Ioana Hincu

Despre noi, așa cum am fost și vom mai fi: patriotism, naționalism, izolaționism (I)

In Solutii on Mai 4, 2014 at 2:07 am

Introducere (necesara)

Observatiile si parte din textele citate au la baza cartea lui Ioan Petru Culianu intitulata Mircea Eliade (ed Nemira, 1995), Addenda, Titlul I – Mircea Eliade necunoscutul, Partea intai- Un ciclop suprauman. De ce: pentru ca este cartea care m-a facut sa reconsider serios, ba chiar dramatic, prima data:

a) anumite coordonate ale istoriei si evolutiei culturii noastre politice si sociale;

b) anumite (pre)judecati pe care, inca din copilarie, scoala, societatea, familia au incercat (o vreme au si reusit) sa mi le inculce in privinta celor de la punctul a);

c) patriotismul (iubirea de neam si de tara);

d) nationalismul, spiritualitatea si traditiile romanesti;

e) directia pe care toate astea ne aseaza, pe noi si destinul nostru national postcomunist si postmodern;

f) masura in care parcursul nostru ca neam ar putea fi schimbat in bine (in binele nostru) prin reconsiderare si reorientare culturala, sociala, politica si spirituala.

Au trecut cativa ani de cand, pornind de la lectura aceleiasi lucrari, Mirel Axinte (cu care nu pot fi intotdeauna de acord, dar aici sunt) scria un articol intitulat “Culianu: prietenii poporului si dusmanii capitalismului” (2011, il aveti pe link, la final). Pentru cei care, din naivitate ori nestiinta, traiesc inca iluzia sau prejudecata ca Romania moderna, antebelica, a avut o cultura capitalista, liberala (clasic liberala) si pro-occidentala solida, si ca ea a fost anihilata exclusiv de interventia sovietica postbelica, impusa eminamente din exterior prin teroare totalitara, atat cele ce urmeaza, cat si articolul lui Mirel, pot avea, la prima lectura, efect devastator.

Da, totalitarismul sovietic, comunist, a produs mutatii grave si de durata in cultura si societatea noastra. Insa nu trebuie sa neglijam ca a existat si o complicitate culturala si sociala, cu radacini mai adanci, anterioare. Articolul lui Mirel a trecut oarecum neobservat (impresia mea). Ca si cartea lui Culianu, care nu s-a reeditat (daca gresesc, rog completari si informatii). Pacat.

Pacat, pentru ca suntem in continuare robii unor prejudecati, mituri istorice si iluzii care ne impiedica sa descifram adecvat realitatea din care venim si in care ne aflam, sa-i descifram problematica si sa identificam realist corectiile. Pacat, pentru ca nicio solutie benefica si durabila nu se poate intemeia pe mituri si iluzii, ci doar pe adevar si asumarea lui. Pacat, pentru ca, desi emotiile si instinctele deseori primeaza si conteaza, adevarul e cel care intemeiaza lumea si ideile cele care o schimba, in rau sau in bine. Pacat, asadar ca opinii si idei valoroase si alternative, care formeaza discernamantul, care invita la necesara introspectie, observatie exterioara si reflectie, si, prin asta, ne pot schimba viata in bine, sunt ignorate.

Ce am de spus pornind de aici, din acest unghi si sub acelasi titlu, desi nu cred sa fie greu de inteles sau citit, voi face treptat, in mai multe parti. In primul rand pentru ca voi reda pe alocuri fragmente relevante din cartea lui Culianu (nereeditata) si nu numai. In al doilea rand, pentru ca, pornind de la consideratiile lui, sunt mult alte intrebari si observatii de formulat, de imediata actualitate. Prin urmare, merita avute in vedere pe rand si cu rabdare. Sunt despre noi, asa cum am fost si cum am putea fi. Sunt importante.

De ce acum

Intai pentru ca articolul antementionat, din 2011, abordeaza scurt problema capitalista si originile mentalitatii autohtone anticapitaliste si reda o selectie de texte din cartea lui Culianu. Or, exista o problematica mai larga si mai serioasa privind etosul romanesc – traditii, prejudecati, mentalitati, tendinte, continuitati culturale, spirituale –  care se ridica pe marginea textului lui Culianu si a textelor mai putin cunoscute (inclusiv corespondente private) ale lui Eliade. Ar merita cunoscuta din perspectiva mai larga, dincolo de cea strict politica si economica.

In al doilea rand, pentru ca observ ca trecutul nu mai intereseaza pe multi, desi conteaza enorm. Deh, Omul Nou, revolutionar. De aceea, anumite adevaruri, vorba lui Hayek, trebuie reformulate permanent, in limbajul noilor generatii, pentru a se pastra in constiinta lor, caci altfel se pierd. Si, vorba aceea, inteleapta: cine ignora trecutul e condamnat sa il repete, mai ales in erori si orori. Si pentru ca alte vorbe intelepte, ale altor oameni intelepti, tot asta spun, istoria le confirma, insa noi tot nu invatam.

In al treilea rand, pentru ca nu cred sa fie un moment mai potrivit sa aducem in discutie aceasta problematica, simplu, pe intelesul celor mai multi: Rusia si Ucraina, euroasianismul in expansiune violenta, la care se adauga tropismele eurasiatice ale unei guvernari (PSD/USL/USD) vadit antioccidentale, anticapitaliste, antieuropene si antiamericane, fac ca cele ce urmeaza, luarea in considerare, cunoasterea, intelegerea lor, sa fie o necesitate si un prilej de reflectie serioasa, cu rol profilactice preferabil sa previi constientizand; sa stopezi mai devreme, decat mai tarziu, tenditele dezastruoase, ucigatoare destinal, care insa sunt bine primite pe un teren social fertilizat mai de mult, din pacate; mai de mult decat stim.

In al patrulea rand, pentru ca notez si faptul ca in ultimii ani, in spatiul public si politic romanesc, au aparut cateva voci “patriotice”, nevrotic exaltate, care propovaduiesc intoarcerea noastra la “valorile traditionale”, la miezul “fiintei noastre nationale”. Deocamdata sunt voci relativ izolate; gen unii politicieni cu discurs nationalist isteric, a la Crin Antonescu 2012, sau artisti ca Dan Puric sau “intelectuali conservatori” ca Iulian Capsali- acum candidat independent pentru parlamentul european pe baza a peste 100.000 de semnaturi, totusi. Relativ izolate, dar deloc de neglijat, caci au priza crescanda la public si sunt destul de frecvent, iresponsabil, sentimental si triumfalist mediatizate.

Cred, asadar, ca momentul este cum nu se poate mai potrivit sa luam act de lucruri care nu-s noi, tin de “fiinta noastra nationala”, de “valorile traditionale” la care se presupune ca ar fi cazul sa ne intoarcem. In regula. Dar care “fiinta nationala”? Despre ce “valori traditionale” vorbim? Se pare ca pe unele ori nu le-am invatat, ori le-am asimilat incomplet si gresit. Nu in ultimul rand, ar fi util sa luam act si de motivul pentru care le-am invatat gresit. Dacopatii, sufletul taranesc, nobletea poporului roman, Burebista, Decebal si Traian, muntii nostri aur poarta (si noi il vindem veneticilor, la Rosia Montana, la poarta), samanatorism, poporanism, ortodoxism si mesianism panslav, legionar sau comunist, sunt doar cateva din coordonatele identitatii noastre istorice, care, printr-o prelungire bizar cosmetizata propagandistic, fals patriotic, fac cariera si in zilele noastre. Si ne pot pierde mai repede decat banuim. E timpul sa stim.

Istoria, asa cum am invatat-o si noi, si parintii, si bunicii, la scoala

Scientia inflat…Sfantul Pavel

Din secolul al XVIII-lea, cand clerul greco-catolic (unit) din Transilvania a pus bazele istoriei romanesti, fiecare istoric a fost un (mare) nationalist si un (mare) patriot. In afara de aceste venerabile prejudecati, putine sunt principiile hermeneutice (stiinta interpretarii textelor vechi; stiinta exegezei, interpretarii unui text; nota mea) ale istoriei romanesti. Unul dintre acestea, formulat de catre Nicolaei Iorga si functionand de atunci incolo ca postulat intern al oricarei investigatii in istoria ideilor din Romania, este ca, fara indoiala, cultura romaneasca premoderna reprezinta o continuare a culturii bizantine. Orbiti de dorinta de a demonstra prin vechimea radacinilor culturale ale romanilor aspectul lor onorabil, istoricii au continuat, pe urmele lui Nicolae Iorga, sa transforme intr-o sursa de confort ceea ce avea sa reprezinte, impreuna cu pozitia geografica, una dintre cele doua mari nenorociri ale Romaniei moderne. Cel mai mare handicap in istoria romaneasca a fost, intr-adevar, izolarea de Europa centrala si apuseana, din pricina apartenentei la sfera de influenta culturala bizantino-slava[…] Il rugam pe cititor sa se inarmeze cu rabdare, asigurandu-l in acelasi timp ca nu va avea de citit inca unul din numeroasele si insipidele rezumate de istorie evenimentiala a Romaniei dinainte de intrarea-i totala in sfera de influenta ruseasca” (pg 165, cap I, Prietenii poporului)

Avem asadar multe de uitat si de reconsiderat. Pentru ca istoria noastra, asa cum am invatat-o la scoala, nu-i chiar asa. Fie ca vorbim de carenta rigorii stiintifice (mai mult sau mai putin deliberata ori bine intentionata), fie de lipsa onestitatii intelectuale, mistificarea propriei istorii chiar de catre istorici nu s-a limitat la perioada comunista. Atunci doar s-a intensificat – sistematic si premeditat – delirul triumfalist al suprematiei daco-romane si al latinitatii noastre nobile; o oaza de civilizatie latina in mijlocul unei mari de popoare slave (de cate ori n-ati auzit asta?), sovietizate la momentul acela, toate.

Poate ca-i de inteles: aflati la confluenta mai multor imperii, nu neaparat civilizatoare (vezi Imperiul otoman si tarist, mai tarziu sovietic), locuitorii Tarilor Romane, spoliati economic, supusi si privati sistematic de demnitate dinspre Rasarit, in special in ultimele trei secole, au avut nu de putine ori, ca ultim refugiu identitar, latinitatea lor, manifestata mai mult in limba, credinta in Dumnezeu si… unele mituri. Ce nu-i de acceptat, dar trebuie deopotriva inteles, este ca-n mileniul trei si-n libertate, pe alte baze, mai solide, nu pe mituri ar trebui sa construim.

Totusi, tendinta innobilarii unui prezent dezamagitor prin glorii apuse, reale sau nu, continua – vezi recentele dacopatii, xenofobii, mitul urban, ecologist, al binecuvantatei reintoarceri in sanul naturii, la etosul taranesc, samd. N-ar trebui. Avem in trecutul nostru si bune (voi arata si din acelea) si rele (destule). Cu cele rele ar fi momentul sa rupem. Pe cele bune sa le pastram ca model. Pentru ca a fi demn, nobil si civilizat e o chestiune de permanenta actualitate. In libertate, demn, civilizat si onorabil esti sau devii prin optiune personala, prin atasamentul fata de anume valori si principii civilizate si onorabile. Sau nu.

Asadar, un trecut demn, glorios si nobil ajuta, dar nu-i destul. Pe de alta parte, la nimic nu ajuta mistificarea sau necunoasterea trecutului, dimpotriva: ne impiedica sa rupem, constient, lucid, cu ce nu ne-a fost de folos; ne impiedica sa ne orientam liber spre principiile pe care altii – poate mai norocosi (pozitii geografice), poate mai curajosi, poate mai intelepti, poate mai pragmatici decat noi – au construit civilizatii mai avansate. Caci da, pe principii si valori se construiesc sau darama civilizatii.

Tocmai de aceea, pentru ca o buna parte din noi inca nu stie care sunt valorile de abandonat si care de pastrat – si cum poti sti daca ai fost gresit invatat – tocmai pentru ca se agata de prejudecati si mituri perdante, anticivilizatoare, antioccidentale, un prim pas util ar fi sa stim de unde vin aceste nefericite idei si idiosincrazii. Nu, n-au fost inventate toate de comunisti, dupa 1945. Vin mai de departe.

Mai multe insa data viitoare. Adica, pe rand, despre lipsa/necesitatea culturii liberale, despre poporanism (C. Stere), samanatorism (Iorga) si ingineria social-culturala transpartinica si transideologica din perioada antebelica si interbelica, pe marginea cartii lui Culianu si nu numai (avem contemporani, pe care prea putin ii ascultam, care analizeaza si ei problematica).

Pana atunci, in tema va introduc fragmentele citate de Mirel Axinte aici:

http://www.blogary.ro/editorial/culianu-prietenii-poporului-si-dusmanii-capitalismului/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: