Ioana Hincu

Archive for Mai 2014|Monthly archive page

Viitor de aur. Am înfrânt!

In Dubii on Mai 30, 2014 at 9:39 am

Ieri cineva mi-a spus (serios, nu ironic, de asta am decis sa revin) ca duminica, la alegeri, n-a fost un” esec democratic”. Era o reactie la ultima postare de pe blog, aici https://ihincu.wordpress.com/2014/05/27/harta-rosie-asa-nu-se-mai-poate/ unde comentam modul de exercitare al votului din 25 mai 2014 si problemele acestui exercitiu democratic. Ofeream acolo cateva solutii de viitor, respectiv criterii pe care s-au construit si functioneaza democratiile liberale de succes – in Occident, nu la noi. Ca sa fie mai lesne de inteles esecul democratic, din acest unghi, ofeream si harta a rezultatelor (cea rosie, hotnews), in speranta ca reprezentarea grafica (poze, culori, rezultate pe partide, per judet, toate cifrele da distanta de un clic) e mai lesne de priceput.

Cu toate astea, cetateanul insista totusi ca ma insel, n-a fost un esec democratic, ci un succes, care ar merita chiar sarbatorit, argumentand ca: a)fata de 2009 a fost prezenta mai mare la vot si b) facebook-ul si-ar fi facut datoria (?!). Ce sa zic? Un optimist. Pe care il suspectez insa ca n-a citit decat primul paragraf al articolului precedent, si nici pe acela cumsecade. In fine, lectura pe sarite si partiala e la ordinea zilei. Iar laturi de analfabetismul functional (citesti, dar nu intelegi ce citesti si nu poti utiliza logic, rational, informatia lecturata) ramane un fenomen social “de succes”.

In fine, dincolo de asta si de reperele utile cred, din textul precedent, pe care toti – alegatori si politicieni- ar trebui sa le avem in vedere pe viitor, permanent, nu doar cu ocazia unui scrutin democratic, am cateva observatii suplimentare Citește restul acestei intrări »

Harta roșie. Așa nu se mai poate.

In Solutii on Mai 27, 2014 at 8:27 am

Motto: “Dumnezeu, printre altele, ne poruncește să fim inteligenți. Pentru cine este înzestrat cu duhul înțelegerii, prostia, măcar de la un punct încolo, e păcat; păcat de slăbiciune și  de lene, de nefolosire a talentului” Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii

Să fim prin urmare lucizi și onești cu noi înșine, fără să ne punem cenușă în cap: alegerile de duminică au fost un nou eșec democratic. Harta rezultatelor (pe link la final; mai roșie ca niciodată) și prezența la vot (puțin peste 30%) o demonstrează. Este al doilea eșec răsunător și ingrijorator după cele din 2012.

Ce-i de făcut? Politicieni au de reconsiderat (inteligent de data asta) și strategiile, și mesajele, și erorile, și trebuie să se regrupeze. Altfel. E treaba lor.

Dar avem și noi de făcut ceva: să înțelegem că și la noi, la “popor” există o problemă, e mare, și suntem datori să o rezolvăm. E vorba de morala neamului. Pe moment suspendată. A devenit fenomen și patologie socială. Care afectează și exercițiul cetățenesc, civic și politic. De exemplu votul.

Dacă nu înțelegem și asumăm corect problema asta, n-o vom rezolva niciodată. Reiau așadar ce spuneam anul trecut (pentru că evident nu s-a înțeles) și rog atenție (e timpul):

https://ihincu.wordpress.com/2013/08/04/revolutia-castigatoare-nu-poate-fi-decat-morala-iii-misterul-democratiilor-de-succes/

Așa se construiesc democrațiile de succes, nu de eșec. Redau aici doar un fragment (parte a soluției) în legătură directă cu exercițiul  recent al votului (duminica 25 mai 2014),  cu Citește restul acestei intrări »

Încetați confuzia asta între extremism naționalist și dreapta

In Dubii on Mai 23, 2014 at 1:54 am

N-aveam de gand sa reiau ideile astea acum si aici. (A fost, intial, o reactie rapida, pe care am avut-o la inceputul lunii, pe facebook, cu ocazia acuzatiilor publice de “fascism” aduse de Victor Ponta unor intelectuali romani, si are legatura cu o confuzie care ma exaspereaza.) M-am razgandit. Intai pentru ca duminica au loc alegeri pentru parlamentul european si constatam ca partidele nationaliste inregistreaza o crestere in intentia de vot in multe tari UE. Nici noi nu suntem scutiti (vezi candidatul Capsali – romano-putinism bigot-ortodox-traditionalist; sau sloganul PSD “mandru ca sunt roman”). Apoi pentru ca motivele autohtone ale exasperarii mele continua si depasesc contextul acestui scrutin. Doua exemple:

1.In replica la declaratiile iresponsabile ale lui Jean-Marie Le Pen (fondatorul Frontului National, formatiune politica incadrata in genere atat de analisti, cat si de public, in “extrema dreapta” franceza) cum ca o epidemie de Ebola ar fi o solutie pentru problema imigratiei franceze provenite din tarile in curs de dezvoltare, un comentator spune: “Am concluzionat ca Le Pen are viziuni de dreapta bazandu-ma ca este prezentat ca fiind fondatorul partidului FN de extrema dreapta.” O prostie masiv vehiculata, iata, si la noi, si in Occident, este aceea ca FN ar fi partid de dreapta. Uitati-va la programul lor politic – control etatist, protectionism, izolationism economic, „justitie sociala”, nationalizari, anti-privatizare, samd. Nu-i nimic „de dreapta” in politica FN. Sunt doar nationalisti condusi de niste politicieni iresponsabili (uneori par nebuni, pe modelul Romania Mare si Corneliu Vadim Tudor, daca vi-i amintiti)

2. Scrie un cadru universitar (Facultatea de stiinte politice a Universitatii Bucuresti) si politician PDL, in legatura cu aberanta acuzatie de fascism adusa recent dlor HRPatapievici si Mircea Mihaies: Citește restul acestei intrări »

Un om, un vot și un paradox democratic monstruos. 25 mai 2014

In Solutii on Mai 18, 2014 at 12:39 am

Absenteismul masiv ne afectează pe toți, inclusiv pe cei care nu votează, și-i favorizează pe hoți și impostori.

Peste exact o saptamana au loc alegerile pentru parlamentul european. Mai importante acum ca niciodata: cei care castiga vor avea si presedintia Comisiei Europene (guvernul UE, sa-i zicem). Daca vor castiga socialistii lui Shultz (PSD-Ponta fac parte din aceasta formatiune/grupare parlamentara europeana, PSE), lasand la o parte criza economica (ea se va adanci, caci etatismul la asta duce), va fi ca si cum ar castiga Putin, adica prietenia germano-rusa: la revedere libertate si perspective de redresare economica pe termen mediu si lung.

In acest context, absenteismul la vot ramane marea problema. De fond. Tine de neintelegerea rolului exercitarii/neexercitarii votului. Aceeasi problema care nu s-a inteles, nici in decembrie 2012, la alegerile parlamentare interne. Neintelegere care persista. Iata, pe scurt, care-i problema si paradoxul absenteismului la vot :

“Un om, un vot” este principiul pe care se întemeiază democrația modernă, contemporană, bazată pe voința majorității exprimată prin vot universal. Un principiu din care decurg nu numai drepturi și libertăți, ci și responsabilități și aberații.[…]

VOTUL NU ESTE DOAR UN DREPT, chiar dacă legea nu-i instituie obligativitatea. VOTUL ESTE O RESPONSABILITATE, pe care dacă nu ți-o asumi, poate ieși (inclusiv pentru tine) prost.   Cum așa? Iată cum: Citește restul acestei intrări »

Despre noi, așa cum am fost și vom mai fi: patriotism, naționalism, izolaționism (III)

In Solutii on Mai 16, 2014 at 12:56 am

In partea a doua am aratat cum si cand au patruns la noi ideile clasic liberale si am dat exemplul istoric al splendidei generatii responsabile de lucrul asta: https://ihincu.wordpress.com/2014/05/06/despre-noi-asa-cum-am-fost-si-vom-mai-fi-patriotism-nationalism-izolationism-ii/Adevarati patrioti (aveti acolo cateva consideratii relevante, inclusiv ale lui Neagu Djuvara, pe care ar fi pacat sa le ratati). Din pacate, mostenirea lor a fost la un moment dat abandonata. Mai multe despre cum si de ce, in continuare.

Lipsa culturii clasic liberale in secolul 20

Stiti, de buna seama, ca am avut partid liberal inainte de venirea comunistilor la putere (1945). Ati auzit, cu siguranta, de familia Bratianu (Bratienii, de la Ion C. Bratianu, fondator Partidului Liberal, la Ionel, Dinu, Vintila Bartianu). Stiti de asemena (fie si doar pentru ca am amintit in partea a doua, prin vocea lui Neagu Djuvara) ca ideile liberale au patruns in Tarile Romane, spectaculos si rapid, printr-o mana de oameni alesi (alesi de Dumnezeu), odata cu revolutiile europene de la 1848. Si mai stiti ca ideilor liberale, occidentale, marilor liberali de atunci si urmasilor lor, le datoram Romania moderna, unita si mare. Chiar daca ati chiulit de la lectia de istorie, chiar daca n-ati citit nicio carte de istorie, nici pe Neagu Duvara, nici pe altii, stiti oricum. Pentru ca au avut grija actualii liberalii (PNL), foarte vocali, sa va repete la infinit ca ei sunt umasii lor, ca ei de acolo se revendica doctrinar. Ei bine, nu-i chiar asa.

Azi nu doresc decat sa fac cateva observatii, invitandu-va astfel sa reconsiderati succesul ideilor (e mult spus doctrina) clasic liberale atat in sanul societatii romanesti a secolului 20, antebelice si interbelice, cat si in sanul clasei politice. Atat in PNL-ul de azi sau al altor partide care isi adauga in titulatura numele de liberal, cat si in Partidul National Liberal istoric. Voi face trimitere in acest sens la o lucrare de exceptie (Reconstructia dreptei – Humanitas 2009) semnata Valeriu Stoica si Dragos Aligica si revin apoi la Culianu. Nu inainte,insa, de a face urmatoarele precizari: Citește restul acestei intrări »

Femeia cu barbă și politizarea esteticului

In spaime on Mai 12, 2014 at 9:58 pm

Din ciclul cu cat înțelege omu’ mai putin, cu atat e mai fericit.

Din pacate, in speta e vorba de un formator de opinie consacrat (EVZ, B1tv). Contextul? Femeia-cu-barba-barbatul-cu-sutien, Eurovision 2014.

Zice omul, din profunda sa gandologie, ironic-condescendent:

“Este foarte greu să acceptăm că lumea se schimbă lângă noi. Știți, primul stat care le-a dat femeilor drept de vot a fost Noua Zeelanda (zic de state independente, nu de colonii, precum Pitcairn :)), în 1893. Nemaiauzit pe vremea aceea. A urmat Australia. Iar Elveția, democratica Elveție, a dat femeilor drept de vot abia după 1970. Nu mai vorbesc de șocul pe care l-au avut oamenii când au auzit că pământul se învârte în jurul soarelui. Sau că ne tragem din maimuță (deși, științific, teoria lui Darwin a început să intre sub tir…). Spun asta uitându-mă la șocul pe care-l avem pentru faptul că un travestit a câștigat Eurovisionul. Scrie Adrian Papahagi: „Pe fundalul decadenței morale a Occidentului, crește fondul de comerț al dușmanilor libertății. E exact ce au vrut. Ne-au/am slăbit din interior prin coruperea tineretului, relativizarea valorilor, degenerarea elitelor, emascularea bărbaților, uciderea pruncilor nenăscuți”. Iertați-mă, dar cred, sper, că putem trece un pic peste discursurile acestea de Ev Mediu. Nu sunt specialist în istoria teatrului, dar după știința mea, rolurile feminine în piesele lui Shakespeare erau interpretate de barbati. Și, din nou, fără să știu exact această istorie, îmi amintesc că relațiile între persoane de același sex erau acceptate în Florența familiei Medici – cea mai înfloritoare perioadă a orașului – a trebuit să vină Savonarola să le sancționeze. Cât despre decadența morală a Occidentului, vă spun că eu mă simt foarte bine aici.”

Sa ne-ntelegem: nu mi-e greu deloc sa admit ca “langa noi” exista:

1. oameni in plin divort de realitate si disonanta cognitiva.

2.negationisti ai Citește restul acestei intrări »

Opiniile contează! Din gandologia imparțialității și expertologia eticii și constituționalității

In Solutii on Mai 6, 2014 at 11:36 pm

In atentia oricarui comentator preocupat de problema Basescu-tricou- PMP-Udrea-campanie si nu numai:

Hai sa facem ceva inedit: sa gandim (vorba lui Thomas Sowell). Apelul ii include si pe (de)formatorii de opinie publica consacrati (inclusiv pe cei “de bine” sau “de dreapta”) care, cu ingrijorare constat, au pierdut in ultima vreme obiceiul asta si perspectiva. Cu alte cuvinte, e un apel adresat tuturor gandologilor impartialitatii si expertologilor eticii si constitutionalitatii. Caci nu stiu cum se face, dar tocmai acum, intr-o perioada critica (electorala), intr-un an critic (decisiv pentru noi si viitorul nostru institutional, pe termen mediu, daca nu lung), intr-o conjunctura politica interna si internationala tulburatoare, parca le-a luat Dumnezeu mintile multora (a se citi discernamantul, perspectiva si responsabilitatea de formatori de opinie publica). Furati de propriile interese imediate (financiare, audienta) sau idiosincrazii, nu mai judeca. Tocmai acum. Nu-i a buna.

Precizare: la alegerile europarlamentare nu votez PMP, ci PDL; si nu pt ca e PDL minunat, nici pentru ca am o problema cu Basescu, ci pentru ca PDL are cel putin un candidat pe loc eligibil care imi satisface toate criteriile euro-electorale (lucru rar): Monica Macovei. Iar rational, logic, mi se pare sa votezi cu candidatul care iti satisface cele mai multe criterii, indiferent de ce-ti spune sa faci unul sau altul.

Revenim la chestiune. Iata cateva repere de avut in vedere in dificilul (iata) proces de gandire critica, politica, electorala, institutionala si constitutionala. Repere utile atat in chestiunea susamintita (subiectul, sau mai degraba barfa zilei), cat si pe viitor:

A) Despre ce prevede (permite/interzice) constitutia(dedicatie tuturor sfertodoctilor care, in lipsa de argument isi sprijina idiosincraziile pe carja constitutionalitatii/neconstitutionalitatii, concept care le scapa); Citește restul acestei intrări »

Despre noi, așa cum am fost și vom mai fi: patriotism, naționalism, izolaționism (II)

In Solutii on Mai 6, 2014 at 1:55 am

Spuneam in prima parte (sunt lucruri acolo care se leaga cu ce urmeaza) ca avem multe prejudecati si mituri de uitat si de reconsiderat. Ca ele nu s-au transmis accidental in constiinta publica a zilelor noastre: au avut niste artizani. Ca radacinile lor sunt anterioare perioadei comuniste. Si ca cele esentiale sunt destructurate partial in cartea lui Petru Culianu, citata si in prima parte, in pasaj relevant. Vorbeam, asadar, de necesitatea de a cerne, din mituri si istorii adevarate, valorile nationale, traditionale, care ar trebui abandonate si cele care ar merita pastrate in constiinta noastra, onorate in cultura sociala si niciodata uitate.

Prima parte aici: https://ihincu.wordpress.com/2014/05/04/despre-noi-asa-cum-am-fost-si-vom-mai-fi-patriotism-nationalism-izolationism-i/

Patriotism

Incep cu un exemplu demn de urmat din istoria noastra moderna: inceputurile ei, secolul XIX.

Se vorbeste mult despre patriotism. Sau despre lipsa lui. Despre iubirea de neam si de tara. Nu poti condamna pe nimeni pentru neiubire, fie si de tara. E un sentiment pe care il ai sau nu-l ai. Insa, dincolo de sentimente, onestititatea si intelepciunea ne impun sa ii onoram si rememoram, ca model de urmat, pe aceia care, din adevarata si asemenea dragoste, poate greu explicabila in zilele noastre, au incercat (in parte au si reusit) sa intoarca roata istoriei in favoarea noastra. Iar daca n-au intors-o definitiv, asa cum si-ar fi dorit, asa cum ne-ar fi trebuit, daca istoria isi vede de drumul ei, peste capetele si sacrificiile lor cateodata, facand pasi mari inapoi, asta nu inseamna ca, reluand de unde ne-au lasat, n-am putea face un pas decisiv inainte. Urmand-le exemplul si viziunea. Adaptand ce e de adaptat la zilele noastre; adica Citește restul acestei intrări »

Despre noi, așa cum am fost și vom mai fi: patriotism, naționalism, izolaționism (I)

In Solutii on Mai 4, 2014 at 2:07 am

Introducere (necesara)

Observatiile si parte din textele citate au la baza cartea lui Ioan Petru Culianu intitulata Mircea Eliade (ed Nemira, 1995), Addenda, Titlul I – Mircea Eliade necunoscutul, Partea intai- Un ciclop suprauman. De ce: pentru ca este cartea care m-a facut sa reconsider serios, ba chiar dramatic, prima data:

a) anumite coordonate ale istoriei si evolutiei culturii noastre politice si sociale;

b) anumite (pre)judecati pe care, inca din copilarie, scoala, societatea, familia au incercat (o vreme au si reusit) sa mi le inculce in privinta celor de la punctul a);

c) patriotismul (iubirea de neam si de tara);

d) nationalismul, spiritualitatea si traditiile romanesti;

e) directia pe care toate astea ne aseaza, pe noi si destinul nostru national postcomunist si postmodern;

f) masura in care parcursul nostru ca neam ar putea fi schimbat in bine (in binele nostru) prin reconsiderare si reorientare culturala, sociala, politica si spirituala.

Au trecut cativa ani de cand, pornind de la lectura aceleiasi lucrari, Mirel Axinte (cu care nu pot fi intotdeauna de acord, dar aici sunt) scria un articol intitulat “Culianu: prietenii poporului si dusmanii capitalismului” (2011, il aveti pe link, la final). Pentru cei care, din naivitate ori nestiinta, traiesc inca iluzia sau prejudecata ca Romania moderna, antebelica, a avut o cultura capitalista, liberala (clasic liberala) si pro-occidentala solida, si ca ea a fost anihilata exclusiv de interventia sovietica postbelica, impusa eminamente din exterior prin teroare totalitara, atat cele ce urmeaza, cat si articolul lui Mirel, pot avea, la prima lectura, efect devastator.

Da, totalitarismul sovietic, comunist, a produs mutatii grave si de durata in cultura si societatea noastra. Insa nu trebuie sa neglijam ca a existat si o complicitate culturala si sociala, cu radacini mai adanci, anterioare. Articolul lui Mirel a trecut oarecum neobservat (impresia mea). Ca si cartea lui Culianu, care nu s-a reeditat (daca gresesc, rog completari si informatii). Pacat.

Pacat, pentru ca Citește restul acestei intrări »