Ioana Hincu

Politicieni de mana a doua, falsitate si istoria care-i incomodeaza. Consecinte.

In Dubii on Aprilie 28, 2014 at 1:34 am

… iar Horia Roman Patapievici, ne-ar face un mare bine daca ar reveni in spatiul mediatic destinat publicului larg…

Daca lumea nu vrea sa fie salvata, ne luam jucariile si plecam acasa. Dar care casa? Despre asta e vorba.

In rest, personal, azi n-am mare lucru de spus, pentru ca o spun altii mai bine decat mine. De data asta n-am de facut decat sa subscriu si sa dau mai departe, si pe aceasta cale. Textul este preluat de pe pagina de facebook a lui Dragos Aligica si contine cateva observatii excelente ale lui Horia Roman Patapievici, pentru care merita arhivat in memoria personala. Ca si cel pe marginea caruia sunt facute observatiile, semnat Leon Wieseltier si intitulat – The Inconvenience of History; Obama abandons another country to its fate (Inconventienta istoriei; Obama abandoneaza inca o tara in voia sortii). Abandonul se refera la partea noastra de lume, in special la Ucraina, pe cale de a fi abandonata Rusiei.

Inainte de a va invita sa cititi comentariul excelent apartinand lui HR Patapievici, ccomentariu de substanta si perspectiva care depaseste problema ucraineana, si inainte de a citi articolul (chiar exceptional) al lui Leon Wieseltier, imi permit sa adaug cu titlu de introducere in tema, urmatorul fragment:

“Futurismul obositor al lui Obama, perspectivele lui dogmatice despre cum va fi sau nu va fi acest secol ritualic scandalos (senzational) sunt doar o parte din cele ce ii degradeaza viziunea. Problema mai mare este ca presedintele este incomodat de istorie. Aceasta refuza sa-i urmeze programul. Il exaspereaza regulat si il dezamageste regulat. Se revarsa cand el vrea sa se retraga si se retrage cand el vrea sa curga (ref. flux-reflux). Asemenea lui Mr. Incredible (the Incredibles, desen animat), presedintele este consternat de faptul ca lumea nu ramane salvata, sau nu e de acord sa fie salvata. In fond, el a venit sa o salveze. Si astfel, lumea singura e de vina daca Obama s-a saturat de ea si pleaca acasa.

Obama a concluzionat, spune Baker, ca “nu va avea niciodata o relatie constructiva cu dl Putin” si a decis ca atare ca “isi va petrece ultimii doi ani si jumatate de mandat incercand sa reduca ruptura ce poate fi cauzata de dl Putin, conservand ce cooperare marginala mai poate fi salvata si ignorand in rest pe stapanul Kremlinului” Ignorarea stapanului, desigur, are drept consecinta ignorarea victimelor stapanului.”

Cam la asta se reduce raportul lui Obama cu lumea: il incomodeaza. Si daca ea refuza sa fie salvata dupa planul lui futurist, e treaba ei, nu a lui. Stelara iresposabilitate. Exceptionala incapacitate (daca se poate spune asa) de a se ridica la inaltimea realitatii si a imperativelor istoriei.

Textul integral ar articolului lui Leon Wieseltier aici:http://www.newrepublic.com/article/117491/obama-and-inconvenience-history-abandoning-ukraine

Textul postarii lui Dragos Aligica, aici:https://www.facebook.com/pauldragos.aligica/posts/658606110873802?

sau in continuare:

“Cu permisiunea lui Horia Roman Patapievici, un fragment dintr-o discutie intr-un circuit privat, pornind de la articolul semnalat mai jos. In mod normal comentariul lui HRP ar trebui sa fie un articol publicat. Habar nu am ce putem face ca sa-l convingem sa revina la publicistica normala. E nevoie de vocea sa in dezbaterea publica.

„Draga Volo, multumesc penru semnalare. Articolul este exceptional! Sunt, cred, de retinut urmatoarele idei:

1) « Obama’s impatience with history has left him patient with evil. »
2) « The grim fact is that Obama’s containment is not containing Putin […]. The only country that American containment is containing is America. »
3) « Obama’s surprisability about history, which is why he is always (as almost everyone now recognizes) “playing catch-up,” is owed to certain sanguine and unknowledgeable expectations that he brought with him to the presidency. There was no reason to expect that the Ayatollah Khamenei would take Obama’s “extended hand,” but every reason to expect that he would crack down barbarically on stirrings of democracy in his society. There was no reason to expect that Assad would go because he “must go,” but every reason to expect him to savage his country and thereby create an ethnic-religious war and a headquarters for jihadist anti-Western terrorists. There was no reason to expect Putin to surrender his profound historical bitterness at the reduced post-Soviet realities of Russia and leave its “near abroad” alone. There was no reason to expect that the Taliban in Afghanistan would behave as anything but a murderous theocratic conspiracy aspiring to a return to power. And so on. Who, really, has been the realist here? And what sort of idealism is it that speaks of justice and democracy but denies consequential assistance (which the White House outrageously conflates with ground troops) to individuals and movements who courageously work to achieve those ideals? »
4) « There are many places in the world where we are despised not for taking action but for not taking action. Our allies do not trust us. Our enemies do not fear us. »

Care e fabula comportamentului acestui presedinte?

A) Primul lucru care trebuie spus este ca nu mediocritatea e problema lui. Problemele politicii sale deriva din falsitatea principiilor in care crede. Or, electoratul american l-a ales tocmai ptr principiile lui, deci, in ultima analiza, ptr falsitatea acestor principii. Problema cu ele nu e ca sunt false, ci ca electoratului care l-a vrut presedinte ii apar ca adevarate. Iar acest lucru e extrem de periculos, deoarece pe termen mediu SUA au o problema legata de adevarul principiilor in jurul carora se construieste spiritul public. Ca falsitatea a patruns intre convingerile profunde ale societatii americane e o problema maioresciana, de aceea poate fi reformulata in termenii lui astfel: „convingerile profunde ale societatii americane nu mai sunt bazate pe adevar, ci pe falsitate”. E de asteptat ca in urmatorii ani selectia democratica sa conduca, in SUA, la alegerea unor oameni de mina a doua, care sustin ideologii sentimentale de mina a patra.

B) Al doilea lucru priveste efectul acestor ideologii populare. Idealurile profesate de ele sunt joase (ptr ca toate accepta ca principiu general relativismul moral); in schimb asteptarile lor sunt foarte mari (ptr ca pleaca de la premisa sentimentala ca toti oamenii sunt buni si ca toata lumea e ghidata de cele mai bune intentii). Calculul politic, se stie, e facut pornind de la asteptari, nu de la idealuri. Or, in cazul lui Obama (si a ideologiilor care sunt azi populare in electoratul american), calculul politic e construit pe aceste asteptari nerezonabil de mari (vezi argumentul (3) al articolului lui Wieseltier). De aici caracterul inapt si inept al politicii externe americane de azi. Politica externa pretinde realism, nu sentimentalism si nici idealism. Toate filozofiile de calitate profesează idealuri mari (ori absolute) si manifestă asteptari scazute (sau rezonabile), deoarece ele stiu ca omul este imperfect si ca perfecta este doar divinitatea, care constituie ideea regulativa dominanta a oricarei morale nerelativiste.

Dragii mei, cu acest idealist de mina a doua in politica internationala a urmatorilor doi ani — in care Putin e hotarit sa-si atinga toate obiectivele, China e hotarita sa-si atinga toate obiectivele, radicalii din lumea islamica sunt decisi sa puna pe butuci Occidentul, iar Occidentul e tot mai mult de pe Venus, si tot mai putin de pe Marte — lumea libera va intra inr-o fundatura asemenatoare cu aceea a anilor ’70, cind America era detestata peste tot, URSS triumfa peste tot, iar Occidentul era macinat de violentele stingismului anticapitalist, care voia cu orice pret revolutie.” H.R.Patapievici

Ei, cam asta ar fi.

Asa-i cand lumea abandoneaza realitatea si morala absoluta (da, exista morala absoluta). Cand totu-i relativ, cand nu se mai deosebeste adevarul de minciuna. Cand se prefera politicieni mediocri, care vand (bine, artistic) fictiuni si utopii., nu adevaruri si solutii Alesii dupa aceasta masura sunt depasiti de istorie, inadecvati rolului istoric, potriviti doar personajului pe care si l-au asumat in fantezia lor. Iar civilizatia (da, Occidentul, ca alta nu e), pe mana lor, e-n pericol de a se prabusi. La fel ca-n anii ’70, cand in SUA era presedinte Jimmy Carter – pana nu de mult considerat cel mai catastrofal presedinte american; Obama vine tare din urma.

Ramane deci problema daca se va narui. Civilizatia. Pentru ca mai era sa fie o data – intr-adevar, in anii ’70, SUA si Occidentul erau pe cale de disparitie. In timp ce URSS, impreuna cu lumea barbara, erau pe cale sa-nghita si guverneze, dupa principiile lor, toata planeta. Totusi, cumva, printr-o conjunctura fericita (probabil divina), trei lideri epocali – Ronald Reagan, Margaret Thatcher si papa Ioan Paul al II-lea, dintre care unul tocmai a fost sanctificat,si nu degeaba – au reusit sa intoarca roata istoriei. In bine. Si in intoarcerea asta URSS – Imperiul Raului, cum o numea Ronald Reagan pe buna dreptate – s-a prabusit, iar noi, odata cu Europa de Est (de fapt cu toata), ne-am eliberat de dominatia Rusiei si a tiraniei comuniste criminale. Temporar. Pentru ca iata, dupa un sfert de secol, iar ne gasim la o rascruce, similara cu cea de atunci.

Am convingerea ca roata istoriei se poate, din nou, intoarce. Dupa cum am convingerea ca nu se va intoarce pana cand nu ne vom intoarce noi la alte optiuni, alte valori, alte principii, nerelativizate si relativizante. Care? Acelea pe care s-a rasturnat istoria atunci, in anii ’80. Numai atunci vom avea si alti lideri. Caci, la fel ca pe orice piata, si pe cea politica, cererea genereaza oferta. In timp, daca cererea va fi alta, si liderii lumii civilizate vor arata altfel.

In fine, un singur lucru e cert: cu cat mai tarziu se va intampla mutatia asta in constiinta liderilor lumii civilizate si a publicului larg – atat in vestul indepartat, in cel apropiat, cat si la noi – cu atat mai greu se va intoarce roata. Cu atat pretul va fi mai mare. Si sacrificiile. Alte vieti, alte generatii….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: