui nume nu merita pronuntat), pe sistem progresist-justitiar-social, antilibertate si anticapitalist, au ales sa-i demonizeze contrafactual si mistifice realizarile realmente epocale in materie de politici economice, sociale si internationale. Parte din ele, imposibil de contrazis chiar si de presa mondiala de stanga, le aveti pe linkul indicat mai sus.

Nu intamplator aleg sa reiau azi povestea ei. Pentru ca iata, la un an dupa decesul Doamnei de Fier, asistam la ridicarea de catre Rusia putinista a noii Cortine de Fier – denumirea liniei de demarcatie dintre Occidentul liber si lagarul sovietic, comunist, inainte de 1990. Noua Cortina de Fier trece prin Ucraina. Si prin Moldova de peste Prut. Vecinii nostri de la Est si Nord. Multi, prea multi dintre noi, asista inert si inconstient la nenorocirea asta. Altii, curat ireponsabili, atat din randul guvernantilor, cat si Citește restul acestei intrări »