Ioana Hincu

La început a fost Cuvântul. Între timp stânga L-a dovedit.

In spaime on Aprilie 15, 2014 at 9:24 pm

Problema

Ce spun acum nu-i vreun mister pentru un observator social atent. Limbajul articulat in loc sa evolueze, se animalizeaza si cuneiformizeaza; sensurile se pierd; oamenii, in special cei mai tineri, generatia internet (nu toata, dar in majoritate), gandesc in clisee si lozinci; iar marketingul imagistic loveste subliminal si are succes fulminant. Nu-i intamplator, e program. Dar e cu atat mai absurd cu cat este rezultatul actiunilor sistematice si presiunilor concertate, de peste 100 de ani, ale minoritatii politico-ideologice marxiste occidentale, autointitulate in prezent “progresista”. Absurd, pentru ca asta nu-i progres.

Nu cred sa fie un moment mai potrivit ca acesta – Saptamana Mare dinaintea celei mai mari sarbatori crestine, vedeti voi care – pentru a reflecta asupra declinului Cuvantului. Si prin acesta, asupra declinului educatiei, culturii si, pe cale de consecinta, al gandirii critice, logicii, ratiunii si, finalmente, al civilizatiei. Nu oricum, ci pe scara larga.

N-am de gand sa fac acum o analiza ampla – o fac creiere luminate, de multa vreme. Cu atat mai putin exhaustiva – fenomenul fiind in plina desfasurare, nu se poate. Dar ofer cateva observatii, unele personale, plus cateva indicii initiatice, invitand pe oricine sa cada pe aceste ganduri.

Intai v-as ruga sa cititi (of, cuvinte) aceste doua texte-articole relativ scurte:

https://www.facebook.com/pauldragos.aligica/posts/652482648152815?

http://www.contributors.ro/editorial/unitisalvam-vechiul-testament

La al doilea, cunoscatorii fenomenelor, vor rade copios. Rasu-i bun, relaxant.

Apoi, v-as ruga sa luati act, ca totusi, desi pare, nu-i gluma. De ce? Recomand lectura altor texte (tot scurte) care ofera cateva raspunsuri. Care texte se leaga, evident, de subiect – consecintele dramatice ale cunoasterii realitatii prin fictiuni cinematografice hollywoodiene, respectiv false reprezentari imagistice ale istoriei, premeditat ideologizate eco-hispteric-comunistoid. Preferinta pentru imagine si imagistica in detrimentul cuvantului. Scurta serie (un articol in 3 parti), se intituleaza “Comunist hipsteric”, adica “spalarea pe creier prin Hollywood” (subtitlu):

http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/comunismul-hipsteric/

http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/comunist-hipsteric-ii/

http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/comunist-hipsteric-ii/

Seria incepe asa:

“Urmărind discursul lui Obama la preluarea noului mandat, recunosc, am fost cuprins de admiraţie. Lucrare de maestru. Discursul marchează, pentru eternitate, ieşirea la rampă, în aclamaţii, a comunismului chic, cool, pentru hipsteri. Hipsteric, aşadar. Încununarea unor eforturi de generaţii. Obama, supremul Mr. Cool, a reuşit să gasească în Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii (4 iulie 1776) ce credeţi? Destinul socialist al ţării lui Washington, Lincoln şi Reagan, titani pe care îi admiră! Yes!!! Fuck, yes!!!, cum ar spune Madonna, mare fană Barack. Socialist şi obligatoriu, destinul. Ceea ce nu trebuie să mire. Abordarea realităţii prin ficţiune este, într-adevăr, cheia succesului. Al succesului stîngii.[…]” Continua asa: “Minti, deci existi”. Si se incheie asa: “Mai bine minciuna cool, decît adevărul pur[…]Pentru că ficţiunea e luată drept realitate, zilnic, prin milioane de ecrane. Pentru că emoţiile primează în faţa raţiunii. Din necunoaştere, din naivitate, din hipsterism…”

Cum s-a intamplat. Programul.

Eh, dupa ce ati citit textele indicate (merita; e chiar obligatoriu, as zice, in special pentru neinitiati), pentru a intelege cum am ajuns aici, rog sa notati doua amanunte istorice semnificative:

1.In secolul XIX, la Londra – centrul culturii si civilizatiei anglo-americane, adica cea mai avansata cultura politico-institutionala, adica initiatoarea celei mai evoluate forme de democratie, respectiv democratia liberala – s-au petrecut doua evenimente majore si determinante (in cel mai nefericit mod) pentru evolutiile istorice planetare ulterioare:

– in 1848 se publica prima editie a Manifestului Partidului Comunist, Karl Marx si Friedrich Engels. Lucrarea a ramas pana in zilele noastre biblia oricarui credincios marxist sau al derivatelor – comunism, socialism, progresism. Si nu degeaba: contine – in antiteza perfecta cu decalogul biblic – decalogul marxist, respectiv cele 10 principii de baza ale comunismului. Decalogul marxist, in rezumat, il aveti aici: https://ihincu.wordpress.com/2013/08/17/un-deziderat-pentru-un-viitor-ratat-decalogul-marxist-ii/ ; textul integral il gasiti la liber aici http://www.marxists.org/romana/m-/1848/manifest/). Daca veti analiza atent realitatea actuala, veti observa ca cele esentiale au fost deja puse in aplicare, atentie! in Occident, in lumea civilizata.

– in 1884, cativa intelectuali britanici de marca, deveniti deja marxisti-socialisti convinsi, printre care George Bernard Shaw si HG Wells, fondeaza Fabian Society. Scopul? Simplu: dupa modelul strategiei de razboi a generalului roman Fabius Maximus (inamicul lui Hanibal), strategie de uzura si hartuire permanenta adversarului, in loc de atac direct, frontal, organizatia isi propunea “reformarea” socialista treptata, insidioasa, a imperiului si societatii britanice. E vorba de ingineria social-culturala a Omului Nou, de stanga. Fabian Society exista si azi, este unul dintre cele mai importante think-tankuri socialiste occidentale (a se citi “centre de spalare pe creier”). Plus, a fost si a ramas temelia, pepiniera intelectuala, a partidului laburist (stanga britanica): http://www.fabians.org.uk/

2. Dupa modelul londonez, miscarea marxista a fost initiata un pic mai tarziu (sfarsitul sec XIX, inceputul sec XX) peste ocean, in SUA, de elitele intelectuale, politico-academice. Acolo s-a intitulat progresism (Progressive Movement) – in traducere, socialismul si comunismul american, fara tancuri, cu fata umana. Mai tarziu, printr-un genial rebranding prin golire de sens a cuvantului “progres” si exceptionala mistificare a doctrinei clasic liberale, comunismul nordamerican a fost promovat sub numele (aberant) de liberalism. Progresismul american a debutat politic in forta, la varf, sub directa indrumare academico-ideologica a celui de-al 28-lea presedinte american, Woodrow Wilson, fost presedinte al Universitatii Princeton. A fost dublat exemplar, de New Deal-ul lui F.D.Roosevelt, al 32-lea presedinte. Programul progresist, sustinut consecvent de agenti sovietici (infiltrati peste tot, de la Hollywood si universitati, pana la serviciile secrete occidentale) a tintit clar, strategic, de la bun inceput, ideologizarea stangista a elitelor academice, mediatice, politice si financiare. Nimic n-a fost intamplator. Totul harnic si strategic planificat, pe termen lung. Minciuna si imbecilizare ideologica rafinata , rebranduita si adaptata permanent. S-a investit mult, atat resursa umana, cat si financiara.

De ce supun atentiei aceste evenimente istorice? Pentru ca de acolo a pornit totul, de la elitele intelectuale occidentale, nu de la oamenii simpli, de la “proletari”. Oamenii simpli, in mare majoritate, n-au vrut niciodata comunism, socialism sau progresism. Nici acum n-ar vrea, daca n-ar fi prostiti. Oamenii simpli, atunci, ca si acum, au fost manipulati, instigati, constransi de imprejurari, sistematic mintiti. Si, in timp ce la Rasarit (lagarul sovietic, plus restul Orientului sau unele tari din America Latina, gen Cuba) comunizarea s-a facut revolutionar-violent, brutal, barbar, totalitarist, dictatorial, in Occident s-a facut treptat, pasnic, planificat, “atacand”, infiltrand si uzand elitele intelectuale. Adica facand praf cultura, educatia si informatia.

Si iata, dupa un secol de efort pe sistem, ingineria ideologic-sociala a izbandit. Cat de bine, observam abia acum, urmare a exploziei tehnologice, comunicationale si mediatice. Sensul cuvintelor e harnic denaturat. Minciuna progresista s-a rafinat, prinde in timp real. Imaginile ataca permanent, subliminal, substitutind cuvantul. Limbajul comun s-a idiotizat si animalizat.

Rezultatul? Esecul ratiunii, gandirii critice si divortul de realitate, pe scara larga. Multa cunoastere inutila, superficiala, dublata de suficienta, rezistenta la adevar si recalcitranta la informatie sau argument valid. Incapacitatea de a discerne intre realitate si fictiune, intre adevar si minciuna. Lene intelectuala. Regres intelectual si moral masiv. De ce? Simplu, pentru ca stanga te vrea prost, ignorant si irational, caci numai asa te poate manipula eficient si castiga emotional: salvati natura, salvati multicultura (inapoiata, tribala eventual, deci exotica, chic-cool), egalitate si justitie sociala tip Robin Hood (capitalistii trebuie pedepsiti). Si mai lasati cartile si istoria, caci Omul Nou s-a nascut invatat, trecutu-i depasit; plus aveti televizor, smartphoane, twitter si emoticoane, nu-i destul?

Pai nu e. Pentru ca, iata, daca ar fi sa luam doar exemplul nostru, romanesc, in timp ce tara se duce de rapa pe mana celei mai nocive, poate, guvernari din 1990 incoace, populatia, dar in special noua generatie internet, nu mai reactioneaza. De votat nu voteaza – logic, in lipsa discernamantului, primeaza conceptul “aceeasi mizerie”. De protestat la lovituri de stat, schimbari agresive de regim, de institutii si de legislatie, nu protesteaza. In schimb se dedica oricand miscarilor eco-marxiste de masa. Si nu mai stapanesc Cuvantul, doar il reproduc ca tonomatul (sloganuri si intelepciuni zen-budiste pe poza), respectiv masacreaza.

In fine, aveti pana acum destule observatii, directii de documentare si reflectie. As zice ca e momentul. Pentru ca problema a fost serioasa; acum devine dramatica. Si pentru ca intr-un text vechi si considerat desuet, zice la un moment dat, si ramane valabil: La inceput a fost Cuvantul. Si mai zice: Cu gura lui, omul fără Dumnezeu distruge pe aproapele său, dar cel drept se salvează prin cunoaștere. Cu alte cuvinte, de aia: pentru ca acolo, in cuvantul onest, inteligent si bine articulat, e salvarea. Si, nu in ultimul rand, Adevarul si Calea.

De incheiere

Dincolo de aspectele tragice ale reusitei progresiste asupra unei parti consistente a generatiei internet (au lucrat strategic, concertat, peste 100 de ani, parcursul tocmai vi l-am indicat, si iata, au izbandit), adica ale imbecilizarii ideologice inclusiv prin fictiuni cinematografice, exista si aspecte de un comic irezistibil. De exemplu, dupa ce am citit articolul lui Sorin Ionita despre ultima “interpretare” hollywoodiana a personajului biblic Noe si a Potopului (o critica de film onesta in fond; satira-ti curge natural dupa vizionare) mi-am aruncat putin ochii pe comentarii. De un umor involuntar napraznic mi s-a parut asta:

„Filmul e okish. Din pacate insa 90 de minute sunt insuficiente pentru a dezvolta in mod corespunzator o idee promitatoare. Cred ca mai bine s-ar scrie o carte pe subiectul acesta.”

Ei, aici ce sa mai zici? Ca “ideea promitatoare” e “dezvoltata corespunzator” intr-un material scris mai de mult? Gen  acum cateva mii de ani? Ca de la Gutenberg incoace lucrarea e best-seller mondial? Nu cred ca, pe nivel, recomandarea de lectura a “dezvoltarii promitatoare” ar avea succes. Dar rasu-i sanatos. Si, nu in ultimul rand, luand act ca exista printre noi destui cititori bine intentionati, receptivi totusi la “idei promitatoare” – vechi, dar noi, iata – fara a dori sa insult pe nimeni, fac precizarea, pentru rigoare, ca cele cateva propozitii in litere italice de mai sus, sunt din best-sellerul respectiv. Unii ii zic Biblie. O lectura „ok…ish”, vorba cinefilului, ba chiar cu potential educativ, sa stiti.

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: